"Das Glück ist da, wo wir sind
Ein Mann sitzt im Boot und rudert über einen See. Langsam, gleichmäßig und kräftig zieht er die Riemen durch das Wasser. Seine Gedanken schweifen ab. Er sinnt über alles Mögliche nach, nur nicht über das Rudern selbst. Er spürt die wärme der Sonnenstrahlen in seinem Nacken und wie ein leichter Wind über seinen Rücken streift. Heiterkeit erfüllt sein Gemüt. Der Mann weiß was er kann. Er ist eins mit dem, was er tut, und er ist sich dessen bewusst, dass sein Körper jede Bewegung kennt, mit der man ein Ruderboot so voranbringt, dass die aufgewendete Kraft möglichst effektiv und sparsam eingesetzt wird.
Was, wenn er über das Rudern nachdächte? Wenn er überlegte, was sein linker Arm jetzt machen muss und dann der rechte und wie seine Hände die Ruder halten und welche Stellung die Schulter einnehmen muss? Er käme wahrscheinlich aus dem Takt und würde sich mit seinen Schlägen verheddern. Rudern ist eine Frage des Vertrauens. Vertrauen zu sich selbst, zu den eigenen Fähigkeiten. Vertrauen in das Leben und in den Weg, auf dem man sich befindet.
Und was ist mit dem ziel des Ruderers? Sicher - er will den See überqueren, um an das andere Ufer zu gelangen. Aber er widersteht der Versuchung, seine Schlagzahl zu erhöhen. Er rudert nicht nach der Stoppuhr. Es ist ihm nicht wichtig, schneller anzukommen. Es ist kein Wettkampf. Eile ist nicht vonnöten. Denn Eile ist die Kraft, die uns unruhig macht und uns hektischer werden lässt. Eile wirkt zwar modern und dynamisch - aber steckt darin nicht immer auch ein Zeichen von Verunsicherung? Ist der Eilige nicht auch deshalb bemüht, sein Ziel möglichst schnell zu erreichen, weil er sich davor fürchtet, es zu verfehlen? Und was kommt danach? Der Eilige kann das Erreichte meist nicht genießen. Er ist schon wieder auf dem Weg zum nächsten Ziel, zum nächsten Ufer.
So sind Menschen wie der Mann in seinem Ruderboot nicht. Folgt man der Auffassung des Zen-Buddhismus, haben wir das andere Ufer ohnehin bereits erreicht, auch dann, wenn wir uns noch mitten auf dem See befinden. Alles was wir dort suchen - Glück, Frieden, Liebe - , ist bereits hier, wo wir sind.
Die Kunst besteht darin, es zu sehen und zu erkennen - und beim Rudern nicht über das Rudern nachzudenken.
Uwe Bokelmann"
joi, 3 aprilie 2014
duminică, 30 martie 2014
miercuri, 5 martie 2014
Si a trecut carnavalul
Grupul sportiv unde e gaza a organizat ieri in sala de sport unde au loc antrenamentele "Carnavalul Copiilor".
Dupa ce a executat o saritura de la inaltime dansa "gangnamstyle".
S-a catarat pana sus!
Gaza pe barna.
Supraveghetoarea de la una din "statii" a facut pe clown-ul.
Gaza (pirat) sta la coada dupa Asterix si Pipi Langstrumpf.
joi, 27 februarie 2014
Martisor gradinaresc
Cea mai tare faza la atelierul de martisoare. Cobor la subsol unde e atelierul si educatoarea imi aduce 5 baieti, 4 din ei colegi de la fotbal ai gazei.
Am fost un pic deceptionata, ma asteptam sa fie si fete. Le explic un pic despre povestea martisorlui (danke Ada Petre ) si le arat cum se rasuceste firul.
Lucreaza in echipe de doi. Ne apucam de munca propriu-zisa dar baietii isi pierd curand rabdarea.
Scriu pe dosul cartonului numele, le aplic cu un capsator snurul alb-rosu si.........gaza pleaca primul, se intoarce inapoi din pragul usii si imi cere spontan sa ii leg un snur de martisor la incheietura mainii, "sa imi aduca noroc".
Au sarit si restul de baieti ca vor si ei bratara norocoasa. Le-am facut si deja ma gandeam "numai sa nu ma trezesc cu comentarii de la parinti" (falsa credinta in amulete, snurul rosu al cabalistilor , etc.) Baietii toti cei cinci au urcat in sala.
