luni, 2 martie 2015

Undeva

 ...........unde strabunicile inca poarta fusta plisata, lunga pana peste genunchi nu doar la biserica ci si cand merg pe bicicleta pana la brutarie. In timpul zilei mai poarta prin sat si sort.
..........unde pe langa un brutar, un macelar, o sera, un boutique cu plante de decor si decoratiuni avem si o PC Akademie caci magazinul din sat la care imi pot trimite laptop-ul in service a deschis aripa asta educationala intr-o cladire adiacenta pentru ca bunicele sa poata deschide un cont de mail si a aplica pentru online banking
........unde poarta mare de lemn a unei suri e panou publicitar pentru bazar haine copii, intalnirea doamnelor casnice din sat, cand au loc evenimente in sate vecine trec pe la noi si mai capseaza un DIN A4 pentru scopul lor.
........in aceeasi sura cand merg sa cumpar vinerea mere nenea imi "compune" rapid o punga de 2,5 eur cu un mix din trei soiuri de mere. La stand are strict pe denumiri.
............ avem medic de familie, dentist si unul care vinde asigurari. Un sculptor ce isi plaseaza din opere in parculet si aleile din sat.
.............satucul nostru a fost asezare fortificata pe vremea romanilor. Avem muzeu in aer liber. https://www.roemerhaus.com/
...............saptamana viitoare sambata e seara italiana la pizzeria din colt.
...........o data pe luna duminica se aduna lume la cafea si prajitura in sediul  YMCA si povestesc. Unde un tanar pe la vreo 30 de ani vrea sa stie ce e cu amfiteatrul in aer liber inverzit? Acum 50 de ani se puneau in scena in lipsa televizoaelor din fiecare casa piese de teatru. Yeap si alde Shakespeare.
..........cat noi ne incalzeam in discutii la cafea pe terenul de sport se juca un meci de fotbal in nici nu stiu ce liga. Important e ca avem tricouri cu numele satului si lume in tribune.
..........Pe strada Vinului  sunt 7 familii de viticultori. Ulite mai mici poarta nume de soiuri de vin. Rieslingweg, Prolingerweg. Mai avem strazi cu nume de pasari.
.........avem o arca pentru tinerii din sat. Nu asteptam sa vina potopul peste ei.......
.... loc de grill la malul Neckar-ului, cu ponton pentru barci mai mari sau mai mici.
.............doua gradinite, o scoala generala si un camin de batrani
...........o sala de sport si activitati a comunei
........ el putin trei locuri de joaca
..........o asociatie a iubitorilor tirului
...........era sa uit: avem un cabinet de fizioterapie si un studio de tatuaje
.......multe asociatii si organizatii locale
........fanfara satului care primeste an de an novici care au studiat in scoala generala instrumente de suflat sau acordeon.
.......o comunitate vie in jurul uneo biserici stravechi.http://www.kirche-walheim.de/
........avem si un areal industrial si al firmelor din comunitate. In afara uzinei electrice toate sunt firme de familie, traditionale.
...........trasee de biciclisti in marele traseu de-a lungul raului Neckar

Mult mai multe despre cum e la noi la tara :

http://www.walheim.de/website/ 

Temele lunii martie: discutie impreuna cu DBahn, caile feroviare germane despre posibilitatea  reducerii zgomotului datorat traficului intens de marfuri pe linia din satul nostru.
Ah, da bazarul de lucruri pentru copii apare pe pagina web a primariei.
Mi se pare cumva ideal ca primarie sa poti sa te dedici si sa faci loc si sa reprezinti "chestii" mai mari (vezi discutia Caile Ferate) sau mai mici adica Bazarul.

Ieri m-am tot gandit cum sa "judec" unde sa incadrez discutiile intre sateni la o ceasca de cafea.
Barfa? Brainstorming? Nu-mi permit sa fac asta dar sunt convinsa ca ne e de folos si galceava asta.


Detaliu descoperit abia acum, frunzarind pe pagina de net a satului. La una din iesirile din sat troneaza un scaun de lemn masiv. Creatie a  artistului Mihaly Gubis, scaune de genul se mai gasesc in Ungaria (Fony) Romania (Transilvania) si Asia (Casahstan)


. 
Der Künstler Mihály Gubis bei der Arbeit




Walheimer Weltenstuhl am Ortsausgang Richtung Besigheim


http://www.walheim.de/website/


vineri, 27 februarie 2015

Gaza and Mom


impreuna facem cel mai bun gris cu lapte. trust us!




Raising Cain, Michael Thompson

Boys will be boys

Coloram si desenam

Da, sunteti bine informati, gaza e la scoala. Au si acolo ora de colorat si desenat. De trei zile a descoperit insa in camera lui frumos asezate pe un raft ceva carti de desen, reviste cu tot felul de jocuri, inclusiv rebus, mandala.

Teancul asta de carti l-am adunat in ultimii ani de gradi in ideea sa il pregatesc pentru scoala.
Ceasul-ca joc, Cifrele- tot ca si joc. La vremea respectiva n-am avut succes. Am fost dezamagita ca al meu gandac nu lucreaza materie pregatitoate pentru scoala. Nici macar o mandala!

Asta era acum doi ani.

Ieri n-a mers la culcare pana nu a terminat de colorat o plansa.

Si-a lasat cariocile pregatite pentru dupa-masa.

Well, uneori evolutia nu e o linie lina, dreapta ci o sfoara cu multe noduri si curbe.

Dragut e ca imi citeste in fiecare seara minim 10 minute.


sâmbătă, 21 februarie 2015

Invitatie la candle light dinner la noi acasa


Atata lumina: soare + lampa + lumanare. Si mai multa lumina in sufletelul gazei mele.

La scoala


Bat coridorul in lung si-n lat pana intru la tova de la After School.




clasa a 3a




unicate

In stanga, sub primul grup de panouri solare e clasa Girafelor, a gazei. In spatele constructiei cu panou de catarare e la parter biblioteca satului. Sub paviliul din fundal dreapta e intrarea oficiala. Pe-aici pot intra parinti, elevi, invatatori.


Gemeindehalle cum ar veni hala comunitatii. E sala de spectacole de sport, incaperi unde repeta orchestra de suflatori, se intalnesc mame si copii sub 2 ani, se face bazarul de haine pentru copii de doua ori pe an. Foarte in spate daca vedeti turla bisericii atunci aflati ca la o aruncatura de bat locuim noi.




Fiindca  in curtea scolii se joaca fotbal de parca ar fi rugby ne alegem cu rani si haine distruse..,.....

Gaza pe gheata


Yeap, nici nu a inceput vacanta de Fasching ca ne-am si infipt in patine si apoi in gheata.






Vineri s-a plins ca are glezna scrantita. Am facut masaj, creme, bandaje -  chin.
Sambata am continuat programul de ingrijire ca duminica la pranz gaza sa se simta apta de patinaj. Am stiu inca de vineri ca nu e serioasa treaba dar l-am oblojit si giugiulit de parca venise din razboi.




Nu a avut nevoie de pilon decat la inceput dar apoi a vrut sa il stie aproape. Impins, patinat spre pilon, impins mai departe si tot asa. 


Oare ce figura artistica se dezvolta din pozitia asta?





In mai bine de doua ore l-am avut doar de doua ori la baza: alimentat cu biscuite si punch cald. Sticla cu punch cald i-o intindem pe gheata, la usa.







Danke Friedegard!