Magia Craciunului... din copilarie (1)

Da, Craciunul din copilarie e special pentru orice adult. Ca a fost ca din poveste sau nu, ne aducem aminte de Craciunul copilariei in fiecare an. Ba sunt cozonacii bunicii sau ai unei matusi, ba colindatorii, zapada, bradul impodobit, prima iubire care inflorea in preajma Craciunului...
Azi sunt in asteptarea zapezii, o miros dar e departe....

Memoria selectiva alege sa-si aduca azi aminte de Craciunul.........la care aveam vreo 7-8ani?
Si asteptam ca Mosul sa vina cu sania si ca sa se intample asta doar trebuia sa ninga, nu? Si uite ca se incapatana sa nu cada fulgi mari de nea ci doar stropi grei de ploaie, apoi lapovita. In mintea noastra de copii aproape ca excludeam sa fie posibil ca Mosul sa vina daca nu are zapada.
Asta a fost Ajunul. Afara mocirla ingheta peste noapte usor, ziua se inmuia iar. In fiecare dimineata ridicam storurile cu speranta ca afara totul va fi alb. Nu stiu cum a facut Mosul de a gasit drumul spre noi si fara zapada. Dar a venit!
Sora mea sarbatoreste si a doua zi de Craciun.......aniversarea personala. Si in acel an urma sa plecam la tara la niste rude. Cu aceeasi speranta am ridicat storurile si pe 26 decembrie: zapada?
Nu ne-am putut crede ochilor cand am descoperit ca totul era alb. Tata trebuia sa stie de peste noapte ca lapovita a lasat loc zapezii grele, care isi croia troienele-dar a asteptat sa ne vada reactia. Ochi mari, nasuri lipite de geam, inimi fericite. Cred ca ne-am echipat in timp record si am pornit... Nu aveam masina pe-atunci si urma sa mergem cu trenul. Pana la tramvai aveam obrajii rosii si manusile deja ude. Cizmele erau de calitate si au facut fata: am facut urme de pinguini in zapada si ingeri. Cred ca a fost cel mai lung drum spre statia de tramvai. Am fost bucurosi ca nu s-a anulat trenul si pe tot drumul am stat lipite de geam urmarind spledoarea de afara. E cu totul altfel iarna in afara orasului. Campii nesfarsite, copaci albi, stalpi de telegraf cu fire grele de nea care atunci cand poposea vreo cioara pe ele se scuturau de poleiala alba.
La tara iarna e altfel. Ogorul de-un alb nesfarsit, aburii vitelor din grajd, apa inghetata in caldarea de la fantana, derdelusul, sunetul lung al clopotelor in aerul rar. 15cm de zapada la tara sunt mai mult decat 15 cm de zapada la oras. Acolo nimeni nu iese sa curete soselele, nimeni nu intra in panica. Toti par sa accepte si chiar sa se bucure in taina. Sub patura calda incepe metamorfoza din bob de grau spre spic.
A fost frumos, chiar foarte. Seara ne-am intors acasa. Incarcati cu bunatati din camara de la sat. Sarcina mea a fost sa tin un borcan maaaare de smantana pentru sarmalele de Revelion... care insa mi-a alunecat din mana si s-a spart in fata portii. Am fost tristi pentru smantana-atat de rara-dar am continuat sa ne bucuram de zapada cateva zile.
Unde sunt zapezile de-alta dat`???