De ieri am devenit "indiferenta". Adica nu mai cedez crizelor de tantrum. Nu de fiecare data. Sigur ca ne jucam impreuna, ne plimbam, facem treaba impreuna dar ...
In schimb il urmaresc din umbra.
Filmul evenimentelor s-ar derula cam asa: vine la mine si incearca sa ma atraga sa ii dau ceva (interzis) etc. Incerc sa il ignor. Incepe criza de plans, lacrimile de crocodil sunt specialitatea lui. "Ihi-ihi-ihi" trage de mine. Nu cedez (la 3 din 5 incercari). Atunci opreste robinetul lacrimilor, ia o mutrita pe care nu o descifrez prea bine inca (ceva de genul "ok, atunci lasa ca ii vin eu de hac singur") si pleaca tipa-tipa la el in camera, in living etc. O scurta pauza in care: produce o dezordine de nedescris in camera lui, se suie pe canapea apuca ciocanul (pus de mine in urma cu cateva secunde acolo sa nu-l ajunga pana caut niste cuie) si merge spre usa de balcon in incercarea de a imita actiunea mea anterioara, de fixare a cablului tv in cuie, imprejurul usii si aproape ne-a facut o gaura in geam!; merge spre bucatarie si isi urmareste umbra ce cade pe perete, vine tiptil si fura ceva de pe birou, trage iar de maneca mea sa merg cu el....
am plecat. Asta e una din cele 2 incercari la care cedez.
Fac bine?
Cel mai mult ma "enervez" cand vad ca renunta prea repede in a face ceva ce in mod normal reuseste cand e calm si singur. Adica de exemplu sa deschida unitatea CD si sa schimbe cedeurile! Acum vrea muzica are un CD pe deget si arata insistent spre unitate sa fac eu operatiunea desi poate si el.... pentru ca continui sa scriu , ma apuca de degetul mic al mainii stangi - mai aproape de el- si mi-l trage de pe tastatura. Repetam faza si pentru ca observa o oarecare ritmicitate rade printre lacrimi..... cedez?
Pe o scara de la 1-10 "how a bad mom am I?"
joi, 23 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Pe o scara de 1 la 10 esti sub 0 la cat de rea esti :))))
Procedezi absolut normal iar piticul tau e un dulce .
hehe .. nu esti deloc rea .. iar piticul tau este un destept!!
E un smecheras si seamana pe nasa/ sora maica-sii sau matusa ... care desi stia si singura sa se imbrace si sa se incalte la cresa/gradi, profita de bunatatea surorii mai mari si se lasa imbracata/ incaltata ... iar Ceska o ajuta de dragul de a pleca cit mai repede cu mami sau tati spre casa. Iti mai amintesti?
Gracias Franceska, datorita tie am incasat mai putina bataie de la batausii de serviciu de la gradi, nu mi-am rupt nasul impleticindu-ma in sireturile de la pantofi and so on.
Ești mai mult decât normală!
Recunosc, eu îmi ies mai ușor din pepeni, mai ales când trebuie să mediez lacrimi sau crize sincron-dublu! :)
La mine cea mică are alt stil de făcut ghidușii interzise - mă face atentă, se duce către obiectul dorit și întinde mâna, așteptând să spun "nu", "ai grijă" sau "ai să faci buba!", cu un maaaare-zâmbet șmecheresc pe față!
Iar dacă încerc să-i distrag atenția sau să o preiau din zona de pericol, încep urlete și lacrimi de crocodil, plus mutrița supărată nevoie mare!!!
Trimiteți un comentariu