Cum sa facem ca dl gaza sa doarma la el in pat, in propria camera, toata noaptea???
Asteptam idei din blogosfera, e mai larga decat DC-ul asa ca ne punem ceva sperante in voi!
Gaza are 31luni implinite. In ultimul an a dormit undeva intre mami si tati. Undeva-ul asta al lui insemna cam 2/3 din patul parintilor care e totusi mare. Noi impodobeam mariginile... opritori umane in calea rostogolurilor Mariei sale. De cateva ori, in lipsa noastra dar cu opritori paturi si plapumi facute sul la marginea patului de jur imprejurul lui, gaza a mai tras cate-o tranta.
De doua luni, i-am mutat patutul, devenit in dormitorul nostru doar obiect de decor, la el in camera. De o saptamana sau mai bine am dat gratiile jos, am adus o salteluta si am inceput sa exersam adormitul in prorpiul pat de copilcaremergelagradinita. Se trezeste insa dupa 3-4h si ne cauta, ma striga si nu poate fi convins sa doarma decat la noi in pat.
Poate defectoasa e modalitatea de a insoti gaza in lumea viselor? In perioada cat ne era coleg de dormitor, unul din parinti sau amandoi ramanea langa el cantand, spunand povesti sau povestind un pic pana adormea. Acum cei doi adulti se inghesuie pe salteluta de la poalele patului unei gaze... de-odata sau pe rand.
Ziceti si voi-se poate asa ceva?
PS
Incet incet, si numai dinspre el spre noi, vin semne de maturitate:
-descoperind o suzeta intr-un cotlon a spus singur ca e cazul sa i-o dam unei fetite, care inca e bebelus si poate ar avea nevoie de ea. Nu a mai fost nevoie sa ii spun povestea cu suzetele carora, dupa un stagiu lung pe la noi, li se facusera dor de mamicile lor din suziland si au plecat.
-ieri i-a spus mamicii lui Tim urmatoarele:" mami m-a adus de dimineata aici sa ma joc cu copii, sa ma dau cu masinuta in curte si pe tobogan in gradina si vine negresit la 12 sa ma ia acasa".
De cateva zile se desprinde in sfarsit lin de mine si ma intreaba doar daca merg acasa ca sa fac curat. Sper ca dupa vacanta de trei saptamani sa ii fie la fel de usoara acomodarea...
LE
Realizez ca nu am pomenit un fapt: la somnul de pranz nici nu am incercat sa il facem sa doarma la el in camera. Nu se poate face intuneric complet, mai raman doua dungi luminoase in stor si pana ar adormi ar fi deja vremea sa se trezeasca ca sa nu ne dam tot programul zilei, respectiv ora la care merge seara la culcare, peste cap.
Da, e greu de dat un sfat caci sunt atatea variabile. Dar din afara mereu se vede altfel, nu?
Fiicele mării, Eleanor Buchanan – fragment
Acum o oră
9 comentarii:
Ceska, nu prea stiu exact ce sfat sa-ti dau, decat sa-ti spun cum a fost la noi, poate asta te ajuta.
Prima mutare in pat separat, a Mariei, a fost aproape de 2 ani ai ei, inainte sa se nasca Anna. I-am explicat atunci ca a crescut, e mare, e frumos sa aiba patutul ei, fiindca oricum nu mai are loc in pat cu mami si tati (da, inclusiv cu faptul ca noi ne chinuim pe la margini din cauza asta! :)). A fost incantata si nu a mai vrut nici o secunda sa plece din patul EI!
Apoi, a doua mutare, la noi a fost simplu, caci deja nu mai era o mutare de una singura, ci cu sora mai mare, in paturile NOI NOUTE si vai-uite-ce-frumoase, in camera lor si numai a lor, etc ... asta cand Anna avea cam 1 an si 4 luni si Maria 3 ani jumate aproape. La fel, au fost in culmea fericirii, amandoua.
