Sambata de toamna in livada

 

ne asteapta

 o lumina calda, umbra lungi

cafea

 

coliba gazei vazuta din hamac

natura moarta cu mere prin geamul cabanei

 

 

 

mein schatz!

ultima scalda

 

in gradina palatului baroc din ludwigsburg

 

 

 

Gradinareasa

Termen impropriu dar daca gaza e gradinar eu sunt gradinareasa. Astazi cate ceva din jurnalul meu de gradinareasa:

 

 

pernuta spatar pt leaganul broscutelor. am cusut snururile din imagine pt a putea fixa acest spatar. avem doua broscute noi, mici si firave si imi era frica ca vor aluneca din leagan. acum au un leagan un pic mai confortabil:cu spatar din burete imbracat in textil.

Bunicii si parintii lui P sunt mari gospodari in sat. Mandria tatalui si satisfactia lui P sunt uriase cand e luat de la gradi cu......tractorul.

 

 

Broscutele ca vrabiutele pe gard isi iau ramas bun  de la mine si P. El pleaca cu tractorul eu cu bicicleta.
Bis morgen!

Catwalk baroc

Ieri a fost foarte cald pentru un inceput de septembrie. In Ludwigsburg vezi din masina anunturi cu o expozitie de masti veneziene. Nu stim care a fost motivul dar ne-am bucurat sa ii vedem defiland in curtea palatului baroc din Ludwigsburg........

 

gaza a crezut ca sunt vrajitoare

 

 

 

el mi.a dat fiori , isi astepta suratele

 

 

un conte si insotitoarea lui

 

 

 

sosesc ....

 

doua perechi nobile

 

 

gaza ii urmareste atent

 

 

vor lua loc la masa, la umbra sa serveasca ceva racoritor

 

 

gaza se apropie, isi face curaj

 

 

vor servi ceva apoi pornesc spre palat. la temperaturile de ieri tot respectul pentru cei care au aparut costumati sub haine grele de epoca si cu peruci

un soldat din garda palatului

 

atat de simpatic: din tolba grea i-a dat gazei un galon de aur care sub foita de aur ascundea. ciocolata!!!!!

 

un cuplu tare frumos.... tinuta e cu albastrul meu preferat. iar sacoul doamnei pare sa imite desenele de pe portelanurile englezesti.

 

 

 

la un moment toti "mascatii" dat ne.au facut cu mana de la balconul palatului......

Crazy actions or not really crazy?

Hm, acum ca tot isi da lumea cu presupusul despre cum este, cum arata si ce face mama ta in online si mai ales in realitate e vremea, draga gaza sa afli mai multe.....

LOC PENTRU O POZA CU NEBUNATICUL DE ROBIN WILLIAMS CU TRICOUL NEGRU PESTE CAP INCURAJANDU-NE SA NE PASTRAM CHIAR SI PUTINUL DE NEBUIE CU CARE NE NASTEM, MAJORITATEA.... sau asa am inteles eu citatul... ups.

 

cititorii au fost deci avertizati, we are leaving the comfort zone.

 

 

 

Pentru ca pentru tine o sa tot fiu doar "mama" si pentru ca desi nu vreau sa renunt, uneori ma intreb in care viata vom apuca noi doi sa facem calatoria aia sabatica de un an in jurul lumii, sa imi arati lumea sa ti-o arat si eu pe a mea, e cazul sa stii ca in rastimpuri mi-am luat, controlat lumea in cap. O lume mica, un drum scurt, poate doar primul pas in calatoria aia sabatica de care o sa tot pomenesc. Tu, de fapt nici nu ai aflat inca de ea....

 

Toata viata e un drum. Important e totusi sa nu fie un cerc drumul. Oricate meandre ar avea undeva drumul se termina. De la un punct incepe alt drum, in alta lumea, dar de calatorit nu ne oprim de fapt niciodata. E altul drumul, alta forma sub care calatorim. Fir de nisip, melc, petala de trandafir, copil, nor.............

 

Despre doua scurte calatorii vreau sa iti povestesc acum:

 

Nici nu mai stiu cum am dat peste un fotograf care organiza seminarii de fotografie.

Ba, mai stiu dar asta e alta poveste.

 

Eu nu sunt genul care sa aiba rabdarea de a citi din scoarta in scoarta un manual de utilizare. Nici macar pentru aparatul foto. Descopar setari si modalitati prin mici accidente while doing. Deci e learning by doing. Si am vaga banuiala ca metoda asta ti se potriveste si tie, gaza. Nu am avut niciodata rabdare sa stau sa studiez. Mai bine descopar.

