miercuri, 8 septembrie 2010

In anul doi

de gradinarit gaza nu se mai repede spre mine cand vin incolonati de la locul de joaca din gradina de peste drum de gradi. Nu ma mai ascund dupa gard si nici in spatele unei masini sau in grupul de mamici de la poarta.
Incolonat, inca de mana cu o educatoare (fiindca e cam zvapaiat) dar si cu un alt copil la stanga lui isi continua drumul facand cu mana dupa ce a zambit cu toata fata:"Hallo, Mami!"
Dupa cinci minute revine cu rucsacul in spate coborand singur scarile.
Acum 6 luni s-ar fi smuls de langa educatoare si ar fi navalit spre mine, nici gand sa termine ritualul comun de despartire de gradi cand toti "copiii de ora 12" canta in hol un cantecel si isi promit ca se vor revedea a doua zi. N-ar fi stiut cum sa plecam mai repede, uitand si de rucsac.
Cu putina tristete dar si mandra imi inchipui cum va defila prin fata mea si la absolvirea unei scoli inalte-atat de inalte, cat de inalte va vrea el.

Incurajam, desi stie cum se ajunge la un astfel de moment caci l-a mai trait, pe mamica lui Felix. Si suntem siguri ca si Felix va fi in curand pregatit de gradi inca de cum deschide dimineata ochii. Gaza ar porni acum cu noaptea in cap.
Tuturor micilor gradinari care fac in toamna asta primul pas pe drumul spre gradi, un an bun si cu cat mai putine lacrimi!

4 comentarii:

Zu spunea...

:-)) Of, cred ca o sa plang cand o sa fie sa-l las... Am fost sa vad gradinite si la una erau cativa pitici care cand m-au vazut au inceput sa se smiorcaie "mama, mama", pfff, mi s-a rupt inima.

CARMEN spunea...

Va pup draga Gâza- student în anul II Kindergarten si draga Mama de Gâza! mult succes!

g.cojocaru spunea...

felicitari, mamico! Ai baiat mare! :)

Anonim spunea...

Succes gazei , in continuare si sa fie un an scolar cu multe impliniri!