luni, 3 septembrie 2012

Unei mame



Miere tarzie
Evgheni Evtusenko

"Oare chiar nimic n-am de spus mamei, cu toate că ea,
pentru mine, ca sclavii, spinarea prin vreme şi-a frânt?...
Mă ascund în clişee: "Hai calmează-te! Ce va fi, vom vedea!"
Ar fi multe de spus, dar mi-e milă de ea. Nu mai scot un cuvânt.

Între noi, e un hotar invizibil de lacrimi, hotar
al înstrăinării de sine, de ceilalţi - nu-l putem traversa.
Mi-e imposibil să trec pe umerii mamei prea lungu-mi calvar,
când chiar şi pe umerii mei abia dacă-l mai pot îndura.

Incerţi pot fi doar taţii, dar mama - totdeauna adevărată,
nimeni în lume n-ar putea-nlocui chipul ei grijuliu.
Mama, venind doar în vizita strict măsurată,
iată crima nevinovată a nemilosului fiu!

Peste ani, cu căinţă târzie venim
la moviliţele lor de pământ invadat de verdeaţă,
şi-atunci le povestim mamelor noastre, le povestim
toate câte n-am putut să le spunem în viaţă
."

duminică, 2 septembrie 2012

Die Legende


Man hat eine persönliche Legende die man erfüllen muss.

PUNKT

Egal, ob die anderen dich unterstützen, kritisieren, ignorieren, tolerieren - du tust etwas, weil es dein

Schicksal auf dieser Erde, der Quell aller Freude ist.

amintirile unei veri cum nu va fi alta

chiar si numai pentru ca nici o clipa nu e identica, nici un anotimp nu poate fi comparat cu altul. nici vara trecuta cu vara asta si nici cu cea viitoare.

gaza a terminat intre timp cursul de inot. nu ma pot hazarda sa spun ca stie sa inoate dar e constient de miscari, de coordonare maini picioare si de amploarea si ritmiticatea cu care trebuie sa le execute.
nu pot nici sa spun ca nu ii mai e frica de apa. inca nu baga fata in apa, nici vorba de  scufundari. oare phelps ala o fi fost de mic broscuta?



 
the man
 

 
 the boy
 

 
un pinochio cuminte
 

 
yin si yang lumina si un pic de verde
 


strudel cu mere si migdale de la aniversarea a cinci ani





cel mai frumos oras viticol din landul baden württemberg


 
o floare
 

 
si o urare
 
 
schita de viitor inginer



duminica la inaltat de zmee
 


vant prea puternic, nu l-am biruit deloc



 
dupa curcubeu incepe ploaia gaza alearga la masina altfel o ia vantul pe sus
 
 

soare calin de vara tarzie
 
 

o frumusete
 
 

 ploua tomnatic
 
 

 
baietii se retrag la masina,  eu apreciez stropi de ploaie pe fata si in par printre fasii de matase colorata din coada zmeului
 
 
 

 
pooring rain
 
 
 
 
nici nu indraznesc sa le dau trezirea dar a inceput de doua saptamani gradinita.....
 
 
 

sâmbătă, 1 septembrie 2012

inchide ochii

Se termina vara.
Ni se insinueaza toamna in oase, in nari, in par cu ploi si frunze in vant.
Cu putin noroc ne vor gadila raze de soare piezise printre crengi golase.
In hamac vom mai lua o patura.
Putem face focul in soba din livada iar ceaiul va fi gata pana stangem frunzele de cires prea devreme desfrunzit.
Am intors spatele livezii intr.o vara acum cateva zile si ne intoarcem la ea azi,  toamna.

http://www.youtube.com/watch?v=LqIndOEE00c

miercuri, 29 august 2012

HALT!

vara, mai stai! Mai saptamana asta sa termine gaza cursul de inot open air, sa mai mancam o inghetata, sa mai atarnam duminica in hamac in livada fara sa ne invelim cu o patura, sa se coaca rosiile, ultimele de pe vrejul lor. Mai stai!

sâmbătă, 25 august 2012

...


marți, 21 august 2012

Cer senin

.... intr-acolo vreau sa sper ca a plecat. Ca nu a plecat fara un scop inaintea noastra a tuturor.

As vrea sa nu ma agat de ideea inutilitatii pierderii pe care parintii lui o impart cu noi.

Let him free!
       Cred ca mama lui a inteles sau sper ca a inteles.
             Caci atunci durerea se poate trai.
                           Nu poti trece de ea dar poti trai cu ea in continuare.

Daca Bibi a avut un rol, un scop si un tel pe lumea asta atunci a fost acesta: sa ne invete iubirea.

Peste durere, peste neintelegere a fost anduranta, puterea de a pricepe si accepta. A avut chiar el puterea asta, un bot de copil cu cei mai frumosi ochi albastri din lume.

Cand ma voi mai uita la stele, cele mai stralucitoare vor fi pentru mine luminitele din ochii lui albastri.

Nu am apucat sa il cunosc personal dar sper ca atunci cand ne vom intalni sa ma recunoasca el, sa ma traga de maneca prezentandu-se:" Eu sunt Bibi! In sfarsit ne cunoastem....."


Pentru toti cei care isi doresc candva revederea cu acest sufletel sper ca speranta si credinta in bun, frumos si mai ales in iubire sa va insoteasca asteptarea.....

Ai grija de sufletul lui Doamne si de noi cei pe care ii lasa  in urma.