Carmen, http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2012/02/inapoi-in-viitor.html ne provoaca la o calatorie in timp.
Eu simt ca viata se imparte cumva in capitole. Eu am unul mare al copilariei, altul al vietii adulte inainte de a fi mama si of course, mamicia. Asta va fi probabil cel mai lung....
Din copilarie sunt multe amintiri dragute: vacantele cand ne jucam de-a Ciresarii prin santurile adanci ale vecinilor. Cand traiam nomad in cortul vecinei noastre in strada, zi de vara pana-n seara. De acelasi cosmar in noaptea dinaintea primei zile de scoala in clasele primare cand se facea ca ajung la scoala fara ghiozdan si fug inapoi acasa sa-l recuperez.
Am flash-uri de memorie cu multe momente: cum m-a durut efectiv momentul in care am vazut la picioarele-mi balta de smantana dupa ce am transportat de la tara cu trenul un mare borcan aflat tot timpul in grija mea si care s-a spart (l-am scapat) chiar in fata portii, odata ajunsi acasa. Deja imi inchipuiam ca nu voi putea savura sarmalele de Anul Nou de nedigerat pentru mine-copil fara smantana.
Tin minte si acum in ce rochita am fugit cu un brat de garoafe la spital sa imi cunosc cea mai junioara dintre surori: cu imprimeu floral, foarte mic, pe fond alb cu flori rosii si invers, cu bretele iar buzunarele aplicate in fata aveau forma de inimioara.
Aha-urile cand am descoperit lucruri si s-au demontat mituri in care am crezut mai mult sau mai putin.
Normal-prima dragoste de adolescent. Certitudinea ca da stiu ca am gasit ceea ce cautam si apoi momentul cand am aflat ca vom fi parinti. Gaza la pieptul meu in clipa doi dupa ce a venit pe lume. Toti cei 4 ani si un pic de mamicie.
Sigur ca imi inchipui momente din viitor si cum ar arata ele. Cand vom incepe scoala, tot intervalul pana cand o va termina gaza. Sunt dorinte multe dar as vrea sa se implineasca cea a anului sabatic pe care vreau sa i-l ofer gazei si sa ne invartim 365 zile prin lume. Pe mine m-a marcat iesirea din "gaoacea"lumii mici in care am trait pana in iulie 1990.
Ziua in care imi cunosc nora si apoi cea in care o sa fiu bunica.
As vrea sa sar sau sa nu se intample niciodata ziua in care voi pierde pe cineva drag si foarte apropiat.
Din trecut nu regret totusi nimic iar viitorul sper sa ne fie frumos.
vineri, 2 martie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
emotionant! absolut emotionant! si frumooooos! :)
Ceska draga, îti doresc din suflet, multa sanatate si numai bucurii, sa ai un viitor luminos si lipsit de griji si necazuri!
Pupici Gâzei :-*
Foarte frumos, intr-adevar!
Mi-a placut tare mult dorinta cu anul sabatic. Super, super, mai ca ma bate si pe mine gandul sa fac asa ceva. Cu putina planificare nu cred ca e imopsibil!
Va pup, un weekend frumos sa aveti!
Fetelor, multumesc. Nela, ideea cu anul sabatic e veche eu am avut unul aproape sabatic cand am fost un an au-pair in Germania, venind din Romania. Ideea cu a-l face impreuna cu fiul meu e de un-an doi. Pana cand va creste com avea probabil sper eu concedii incolo si incoace dar nu stiu daca va putea copil fiind sa guste din tot farmecul locurilor. Si daca cumva nu ne vom permite financiar concedii cativa ani buni macar stiu ca am un tel sa economisesc si sa imi permit anul sabatic cu gaza around de world. Tinet-mi pumnii sa se intample iar daca o mai exista blogul pana atunci il facem pentru 365 zile unul de calatori.
Da, da, pumnii stransi si sper sa documentati bine calatoria voastra, sa ma inspir si eu. Asta daca nu v-o luam noi inainte, :D
Trimiteți un comentariu