 

So, am adunat toti leii disponibili, jobenul si.............m-am inscris la un curs de fotografie.

 

Daca as mai participa in  toamna 2012  cam asta ar fi cursul: http://www.phototour.ro/ro/tururi--workshop-phototour/calendar/237-pastel-de-toamna  

 

 Acum 7 ani a fost cam asa: 

http://www.foto-magazin.ro/flash_open.php?art=flash_workshop.php

 

Si acum dupa ce ai citit relatarea altora sa iti povestesc eu cum a fost.

 

O zi de concediu pentru vineri. Seful care mi-a imprumutat trepiedul lui. Dank, F! 

O  calatorie cu trenul la Brasov. O colega de acolo  atat de draguta incat sa ma astepte la gara, sa ma ia acasa si sa imi ofer un loc de dormit si parca si un mic dejun inclus. Multumesc! Fiica ei e o scumpa. O vizita la firma apoi un alt coleg ma duce cu masina la punctul de intalnire. Pornim spre Magura. E dupa masa tarziu, se intuneca repede intre munti. E buna descrierea facuta workshop-ului in articolul de mai sus. Sunt insa anumite momente in care pentru mine nu doar aparatul foto a facut "click". Brasov, mon amour, again. Atmosfera din pensiune, participantii, organizatorul. Camera mea cu balcon si baie. Single. Mult timp pentru mine desi condensat.

 

PEISAJUL. OAMENII LOCULUI. NATURA.

 

Inegalabil week end. Pentru cea care am fost atunci.

 

 

...

 

 

Pentru ca nu am o memorie foarte buna nu mai stiu exact cand a avut loc a doua calatorie despre care iti povestesc azi. Nu mai stiu data exacta, asta vreau sa spun.  De vina e si PC cares-a semnat fara data. Dar incet, incet parca imi aduc aminte, tin in mana o carte care aduce in actualitate acum, la sase dimineata clipele acelei aventuri insirate ca boabe de roua pe sfoara de rufe din gradina noastra, acum la rasarit.

In cursul saptamanii parca la Humanitas a iesit in lume Zahir. Ultima aparitie editoriala a autorului la acea vreme in Romania. 2005. In pauza de masa am fugit in oras sa cumpar cartea. Trebuia sa o am atunci pe loc. Caci undeva citisem ca la Bucuresti va fi prezent chiar autorul pentru o intalnire cu fanii din Romania. Hm, e posibil oare sa imi fi spus chiar el, autorul? Intr-un mail? Well...........

 

pe vremea cand probabil avea timp sa rasfoiasca corespondenta de la cititori sau doar printr-o ciudata si fericita coincidenta unul din mesajele primite de PC de ziua lui in 2005 si la care a avut bunatatea sa raspunda a fost al meu. Pentru gandurile bune exprimate de ziua lui promitea sa se revanseze cu o  cafea. Do Brasil? Mir egal, vei spune si tu. So, de cum am aflat, nici nu mai stiu daca eu sau el ca va veni la Bucuresti am primit un mail prin care relua invitatia la cafea. Punct de intalnire libraria din Bucuresti unde se va intalni cu cititorii romani. Mod de recunoastere: sa vin cu print-ul mailului si sa iau legatura cu asistenta lui si cu organizatorii la fata locului. Well........

 

O noapte in tren spre Bucuresti. Despre calatoriile noaptea cu trenul iti voi povesti alta data. Sunt si ele experiente de sine statatoare. Dimineata la 08 un alt coleg, din Bucuresti de data asta, ma astepta la gara.  Danke, M! Cat de suie le voi fi parut colegilor mei din tara, oare? M. ma duce la locul de intalnire, revad un Bucuresti recunoscut dupa repere de uz comun. Libraria asta de exemplu e undeva intre o biserica si Ateneul roman, parca. Stie cineva despre ce librarie vorbesc?  Un parc dragut nu e nici el prea departe.