Foarte repede au coborat inca un baiat si o fata. Sammy a comentat:
- Eu nu vreau sa fac puiul eu vreau bratara norocoasa!
A executat totusi in mare viteza puiul si a intins bratul sa ii leg snurul norocos.
Dupa el cand ma pregateam sa strang au venit trei fete. Cu ele am facut si cate un fluturas in tehnica quiling, le-am facut si lor bratari.
Astept reactiile parintilor, educatoarele au fost incantate.
Pe copii i-am rugat sa pastreze secretul pana sambata dupa micul dejun, 1 martie, si sa le ofere abia atunci mamicilor lor.
Am fost un pic deceptionata, ma asteptam sa fie si fete. Le explic un pic despre povestea martisorlui (danke Ada Petre ) si le arat cum se rasuceste firul.
Lucreaza in echipe de doi. Ne apucam de munca propriu-zisa dar baietii isi pierd curand rabdarea.
Scriu pe dosul cartonului numele, le aplic cu un capsator snurul alb-rosu si.........gaza pleaca primul, se intoarce inapoi din pragul usii si imi cere spontan sa ii leg un snur de martisor la incheietura mainii, "sa imi aduca noroc".
Au sarit si restul de baieti ca vor si ei bratara norocoasa. Le-am facut si deja ma gandeam "numai sa nu ma trezesc cu comentarii de la parinti" (falsa credinta in amulete, snurul rosu al cabalistilor , etc.) Baietii toti cei cinci au urcat in sala.
Foarte repede au coborat inca un baiat si o fata. Sammy a comentat:
- Eu nu vreau sa fac puiul eu vreau bratara norocoasa!
A executat totusi in mare viteza puiul si a intins bratul sa ii leg snurul norocos.
Dupa el cand ma pregateam sa strang au venit trei fete. Cu ele am facut si cate un fluturas in tehnica quiling, le-am facut si lor bratari.
Astept reactiile parintilor, educatoarele au fost incantate.
Pe copii i-am rugat sa pastreze secretul pana sambata dupa micul dejun, 1 martie, si sa le ofere abia atunci mamicilor lor.
Asta mic e mai mult pui de barza, nu?
Gaza mi-a oferit pe loc propria-i creatie
Fluturas si puisor
sâmbătă, 22 februarie 2014
De-a dacii si romanii in era globalizarii
Gaza relaxata, pozitia lui e buna
The world is not enough
Batalia pentru Africa
Aici se face trafic de arme ;-)
joi, 20 februarie 2014
Lectia de pian l
Indiferent ce faceam ieri gandul imi era la lectia de pian. Prima.
Am luat gaza de la gradi ceva mai devreme si i-am zis ca am o surpriza. Tot drumul s-a chinuit sa afle ce e, m-a ciuruit cu intrebari.
Nu a recunoscut-o pe F. care a fost deja o data la noi acasa. I-a cazut fisa mai tarziu. Eu nu stiam ce sa zic, cum sa zic, ma macina la interior ideea: oare ce sa ii spun, cum sa il ia si sa-l apuce, sa il atraga, sa ii placa?
Stiu sigur ca vrea sa cante la pian doar ca inca e copil........
Asa ca am lasat-o pe F. sa se descurce singura.
Lectia e pentru o vreme, la inceput doar 30 min.
Din discutia lejera despre ce face, cum ii place la gradi, ce canta ei acolo etc a ajuns ca la final gaza sa stie ca sunt 88 clape si sa recunoasca de cate ori apare do (C). A clampanit refrenul unui cantec de la gradi. Stie sa porneasca si opreasca singur instrumentul (pian electronic).
Pana una alta F. e impresionata de cunostiintele lui generale: gaza a zarit in camera de muzica ( in familia lui F toti cei cinci membri canta la minim un instrument) un trofeu vanatoresc si a inceput sa explice cum toamna cerbii isi pierd coarnele etc. Respectivul cerb si-a pierdut coroana in Suedia unde F a gasit-o in padure.
Mai merge si miercurea viitoare fiindca :
"Mi-a placut si vreau sa stiu sa cant la pian".
I-am promis ca atunci cand o sa se descurce bine luam de pe net notele de la toate cantecele care ii plac lui (Bon Jovi, Queen, ABBA) iar noi vom face cu microfonul karaoke.
Am luat gaza de la gradi ceva mai devreme si i-am zis ca am o surpriza. Tot drumul s-a chinuit sa afle ce e, m-a ciuruit cu intrebari.
