Inarmati cu lancii de 5cm (luate cu imprumut de la omuletii playmobil) am pornit la vanatoare in padurile germanice.
Nu stim cum se face dar am reusit (probabil iscand gelozia vreunui Obelix in Galia) sa rapunem: un urs polar, un hipopotam si un elan.
-Prada asta o vom frige dar mai intai trebuie dezghetat ursul polar.
.......................................
-Crezi ca tie iti ajunge un elan? Fara coarne? Coarnele nu se mananca nu? Ce facem cu ele?
-Ne cioplim cutite!?!
-Daaaaaa, o sabie incovoiata! (a vazut ieri una intr-o vitrina in Stuttgart si ii lipseste din arsenal).
Fapte de maaaaaaare vitejie. Ursul polar la fel de mare cat o gaza de 4 ani a fost rapus cu aceasta sulita de marimea unui deget.
duminică, 29 ianuarie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)




4 comentarii:
am râs cu lacrimi! :)) e grozav sa ai baiat în casa, nu mai ai grija "ce pun mâine pe masa" ;))
haioasa tare povestea! Pupici
Dar cita vitejie :)
Pupa nasa baiatul, pardon, vinatorul intergalactic ;-)
Carmen, cam asa! In seara asta am primit si premiu in bani de la el din pusculita pentru cum am gatit. Desi n-a fost nici piept de elan, nici copane de hipopotam.
Nasa,
cu gaza merg si la capatul lumii. Ori chiar la capatul galaxiei.
Draga Franceska,
Cu adevarat am ras, despre "capturile" pe care le-a facut Benji, un adevarat vanator, ce mai....
Va imbratisez cu drag,
ANgela
Trimiteți un comentariu