In fata librariei un fel de pridvor cu un sir de coloane, sper ca e corecta imaginea. Nu stiu daca mai corespunde realitatii de azi, au trecut totusi sapte ani.Inca nu e coada........ la autografe dar incepe curand sa se adune lumea. Pentru o vreme sunt prima si singura, indraznesc sa abordez organizatorii, le arat mailul, stiau ca urma sa vin. Stiau???? Wow! Sunt insa rugata sa astept pana incepe show-ul. No red carpet for your mom, gaza. Deci ma intorc la coada care incepe sa se formeze. In imbulzeala iscata imi pierd randul Stii ca nu stiu sa dau din coate, nu pot sa calc lumea in picioare. Am in mana cartea si mail-ul. Candva ajung la masa de la care PC semneaza carti si se lasa fotografiat cu publicul. Are un suras cald si o vorba buna pentru fiecare. Totul e totusi un pic prea pe repede inainte. Imi vine randul. Arat cuminte mail-ul, ne privim, semneaza cartea fara dedicatie. Stabilim ca sa astept sa se incheie semnarea de carte .... ca sa ne bem cafeaua. Trec mai departe, las locul urmatorului vanator de autografe. Intorc capul si imi face semn cu mana in care tine carioca albastra ridica, sa ma duc la asistentul lui....in spate. Nu ies din librarie imediat, astept. Orele trec, PC anunta ca ramane atat cat e nevoie ca toata lumea sa primeasca autograf. Nici nu cred ca a facut vreo pauza. Decid sa ies la plimbare, revin, inca se sta la coada. Plec, revin. Se incheiase evenimentul, in librarie mai sunt Coelho si ai lui insotitori, VIP-uri, organizatori, oameni de la editura. Copil cuminte, cititor fidel, persoana incapatanata desi nu rabdatoare -astept. Ies buluc din librarie si se sparge in strada ca un balon de sapun PC si grupul din jurul autorului. VIP-uri, o actrita inca graviteaza in jurul lui. Ziaristi, oameni de la editura, sunt foarte interesati sa inhaleze in aer liber fumul tigarilor lui PC. Raman la distanta, astept. Se apropie asistentul lui si imi transmite ca ..... si PC imi confirma din priviri peste capetele celor prezenti.... o sa fie prins, nu scapa de gloata si ca e nevoit sa accepte invitatia lor la masa. O sa se intinda si nu stie cum si cand ne vom bea cafeaua. Nu stiu daca mi-a mai sustinut privirea ca sa vada dezamagirea din ea. Oferta din partea lui era sa ne vedem marti, la Sibiu.  Acolo va avea timp. Marti, la Sibiu? Marti????? La Sibiu!!!! Ok, Sibiu dar nu marti. De fapt nu pot fi marti la Sibiu. Eu sunt un simplu angajat care nu mai are buget pentru doua nopti cazare pana marti, de bilet de tren la Sibiu si retur spre casa.  Si ce le spun celor de la job?  N-am putut fi violonista care l-a insotit in transsiberian.

Nu am cercetat mult timp sa aflu si nici nu m-am intrebat daca a fost ok. Daca a meritat sa bat drumul, sa fac efortul si sa nu beau o cafea cu PC. Daca m-a tratat corect. A avut o responsabilitate fata de editura romaneasca la Bucuresti. Trebuiau onorati cu prezenta. Poate nu a vrut sa imparta cafeaua decat cu mine. Poate a vrut sa vada pana unde pot merge. Poate nimic din toate astea. E posibil insa sa ii tot aduc aminte ca imi datoreaza o cafea.  Am vrut sa ii duc o cafea la termos la muzeul Mercedes Benz din Stuttgart acum vreo trei ani cand a fost invitat acolo la o expozitie ca oaspete de onoare. Dar tu gaza erai mic si pe atunci nu aveam sling si biletul de tren costa si el o caruta de euro pentru mine.

 

Dar am cartile lui, una cu autograf. Da, acolo in raftul de sus din biblioteca, cel cu cartile in limba romana. Limba in care ieri ai invatat sa spui: "Astazi am fost la Insula Crocodilului."

 

PS Pe pagina cu autograf apare afirmatia SUNT UN OM LIBER.

 

Sunt. 

 

Si esti si tu gaza, sa nu uiti asta.

Liber sa iti asumi doza de nebunie care locuieste in fiecare dintre noi.

 

Deine Mama.

 

 

 

 

 

 

http://blog.cameramm.ro/page/3/

 

 

 

 

Oare?

As vrea sa stiu ca exista mame pe lumea asta foarte convinse de metoda lor de educatie si sa fiu sigura ca e si cea mai potrivita pentru copilul lor. As vrea tare mult sa cred asta....
Ma uit insa la adultii din jur si imi e clar ca daca mamele lor au avut o metoda mai tarziu viata a
facut-o aproape praf.........

Stiu, stiu, nu e nevoie de metoda.......dar orice algoritm chiar si cel al cotidianului da un fel de metoda. Si doar sa il iubesti nu ii ajunge.

As vrea ceva comentarii la aceasta postare desi pe tema e plin netul.....

Eu scriu aici ca poate peste ani sa vada onor dumisale gaza cam ce o preocupa pe maica-sa.

Ca poate are remuscari ca l-a trimis la curs de inot intensiv taman la final de vara. Ca il incurajeaza sa faca lucruri de care poate nu chiar are chef dar care sunt necesare.
In fata unor ???? ma simt un pic idioata ca si cum as pune in chestiune: ma spal pe dinti chiar de trei ori pe zi sau chiar dupa fiecare masa? Il spal pe dinti daca nu ii place asta? Da, o fac pentru ca e important sa aiba dinti sanatosi, chiar si cei de lapte e important sa fie sanatosi pana ii ia Zana Maseluta in primire. Si nu doar pentru valoarea pe care o aduc pe piata dintisorilor de lapte ;-)

Corolar ma intreb: oare   e nevoie sa clampane la pian? Sa isi verse plamanii intr-un oboi sau sa zdrangane la chitara, sa scartaie la vioara? E musai sa continue cu inotul? Sa imparta cu copiii de la nisiparnita sau mai incolo din curtea scolii? Sigur, eu ma gandesc acum la mar sau ciocolata si nu la un muc de tigara aproape consumat!!!!! Sa nu treaca  nepasator pe langa nevoia altora sau sa dea din coate avand in fata doar propriul tel?

Sigur sa stau sa il ascult, imi va spune el ce si cum.....
Da, stie sa vorbeasca dar poate nu raspunde neintrebat.
Azi imi spune ca nu vrea zuchini in supa si nici conopida. Oare de ce l-am intrebat?

-Gaza, esti cumva greier si vrei sa canti la vioara? Vrei sa iti faci temele?  Ce zici, ai chef sa strangi in camera ta sau nu? Sa duci ziarul pentru un ban de buzunar in vacante?

Ascult, ascult si invat. Deja am promovat niste clase in mamicie, pana la doctorat mai am; poate il obtin abia odata cu cel al gazei?

Ce ma fac cand mai incolo o sa ma intreb: oare de ce nu am insistat sa faca asta sau ailalta?  Cand voi auzi: "Uf, ai mei ma vedeau tobosar dar eu m-am indragostit de clarinet si la chitara am invatat sa cant singur".

Cum voi trai stiind ca i-am bagat pe gat una sau alta, fizic sau ideatic? Sau ca am omis ceva? Ce imi scapa, ce?

Nu il vreau un ignorant si nici musai doctorand nu e sa fie.  Nu il vreau papa lapte dar nici un robot fara inima, in lumea asta prea interesata.

As vrea sa fie fericit! Atat!
Sigur, "esti fauritorul propriei fericiri " dar as vrea sa ii pun in mana, in minte si in inima unelte potrivite. Atat!

Si da, in orice am spus si facut pentru tine sau aparent impotriva ta, culmea e ca e cu cea mai buna scuza din lume: din iubire!

Gaza impresionabila

Seara la culcare citim povesti. Avem o serie de cartulii mici ai caror eroi sunt Bärenstark, un urs si Mauseschlau, un soricel.
In povestea de acum cateva seri cei doi invita un broscoi la ei in cada.  Iar o simpla baie devine o aventura. Furtuna pe mare (in cada), printesa furata, comori scufundate si recuperate etc.
La final dupa ce baietii au scos dopul vartejul creat mai sa ia cu el si broscuta. Ursul si soricelul il salveaza si infasurati in prosoape, cu turban in cap si papuci caldurosi in picioare cei trei beau lapte cald. Deci e cu happy end, va rog sa notati.

Deunazi pe cand baietii faceau baie se defecteaza dopul de la cada noastra: stiftul se despinde de palarie si alunca in scurgere. Gaza incepe sa se alarmenze, sa planga, sa strige:
- Trebuie sa sunam la statia de epurare, sa salveze stiftul de la dopul cazii noastre!!!!! Unde s-a dus? De ce s-a rupt? Eu nu mai fac baie!
Criza de plans cu sughituri.

Aseara am incercat sa il convingem ca stiftul e acolo, il scoare tati cu o cheie cu magnet, ceva special. Nimic, ca nu face baie, ca nu, ca daca il trage si pe el in jos?????
Nici un argument logic nu a ajutat. A terminat baia in 7 minute cu tot cu spalat pe cap si clatit.

Azi a venit instalatorul si a luat cu el palaria dopului sa ne aduca unul nou la schimb. Am explicat gazei ca a scos stiftul ca e ok ca l-a luat cu el insa (il cerea sa se convinga).

Abia a facut dus.

Maine sper sa se termine povestea de groaza cand vom avea iar un dop de vana functional.

Ce ti-e si cu povestile de adormit copiii?! Le dau cosmaruri!