sâmbătă, 5 decembrie 2009

Prima zi de iarna


... e-aici. Iarna. Abia acum. Sau deja? 3 grade. Frig. Soare mat. O lumina speciala. Altfel de umbre.
Imi place frigul.
Sigur, mai mult imi place frigul care se lasa uneori in noaptea de dupa noaptea in care a nins. Cand ingheata zapada. Lumina e altfel, sunetele se propaga altfel.
Acum vreo 15-16 ani am iesit pe islazul din satul bunicii dupa o astfel de noapte. Doar ca nu a nins, cazuse o chiciura de poveste.
Am undeva acasa intr-un album, fotografii din acea dimineata.
Iarba scurta si grasa inghetase si se facuse una cu pamantul, bocna. Scartaia. Smocurile inalte de iarba uscata si galbena pana ieri isi tesusera parca un val. Fire grele de borangic atarnau pana la pamant. Scuturat, smocul de iarba nici nu misca, scotea doar un fasait si ningea o pulbere alba-chiciura.
Digul parea ba mai aproape, ba mai departe in aerul rece. Un alt fel de fata morgana. Stalpii de inalta tensiune erau parca creionati in creta. O tusa groasa de creta alba.... acoperise totul.
Lola, cateaua batrana a bunicii mele era cu noi. Un punct negru in imensitatea alba.
Am trecut digul spre malul apei. Aburea....
Am scuturat chiciura de pe salcii intr-o ploaie de cristale.
Am plecat inainte ca soarele care stralucea sa inmoaie aerul de otel.

PS

Chiciura-cuvantul parca sfichiuie prin aerul rece.
Promoroaca-imi suna cumva saltaret, vesel.

6 comentarii:

Moni spunea...

Wow..ce frumos e la voi! la noi ploua nene in draci. Adica e oribil.
Amintiri de genul descris de tine am eu cu inceputul de primavara, prunii in floare si miros de lemn de soba. Mmmm...o alta lume.

Pupici lui mr.B

Ceska777 spunea...

Moni, poza e de pe net, nu arata asa la noi azi, doar putina bruma si e rece rau. Poza seamana un pic cu de descriam eu ca am vazut/trait acum 15 ani.

adra_bell spunea...

Iernile acelea cu zapada pana la brau, cand mancam bulgari de gheata si ne dadeam toata ziua cu sania desi avea picioarele ude. Mai si mai mancam si turturi, o disperam pe mama cu obiceiurile astea:))

alina spunea...

superba imagine.

simon spunea...

mi-e dor sa vad un asa peisaj...

Anonim spunea...

Eu imi amintesc si de ceva carnati in untura, de bucataria mica de vara a bunicii in care duduia teracota ... de plimbarile lungi pe dig intre salciile pline de "chida" parca asa ii ziceam atunci, nu? Si de LOLA. Inegalabila si unica ... ne simtea masina din celalalt capat al satului.
Va pupa nasa si va doreste o iarna de vis!