Zilele trecute am descoperit pe un blog o poezie de Pablo Neruda. Am comandat apoi memoriile si o culegere de poeme. De doua zile citesc cum, pe unde si cand apuc din memoriile poetului. Gaza care e o a doua piele a mea isi insuseste cartea si trebuie sa i-o las pana "o termina de citit". Apoi o pun pe raft si astept un moment de respiro: la somnul de pranz al gazei, undeva spre miezul noptii sau la rasaritul soarelui.
In dimineata asta am citit pe canapea pana sa se trezeasca copilul care a dormit pentru prima data toata noaptea in pat, la el in camera. Si de cum m-a vazut nu m-a slabit pana nu i-am dat cartea. Pe care apoi a purtat-o cu el peste tot.
Asa a ajuns suprainaltator literar pentru scaunelul de la baie.
Saracul Neruda!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu