Pareri...convingeri... idei

Gaza doarme iar eu rasfoiesc bloguri... sunt in concediu.
M-a captivat ce am citit aici (http://alinadownunder.blogspot.com/)
si astept continuarea.
Ca o ilustratie la cat de mult si repede ni se schimba punctul de vedere.... urmatorul exemplu.
Gaza a fost nevoita sa stea ieri prin curte fara pampers, aerisim o zona iritata... stiti voi care.
Deci umbla in chilotei de bumbacel si uneori doar pantalonasi scurti, larguti...
atat de largi ca orice continut se scurge pe picioare in jos, pe ciment etc.
Urmarea unui astfel de fapt a fost la un moment dat sa descaltam repede sandalele, sa fug cu copilul la dus.
Am rugat matusa sa ne aduca un prosop si a asistat la procedeul de curatire.... deloc placut olfactiv.
Si respectiva matusa promitea ca propii copii vor invata sa stea pe olita de indata ce pot sta in fund singurei.
Intrebata "de ce?" a dat doua raspunsuri pline de bun simt pentru o (inca) ne-mamica.
"- Pentru ca evit asa sa se irite si in plus nu trebuie sa ma lupt sa il schimb/spal etc."

Eu incerc sa conving bunica de gaza ca poate incerca training-ul la olita dar e inca
prea devreme.... prea devreme.

Buuuuuun!

Astazi primesc pe mail urmatoarele:

"Hei sister, tocmai citesc o carte despre
aparitia copiilor in viata noastra, scrisa de o psihanalista din Franta
si care zice ca: pina la doi ani ziua si 2 ani jumate noaptea, copiii nu
pot sa se ceara singuri la olita din simplul motiv ca ... sistemul lor
nervos nu e suficient de dezvoltat ptr ca sa isi poata controla ... reflexul
respectiv. Deci retrag orice afirmatie facuta anterior. "

PS La intrebarea daca pot sa pun textul de mai sus pe blog a venit cu:
" Da poti, da' corect si corect ar fi sa o citezi pe dna respectiva, dau
linkul catre carte:
http://www.scribd.com/doc/7858896/FranCoise-Dolto-Seria-Psihologie-Cand-Apare-Copilul
si poti sa dai si tu linkul mai departe ca sunt o gramada de sfaturi utile.
Zic eu."

Si schimbul de mailuri cu matusa s-a oprit aici, dupa ce i-am cerut permisiunea sa o citez iar pe blog.
"Poti, da' poti sa spui ca (virgula) controversa continua si pe tarim
profesional, adica, "Ana Savin-totul se intampla inainte de 6 ani" sugereaza
ca, mamele fiind cele care hranesc copilul, tot ele ar trebui sa stie,
observindu-si odrasla, cam pe cind pot "produce" ceva ... you know what.
Deci daca copilul se poate sustine pe olita si mama  are simtul
observatiei, se poate incerca cu mai mult sau mai putin succes invatatul
"la olita" ..... si sper sa nu gresesc f tare ... eu asa imi amintesc sa fi
citit in aceasta carte.
Anyway ... pe blogul tau poti scrie ce vrei tu ... dar parerea mea e ca
tre' sa fii obiectiva si daca ai doua exemple si pro si contra .... atunci
tre' sa le dai.
Eu sustin in continuare (ca si cu facutul la olita si cu restul
problemelor .... ca mincatul sau statul la o alta persoana/ cu o alta
persoana, si pina la urma cu orice act care ii poate cauza copilului o
trauma) totul trebuie facut treptat, lin, cu blindete si multa rabdare in
asa fel incit copii sa nu perceapa schimbarea ca fiind ceva negativ si nici
sa nu acumuleze vinovatii inutile daca nu pot "face" asa cum cere mama, ceea
ce cere mama.
Si un exemplu f concret: cind ai fost tu plecata de acasa si
B. incepuse sa oboseasca si sa se ceara indirect la tine si la somn si
sa intrebe de tine, mama ca o bunica neinformata si necitita ii spune ca
esti la doctor (si aproape a tipat la el). Eu am luat copilul, i-am vorbit pe
un ton frumos, i-am explicat ca mama a mers sa faca cumparaturi ptr tata si
ptr el si sa vezi ce bine o sa fie cind vine mama si poate are o surpriza
ptr el, i-am dat laptele, i-am mai cintat pret de vreo 5 minute si copilul
a bagat somn la greu.
Poate deci o justa combinatie si un pic de exercitiu ar asigura succesul,
nu stiu, din pacate ramine sa studiem pe singurul material didactic care nu
permite teste: copiii nostrii.
Da' cu putin ajutor din partea lui Dumnezeu, vor ajunge adulti echilibrati
care vor fi capabili sa cada la pace cu traumele copilariei lor, sa
inteleaga si sa ierte greselile voite si nevoite ale parintilor lor si sa
mearga mai departe in viata .... asa cum am facut-o si noi.
Si cu asta imi inchei pledoaria ...."
Si eu inchei acest post cu convingerea ca matusa de  gaza mica
va fii in mod cert o mamica moderna dar mai ales informata...