Acum nu prea le place sa doarma singure, Maria prefera patul de jos impartit cu surorile mai mici (Catrina e in perioada de tranzitie, si ea prefera sa doarma cu ele), noroc ca patul e mare si duce 3 caprite ... :). Iar cel de sus sta gol acum, mai ales ca Maria nu mai doarme somnul de pranz, e mare. :)
Nu stiu cum as fi procedat daca as fi fost nevoita sa le mut pe fiecare separat in camera ei.
Oricum eu cred ca, desi e pregatit sa fie independent, un copil de 2-3, chiar si 4-5 ani, inca mai mare nevoie de prezenta parinteasca - in noptile cu cosmaruri, frici, boala etc ... Deci, zic eu, cu rabdare si usurel, multe incurajari ... si va fi bine.
Nu-mi dau seama care metoda e mai corecta, in cazul vostru - sa nu mai stati deloc seara pe langa el, sau dimpotriva, sa stati acolo pana e el gata ... Cert e ca fiecare copil are personalitatea proprie si nevoi diferite. Numai voi puteti sa va dati seama ce merge la voi si ce nu.
Bafta maxima oricum!
Pupici.
eu zic sa faceti treptat. eventual sa aduceti, daca e posibil, din nou patutul lui la voi in camera, sa fiti impreuna insa nu in acelasi pat. eu asa as fi inceput. povestile si cintecelele si tot ritualul trebuie sa ramina, insa incet-incet va intelege ca patul parintilor e doar al lor, iar baietii mari ar trebui sa aiba locul lor.
sau poate sa-i faceti camera si locul lui de dormit mai atractive, cu jucarii, masinute, o lampa de veghe, chestii baietesti. invers, dormitorul vostru foarte auster, fara jucarii, fara nimic atractiv. nu stiu, trebuie gasita o solutie si rabdarea ca el sa vada clar o diferenta intre voi si el, dar in avantajul lui pt virsta asta. nu-l ajutati pentru viitor sa-l tot bagati intre voi in pat. si nici pe voi, cred. poate ar fi bine sa mearga la alti copii in vizita sa le vada camerele, nu stiu. aveti 3 saptamini, va puteti ocupa de asta. sa nu suprapuna actiunea cu noul mers la gradi.
@alina :) in acelasi timp
Huh, deja doua comentarii! :-) Da, nu vrem sa ne rupemd e el brusc, e cert. El de noi nici atat. Cred ca asa cum a inteles ce e cu gradi, ca nu mai e copil de suzeta tot asa va accepta ca are camera lui, patul lui, spatiul lui privat.
Alina,
eu nu as fi stiut cum sa fac actiunea asta cu trei copii, am intrebat cred odata la tine pe blog cum decurge la voi actiunea "It`s time to go to bed" fiindca parea funy din ce vazusem eu...
Sultana,
camera lui a fost amenajata inca de cand ne-am mutat in locuinta asta, eu zic ca destul de dragut. A fost mai mult loc de joaca pana i-am pus pat acolo, inainte pana la 18 luni a avut un tarc in care tronau plusati supradimensionali. El n-a stat acolo decat in era "taratoare" cand vroiam sa il stiu in siguranta cateva minute cat aveam eu de executat vreo actiune periculoasa pentru el, ca sa-mi fie prin preajma.
O sa reusim si asta intr-o buna seara, va dormi acolo toata noaptea pana merge la scoala in mod sigur. Cau cum ai zis tu sa definitivez daca e posibil actiunea in cele trei saptamani de vacanta, vad cum se reacomodeaza la gradi si procedam in consecinta cu actiunea "somn in patut de baiatcaremergelagradinita."
Multumesc insa pentru pareri... ajuta!
