....asteptand-o pe gaza.
........prima vizita.
..... primii pasi.
.........primele harjoneli.
....prietenul copiiilor din familie.
....harjonit de gaza sub masa.
.... alaturi in livada.
.......ultima iesire impreuna cu gaza.
.... ultima iesire cu bunicul.de pe Neckar. Inainte reusea sa traverseze raul inot......
Ramas bun, Luky, in convingerea ca "toti cainii merg in Rai!"
7 comentarii:
Franceska, imi pare asa de rau..pentru Luky...nu am cuvinte sa mai spune ceva...sper ca Benjamin, o sa treaca usor peste aceasta pierdere..
Te pup
Inca nu stim cum sa ii explicam gazei......Am luat de la biblioteca niste carti pe tema pentru mine si unele cu poze pentru el. Stiu ca a prins intr-un filmulet ideea ca Little Foot (un dinozaur) isi pierde mama si a fost foarte afectat.... Multumim pentru gandurile bune, Angela.
Imi pare tare rau, stiu prin ce treci, am pierdut doi catei (unul calcat de masina iar celalat eutanasiat la batranete, cu cancer in ultimul stadiu) si de fiecare data mi s-a parut ingrozitor de "incorect" si de dureros. Amintirile frumoase raman si asta e ceea ce trebuie sa pastrezi: bucuria pe care ti-a adus-o in suflet de fiecare data si aventurile petrecute impreuna. Noi avem povesti teribil de nostime cu ei fugarind oi, sau gaste... ori cand mancand pe furis un salam... si tot asa :-)). Sunt sigura ca si voi aveti la fel...
Oooof, mi s-au umezit ochii! Si eu sunt mama de copii cu blana, doar ca ai mei fac miau. Unul dintre ei nu mai face, din pacate, din februarie. Asa ca stiu ce simti!
imi pare rau de pierdere...
Multumim pentru gandurile voastre.
imi pare tare rau... sper sa reusiti sa treceti cu totii, cu bine peste aceasta despartire.
Trimiteți un comentariu