De mai bine de o saptamana gaza isi retraieste frageda pruncie cand inca nu stia sa vorbeasca. Asta inseamna ca se prosteste cand vorbeste cu mine sau si mai rau tipa doar mama, mama fara sa imi comunice mai mult. Arata eventual cu degetul ceva. Cred ca el copiaza manifestarile unui copil mai mic de la gradi. Sper asta.
De dimineata aceeasi poveste: mama, mama, ma-ma. Nu ii acord atentie sper sa se potoleasca, sa isi termine cerealele ca sa mergem la gradi.
Intorc insa intr-un sfarsit capul spre el:
-Mami, te iubesc!
M-am topit!
Fiicele mării, Eleanor Buchanan – fragment
Acum 17 minute



