Tschuss, Bezner Kindi!

Da, azi mi-am luat pentru a doua oara adio de la gradinita gazei. Intai cand a mers el la scoala acum doi ani, a doua oara acum cand merg eu la scoala. :-)))

Adica.........schimb postul de la gradi pe unul de la scoala, after school. Nu e ce mi-am dorit dar asta e.

Ieri a fost prima zi la gradi in noul an (ziua mea) iar azi ultima zi la gradi.
Ieri am dus bomboane pentru toata lumea, de ciocolata. Azi am primit un mic banner cu poze ale celor doua grupe. Mi-au cantat si am desfacut cadoul, m-au ajutat cu drag la treaba asta.
Am primit un dictionar cu termeni pentru educatori.

Daca am noroc revin la gradinita asta dupa ce termin scoala si voi fi ultra calificata, certificata de stat pentru a lucra in gradinita.

Mi-e greu sa plec desi n-am fost cu ei decat 11 luni. Mi-s dragi toti mai ales cei cu "sclipici".
O sa ii vizitez de cate ori pot si daca vom avea o productie buna de cirese o sa le duc cateva galeti.

Le-am dat liber sa ma strige tare pe nume de cate ori ne vom intalni prin sat.
O sa imi fie dor si de colege.

Imi e putin frica de pasul urmator am tatonat terenul la after school si e greu de tot cu noua generatie.

Wish me luck!

Magic 8 for Mr. B!

Si-a aniversat ziua cu prieteni si colegi. A fost o zi frumoasa, asa a spus, pe care a vrut sa o traiasca pana la final asa ca am mers la spus povesti in pat abia pe la 23:30.

la fontaine  si tortul care se vroia un bb-8 pentru care n-am avut destul timp

baietii intre doua jocuri fac o bataie cu perne

in timpul vanatorii de comori cu lanterne sau batoane fosforescente

lumini prin sat

Tava enorma de pizza a disparut prea repede ca sa poata fi fotografiata. Fiecare si-a ornat cu ce a vrut bucata proprie.

Si-a avut prietenii aproape iar baietii s-au distrat pe bune de la 14:30 pana la 19:00.

Ne vedem la anu´!

2007-2015 8 ani superbi

La multi ani! Happy Birthday! Alles Gute zum Geburtstag!


Nu imi vine sa cred ce repede trece totusi timpul.




24 decembrie 2007

24 decembrie 2015

Pui de om sa ne traiesti, sanatos si bun cum esti acum. Te iubesc!

si    

Mos Craciun te scutesc sa mai treci pe la mine doar daca consideri ca sunt vreodata deosebit de buna. Cadoul din 2007 imi bucura constant viata, minut cu minut. Sa fie sanatos sa o tot faca. Multumesc!

Casuta de turta dulce take two

Materiale: prefabricate marca IKEA
Manopera: Mr. 8

Done. Miroase bine iar cand ne vom indura sa muscm din ea va spunem si ce gust are.
Ho,ho,ho!

Karate-gi

Tam-tam!

Tocmai a venit sa ii leg snurul pentru a treia oara pe ziua de azi.

Da, da! A imbracat iar gi-ul, costumul de karate ca sa ii sperie un pic pe unii rai care i-au atacat pe spiridusii Mosului (desene animate la tv).

Cica ii vine bine, pantalonii "sunt excelenti!" in tur, poa sa faca miscari de miscari.

- Karate Kid oare cum a asteptat atata (primul concurs) pana a primit un gi?

- Cum arat? ma intreaba dupa ce si-a prins centura. Ramane de vazut cum se face asta corect

- Acum imagineaza-ti cum mi-ar sta cu centura neagra?

- Desi materialul asta face zgomot   nu ma deranjeaza.

- Cand ma invart asa ce vezi? Un vartej alb?


Sa vedem cat il tine intereseul pentru karate. Succes, Mr.8!

Nodul de la curea e inca un mister.

