Doar 1 EUR pentru purcelus? Mersi!
Baiatul cu suzetele
Mama, ce mica e casa asta de papusi...
Nu cred ca mai vreau!
Sigur nu mai vreau!
Ma bucur ca doar "o multime de mame" si nu "toate" incearca asta.
Oare mie o sa-mi reuseasca?
Sa las gaza sa fie ea insasi?
Si cum o sa se uite lumea din jur la o astfel de gaza?
Ca ea traieste printre oameni, dupa cum stiti.
7 comentarii:
Poate o sa se uite cu mirare; poate o sa se uite cu invidie; poate o sa se uite cu teama; poate o sa se uite cu nepasare; poate o sa se uite cu durere; poate o sa se uite cu ura; poate o sa se uite veninos; poate o sa se uite crucis. Dar sigur unii o sa se uite cu drag. Si ei conteaza.
Eu ma gandesc ca voi actiona cu gandul la Silvia de la 10-15-20 ani... Daca imi voi aduce aminte ce-am gandit, simtit, vrut eu la respectiva varsta, voi putea sa actionez asa cum trebuie cu Mariuca. Dar asta zic acum, la 1 an si 7 luni, hehe!
Ralu`:
Da, asta e dilemea mea. Ne uitam multi cu drag la el de aproape si de departe. De indata ce va incepe sa iasa in lume sper sa fie pregatit sa infrunte orice sau pe oricine ii va iesi in cale. Provocarea consta in a-l face sa fie asa cum e el, sa o arate fara frica, si in a scoate la lumina cum e el, sa se accepte pe sine, sa nu mimeze nimic pentru a place neaparat cuiva, sa fie adevarat. Sa fie increzator ca are parti bune si ca la partile mai putin bune se poate lucra. Din ceea ce vad acum stiu ca are nevoie sa invete sa aibe rabdare....dar aici seamana cu mine, inca invat ce inseamna rabdarea.
@ralu, adevarat ai grait.
@ceska, eu chiar nu bag in seama toate persoanele enumerate de ralu, ci doar pe cele care se uita cu drag .Uneori sunt curioasa ce gandesc despre noi, dar poate e mai bine sa nu stiu:-) uneori ,cand mi se aduc reprosuri ca nu i-am impus niste restrictii, incerc sa le explic de ce procedez asa.dar am observat ca nu ma baga in seama, ba mai mult m-or crede si nebuna, asa ca mai bine lasa.singurul lucru pe care mi-l reprosez,dar trebuie sa il indreptam cumva, este ca la matei nu a existat NU. A facut absolut tot ce si-a dorit, atent supravhegeat de mine. Si am observat ca nu prea cunoaste frica. asta-i nasol.
Eu chiar cred ca, daca din primii ani, chiar de la inceput, invata ca e iubit si acceptat asa cum e, fara sa fie nevoie sa faca pe plac nimanui, o sa stie sa se descurce cand e mare si singur in lume. Deja va fi convins ca e valoros ca persoana, ca nu trebuie sa se plieze pe dorintele nimanui, ca nu trebuie sa "faca frumos" ca sa fie acceptat de ceilalti. Si va are pe voi, parintii, la care sa se intoarca atunci cand mai da peste cate-un hop.
Hei sister, imi place tare mult postarea ta de azi. Intre anumite limite impuse de educatie si de grija ca sa nu se "autovatame" cred ca este ok. Acum la treaba cu educatia este responsabilitatea fiecarui parinte. Si asta este cred eu cel mai frumos la meseria de parinte ... ca ai in grija temporara o gaza fragila, careia trebuie sa ii arati cum este treaba cu lampa, caldura si lumina, trebuie sa ii arati cum sta treaba cu lumea asta mare, cu ferestrele deschise spre lume si cu libertatea de a o tuli .... cum sta treaba cu roiul mare de gaze careia ii apartine, cu florile si toata natura, cu locul ei intre toate astea si dupa aceea ... nu iti ramine decit sa te uiti dupa ea. Si sa spui Doamne ajuta!
Cam asta cred eu ... dar ma repet si spun ca postarea ta e foarte originala, pozele sugestive iar Benji boy mi se pare ca a mai crescut :-)
Pupa nasa!
Asa e, e minunat sa-i lasam sa fie ei insisi. Dar sa nu uitam ca, mame, parinti fiind, avem si rolul de a modela, de a ghida, de a arata drumul.
Copiii nu sunt fiinte independente, ci doar deprind indepedenta pentru a o folosi mai tarziu.
Nu manevram marionete, dar trebuie sa fim mereu in umbra lor. :)
Trimiteți un comentariu