Gaza atipic bolnava: debordeaza de energie. Tati la extrema cealalta, lipsit de energie.
Asa ca ne petrecem dimineata in doi. Lasat un pic de capul lui se apuca sa scotoceasca in sertarul cu papetarie si descopera o ascutitoare. Sub forma de casca de motociclist. Vine la mine sa afle ce e si ce face. Ii explic. Fuge la el in camera si isi ia un creion colorat din suportul de pe etajera. Belea mare e unul din creioanele acelea groase facute special pt manute mici de copil.
-Mamio! asta e strigatul de lupta, cand il indigneaza, nu ii place/nu reuseste ceva.
Ma infiintez la el altfel risca sa trezeasca vecinii.
-Nu se poate! Nu merge "porcaria" asta!
-Ei! Ia sa vad. Uite, e prea gros creionul, ascutitoarea e pentru creioane mai subtiri.
-? Unde avem creioane subtiri?!?!
-Stii ca aseara ai luat de la mine de pe birou creionul ala mic?
-Da?! Unde e?
-Pai de unde sa stiu eu ce ai facut tu cu el! Trebuie sa il cauti!
Merge la masuta lui, o trateaza superficial cu o privire apoi incepe sa caute pe "dedesupturi" si il gaseste.
-Mami, cum se face?
-Uite-asa: aici introduci creionul, invarti mereu cate putin, in casca se aduna resturile si prin vizier poti sa le golesti la final.
Gaza se pune pe invartit si sucit creionul si nu prea reuseste.
-Nu merge! E stricata?
-Hai sa vad eu! Uite trebuie sa sucesti asa, numai intr-o directie nu inainte si inapoi, ok?
Mai incearca un pic si rabufneste:
-Asta nu e buna! La gradi trebuie numai sa apesi un pic si creionul se ascute "automatisch"
Deci in ziua de azi daca lucrurile nu se petrec automatisch nu sunt bune!!!!!!
