Azi n-a mai fost asa incantat sa mergem la gradi dar acolo si-a revenit imediat. Ne-am despartit scurt caci el era deja la tabla magnetica aranja legume. Acasa am inceput sa strang si m-am apucat de calcat. La 10:00 am primit telefon sa vin sa-l iau, plangea pentru a doua oara de 10 minute neconsolat. Am ajuns acolo intr-un suflet si puiul a venit alergand spre mine cu lacrimi curgand siroaie: "Mama, endlich, Mama!" (mama, in sfarsit!) Abia l-am calmat. Educatoarea mi-a spus ca azi a fost putin nelinistit si ca nu a vrut sa o lase sa il schimbe. Eu mi-am dat imediat seama ca e pampersul plin probabil un scaun acid cu iritatie. N-a vrut sa-l schimb acolo, urla. L-am dus in brate pana acasa caci in graba nu ma gandisem sa iau caruciorul. Ceea ce suspectam s-a si adeverit, s-a calmat dupa ce l-am schimbat, curatat si cremuit. Sper ca numai asta sa fi fost cauza. Luni o luam de la inceput, mi-au zis ca nu e motiv sa renuntam. O sa fie mai greu, cu zile mai bune sau mai rele dar e important ca putem face acomodarea treptat, ca avem timp.
Am fost apoi la cumparaturi cu bunicul Rainer si s-a consolat repede, zambea iar.
Acum doarme si sper ca pauza de peste week end sa nu ne creeze de luni incolo dificultati.
vineri, 15 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Nu, asa este, nu e motiv sa renuntati. E o faza, o sa treaca. Pe mine m-a invatat Doc (stii tu cine ;)) sa vorbesc ffff mult cu el, sa ii spui in permanenta ca intelegi ce simte, ca stii ce il deranjeaza, niciodata sa nu ii negi emotiile spunandu-i ca "Nu ai de ce sa plangi, nu ai de ce sa fii suparat" Si a mers de minune. Vorbeste fff mult, eu ii mai spuneam ca asa cum mami si tati au serviciul lor asa si el are serviciul lui. Incet, incet... Tinem pumnii!
Aaaa! micutul de el! Atâtea probleme pe capul lui! Ale mele spuneau când erau mici "pai da! eu sa le fac pe toate! eu sa manânc, eu sa ma joc, eu sa ma culc!" :-)
Va tin pumnii pentru luni!
Trimiteți un comentariu