Nu a recunoscut-o pe F. care a fost deja o data la noi acasa. I-a cazut fisa mai tarziu. Eu nu stiam ce sa zic, cum sa zic, ma macina la interior ideea: oare ce sa ii spun, cum sa il ia si sa-l apuce, sa il atraga, sa ii placa?
Stiu sigur ca vrea sa cante la pian doar ca inca e copil........
Asa ca am lasat-o pe F. sa se descurce singura.
Lectia e pentru o vreme, la inceput doar 30 min.
Din discutia lejera despre ce face, cum ii place la gradi, ce canta ei acolo etc a ajuns ca la final gaza sa stie ca sunt 88 clape si sa recunoasca de cate ori apare do (C). A clampanit refrenul unui cantec de la gradi. Stie sa porneasca si opreasca singur instrumentul (pian electronic).
Pana una alta F. e impresionata de cunostiintele lui generale: gaza a zarit in camera de muzica ( in familia lui F toti cei cinci membri canta la minim un instrument) un trofeu vanatoresc si a inceput sa explice cum toamna cerbii isi pierd coarnele etc. Respectivul cerb si-a pierdut coroana in Suedia unde F a gasit-o in padure.
Mai merge si miercurea viitoare fiindca :
"Mi-a placut si vreau sa stiu sa cant la pian".
I-am promis ca atunci cand o sa se descurce bine luam de pe net notele de la toate cantecele care ii plac lui (Bon Jovi, Queen, ABBA) iar noi vom face cu microfonul karaoke.
miercuri, 19 februarie 2014
Einschulung
Ieri a venit invitatia sa merg sa inscriu gaza la scoala. Am de completat un formular unde mai am de bifat sau nu daca sunt de acord sa apara in poze copilul meu.
Ieri a fost si discutia la gradi despre ce stie sa faca prescolarul de gaza.
NU stie sa piarda. E foarte empatic, deschis, stie tot ce trebuie sa stie un prescolar. Poate si stie chestii la care alti prescolari au probleme.
Eu am auzit luni ce trebuie sa stie copii incadrati la super dotati la varsta lui: sa cunoasca cifrele pana la o suta, sa scrie si/sau sa citeasca.
Am tot auzit nu stresa copilul cu nimic e, ok, o sa le invete la scoala.
Nu am insistat. A intrebat el de numarul de la casa si asa a invatat numere pana la 100 nu le stie f bine dar le recunoaste. Nu stie decat sa isi scrie numele prescurtat. De citit nu doar isi recunoaste numele cand il vede scris. Daca insistam un pic in ultimii doi ani asa cum poate fac alte mame ma trezeam cu gaza supra-dotata.
Poate. Nu simt ca a pierdut ceva nici eu nici el. O SA FIE BINE LA SCOALA! SPER!
Ieri mi-au zis ca mai nou exista posibilitatea pt cei cu scaparici la calcaie sa mearga din martie-aprilie la scoala deci mai devreme cu sase luni. O sa intreb ce mai e si asta caci saptamana viitoare am discutie la scoala cu invatatoarea care a supravegheat grupa de prescolari de la gradinita gazei.
Ieri a fost si discutia la gradi despre ce stie sa faca prescolarul de gaza.
NU stie sa piarda. E foarte empatic, deschis, stie tot ce trebuie sa stie un prescolar. Poate si stie chestii la care alti prescolari au probleme.
Eu am auzit luni ce trebuie sa stie copii incadrati la super dotati la varsta lui: sa cunoasca cifrele pana la o suta, sa scrie si/sau sa citeasca.
Am tot auzit nu stresa copilul cu nimic e, ok, o sa le invete la scoala.
Nu am insistat. A intrebat el de numarul de la casa si asa a invatat numere pana la 100 nu le stie f bine dar le recunoaste. Nu stie decat sa isi scrie numele prescurtat. De citit nu doar isi recunoaste numele cand il vede scris. Daca insistam un pic in ultimii doi ani asa cum poate fac alte mame ma trezeam cu gaza supra-dotata.
Poate. Nu simt ca a pierdut ceva nici eu nici el. O SA FIE BINE LA SCOALA! SPER!
Ieri mi-au zis ca mai nou exista posibilitatea pt cei cu scaparici la calcaie sa mearga din martie-aprilie la scoala deci mai devreme cu sase luni. O sa intreb ce mai e si asta caci saptamana viitoare am discutie la scoala cu invatatoarea care a supravegheat grupa de prescolari de la gradinita gazei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)