Omul de zapada

Unul din motivele pentru care sunt fericita ca locuim "la tara" e ca avem in cazul nostru si o comunitate mare si frumoasa adunata in jurul bisericii din sat. E vie si activa. B. a avut parte de atatea lucruri frumoase pe care eu poate nu i le-as fi putut oferi, tocmai datorita lor. O plimbare cu Segways, o excursie la un anume muzeu, activitati in sat in vacanta de vara, fanfara unde cei mici sunt preluati si ghidati daca isi doresc sa studieze la scoala un instrument muzical de suflat. Copiii sunt organizati pe grupe de varst si se intalnesc o data pe saptamana, noi miercurea dupa ora de pian. Au loc tot felul de actiuni de bricolat iar B a iesit afara azi cu acest glob de zapada confectionat in intregime de el, de la figura fimo a omului de zapada pana la stelutele aurii si siliconul aplicat pentru a etanseiza borcanul.

- Pentru tine mami! m-a facut sa ma topesc. Stie ca ador zapada.

- Eine Schneekugel!  un glob de zapada am murmurat inca sub efectul "surpriza".

- Da, n-au avut un borcan mai rotund asa ca l-am luat pe cel mai mare! 

- Danke, Schatz! 

B e un artist cu multe interpretari proprii: omul de zapada e insa un frumos!

Stelute aurii

Ninge viscolit la omul nostru de zapada.

Taaaaaaaaaaaaaaaa-daaaaaaaaaaa!

?

Pentru ca in timpul saptamanii televizorul nu merge deloc iar radio ascult rar acasa nu sunt bombardata cu stiri, stiri, stiri.
Nu inseamna ca sunt total neinformata despre cam ce se intampla in jur in ultimele saptamani. Nici in tara, nici in Europa sau altundeva.
Si seara dupa ce copilul a adormit sau dimineata la cafea cand B. e plecat spre scoala deja incep sa apara ganduri. Se invalmasesc, ma sperie, devin nesigura.
B. stie de "baietii cei rai" care au omorat oameni,"drüber bei den Franzosen" adica dincolo la vecinii francezi.
Aseara puneam un pic la punct planurile noastre si visam despre cum o sa fie peste 4-5 ani si un gand imi soptea ca poate o sa il pot duce la Paris sau in Bretagne in vacanta de toamna. Sa facem  city breaks in week end-uri.
Nu stie nimeni cum va evolua situatia pana atunci. Nu stie nimeni daca nu avem un inceput de WW3. Cum se va duce acest razboi in incrancenare maxima, ce arme avem azi la dispozitie.
Cum vom trai pana atunci?

Ieri am lucrat in bucataria scolii, Singura, Doar nenea de la intretinere mai trecea sa vada cum ma descurc. Mi s-a spus ca la un moment dat va veni livrarea de mancare pentru saptamana viitoare, "te descurci tu la preluare vin eu dupa sa puneam in congelator tot".
Iar la usa mi-a batut un barbat pe care l-ai putea usor banui dupa fizionomie ca e arab. Vorbeste greu, putin. Ii explic la care intrare sa aduca marfa si ma intreaba daca e posibil sa mearga la toaleta.
I-am aratat incotro si

                  in secunda doi am derulat pe repede inainte un scenariu in care acest barbat ascunde arme in toaleta salii de sport, bucatariei si salii comunitatii. Acolo unde fiul meu invata si unde in week end va fi iar un eveniment.


                   am preluat cartoanele, am semnat, ne-am spus "la revedere".

Am decis dupa ce mi-am luat copilul in brate ca NU voi mai da curs unor astfel de ganduri.

NU o sa ne lasam terorizati, desi arata altfel vom spera ca noua nu o sa ni se intample nimic.
NU aici, nu azi.
Ca ne vom inarma cu cele mai pasnice arme: iubirea, gandul bun, speranta.

Sau cel putin nu ne va fi frica, frica paralizanta.