Ieri am disparut din peisaj pentru 4ore. De la 12:20-16:20. Pentru prima data dupa 6 luni, 6 luni in care nu am plecat mai mult de 1h fara copil, lasandu-l in grija soacrei, a socrului
sau a mamei.
Plecam lasand copilul proaspat schimbat si cu instructiuni precise pentru dl tati, cu ce are de facut. Nu stiam cum sa dispar: ne despartim frumos cu pupici si dragaleli sau dispar pur si simplu, ca sa nu planga. Am vrut sa ma retrag pas-pas dar cupilu dupa mine, m-a petrecut pana la usa, cu pupici. Normal ca aveam mobilul deschis si ma holbam mereu sa vad daca nu am apeluri ratate. Am stat unde-am fost cu inima mica...mobilul nu a sunat!
La 16:00 am luat-o repejor spre casa. Aici toate bune: baietii mei dormeau. Tati s-a trezit eu m-am pus langa gaza ca dormeau in patul nostru. Si am stat si l-am admirat cum doarme....
Raportul suna am asa: "dupa ce ai plecat tu, ne-am mai jucat putin apoi i-am dat laptele, strecurat in sacul de dormit si a inchis ochii rapid. Dupa 1h a carait m-am dus si l-am luat in patul nostru unde am adormit amandoi. Si apoi ai venit."
De data asta a fost usor ca tati a prins chiar intervalul de somn (3,5 ore). Nici nu stiu daca plecam altfel?!
Dar mi-a dat totusi curaj ca se poate.... poate mai repet faza.
duminică, 15 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Deci se poate! La cat mai multe iesiri! Dar nu ne-ai zis unde ai fost... la shopping, la coafor?
De acum, hai la plimbarica Ceska!
Ehei, munca de caritate am facut. Am ajutat mamicile care au organizat bazarul bianual pentru copii. Multa munca, numai femei ar putea sa isi ia atata in carca. Si eu care ma miram de ce e doar BI-anual!!!!! Dar macar am iesit din casa intr-o zi de primavara frumoasa. Dupa, l-am scos si pe buburuz si am venit seara acasa!
Trimiteți un comentariu