PS
Sultana, am incercat in doua randuri cat mai era patutul lui la noi in dormitor sa il lasam sa doarma la el si noi in patul nostru. Cu poveste spusa cu glas tare de la noi din pat sa ajunga pana la urechile lui la el in pat. N-a tinut, cum s-a terminat povestea a trecut prin spatiul lasat de cele doua singhii scoase, prima data , iar mai incolo a coborat din pat -dadusem gratiile jos- si a venit inapoi la noi spunand ca el doarme cu noi!
Tu ma stii, eu sunt ceva mai stricta si mai cu program... Eu am adoptat inca din prima zi acasa urmatoarea metoda: iti convine - nu-ti convine, aia e! Trebuie facute anumite lucruri, la timpul lor, daca asa trebuie. Acest asa trebuie se poate dezvolta in: asa spune doctorul (trebuie curatate urechile, trebuie ingrijita zona genitala, trebuie dat cu ser fiziologic la ochi s.a.m.d., ca atare n-ai decat sa urli doi ani), asa consider eu ca mama ca e bine pentru tine si pentru viata de-acum incolo (exemplu "daca e ora de somn, trebuie sa dormi fie ca afara e soare, ploua, esti in masina, in vacanta, in alt pat, de la 8 luni trebuie sa mananci pasat cu furculita, de la 10 luni nu mai ai suzeta" etc.).
Ca atare nu stiu ce sfaturi sa iti dau sa nu sune ca te critic, sa nu te ranesc, pentru ca diplomata nu prea sunt... :))
Iti pot tine, in schimb, pumnii pentru a te ajuta moral sa il inveti pe Benji sa doarma in camera lui. Orice invat are si dezvat. Cu rabdare sau nu, dintr-o data sau treptat, tu alegi cum sa il inveti sa faca acest lucru.
@silvia : " anumite lucruri, la timpul lor, daca asa trebuie"
păi tocmai despre asta discutam aici, despre lucrurile care nu au fost facute la timpul lor. mai cu câr, mai cu mâr, incet-incet se ordonează toate...
Silvia,
I can handle critic! ;-) Mai ales ca am invatat ca nu exista regula universala si nici copilul standard la care sa se aplice regula aia. Asa cum noi parintii suntem diferiti, cu conceptii diferite despre educatia si cresterea lor asa si copiii nostri au un "start" individual. Noi n-am putut lasa copilul sa adoarma singur urland. Indiferent de ce interpretare se da plansului la ora de culcare. Si inca cea mai softie nu sunt eu ci tatal gazei: si eu si pediatrul copilului a trebuit sa ducem ceva munca de convingere sa il facem sa recunoasca ca nu maltratam copilul cand ii curatam nasul ,punem picaturi sau aplicam tratamente de care el nu e incantat. Eu tot mai cred ca la ce capacitate de intelegere are gaza la varsta lui va accepta sa fie convins cu vorba dulce (care mult aduce?!?)
E bine sa aud pareri poate aflu vreo tactica care a functionat, desi nu e regula sa se intample la fel la noi.
Soacra-mea ma consoleaza ca toate trec si peste douajde ani nu imi voi mai aminti de toate astea....cel putin nu atat de clar si dureros.:-)
Catalin a dormit de pe la 2 luni in camera lui, deci nu e exact acelasi scenariu (acum are 2 ani si vreo 8 luni). Dar de fiecare data cu unul din noi langa el, pana ajungea in lumea viselor. De cateva luni are pat de baiat mare, ales de el din Ikea. Si-a ales un pat mare-mare, in care incapem si noi. Iar acum seara, stam impreuna in patul lui, citim povesti, si dupa un timp stingem lumina si ne asezam la nani. Si stam cu el pana adoarme bine-bine. Daca raman eu cu el, de obicei si adorm acolo, vine sotul si ma scoala :D La pranz, cand suntem acasa, dormim tot timpul impreuna in patul mare. Cateodata, in noptile din weekend, il mai intrebam daca vrea sa faca nani in patul nostru sau in patul lui. Si culmea, dar nu alege tot timpul sa doarma cu noi :P
Trimiteți un comentariu