sâmbătă, 27 februarie 2010

Shoping list si apoi meniu

Ieri dupa masa ne jucam la el in camera si dintr-o data isi ia traistuta de mai jos si si-o pune pe umar. Il intreb ce face, daca merge la cumparaturi cumva? A confirmat si cred ca se gandea ce ne trebuie in casa. A acceptat sugestia mea sa mearga la brutarie si i-am zis sa ia o paine.
-Ja, Brot für mama, Brezel für B. (paine pentru mama, covrig pentru el)
Si a pornit spre usa asa hotarat ca am crezut ca el chiar ia totul in serios. In drum a gasit pe hol un balon dezumflat si a uitat ca a plecat dupa paine. Sigur ca in minutul urmator umflam balonul si traista lui a zburat cat colo. Dar se cheama ca am intrat in era jocului de roluri.



Azi dimineata rasfoiam reclamele unor supermarket-uri. Gaza dispare de langa mine si revine cu traistuta si ma intreaba ce cumparam. Ok, hai la shoping virtual. Numai ca baiatul ma pune sa fac lista de cumparaturi si imi da de inteles ca vrea sa mearga el la targuieli. Imi trece prin cap sa facem o lista ca sa-i fie mai usor si l-am pus sa aleaga ce vrea sa cumpere ca sa mancam. A ales pestele, ardeiul gras iar rosiile le-ar fi vrut pe post de struguri. Am completat eu cu restul de legume pentru salata, un pui (tati al nostru e carnivor rau) si cartofi puree. Le-am decupat (cu ocazia asta a "manuit" pentru prima data o foarfeca pentru copii) si lipit pe o coala mai groasa de hartie. N-a mai ajuns la piata fiindca a venit tati acasa. Nici ieri si nici azi nu s-a pus problema cu ce plateste desi stie ca la casa trebuie sa aratam tot ce avem in cos si sa platim iar eu il mai las sa o faca el la brutarie si la magazinul de la colt.


In seara asta cand a venit bunicul la cina eu si tati eram in bucatarie si vad cum bunicului i se pune in fata meniul de mai sus. Cu pestele l-a gresit pe bunic caci nu consuma vietati marine dar restul s-a cam potrivit cu exceptia puree-ului: salata asortata cu piept de pui.

Chit-chit

In ultimele 3 luni gaza a fost de 4 ori la restaurant cu familia. Numai aniversari. Si s-a invatat ca la restaurant are voie cartofi pai - pommes cum le zic nemtii. Ieri mi-a spus din prima ca el mananca pommes. Eu i-am cautat in meniu la pagina pt micii oaspeti schnitzel cu pommes. Se pare ca stie ca in meniu scrie ce mancam si ce bem. L-a luat la rasfoit chiar daca stia ce o sa comande. S-a oprit la imaginile cu salate, desert si bauturi. A dat singur comanda:Pommes, bitte!
Si de cate ori trecea ospatarita pe langa masa noastra cu treaba el intorcea capul: Und meine Pommes? Si cartofii mei?
A gustat din salata mea asteptand.
Am fost in sfarsit serviti si asa cum scria in meniu portiile pentru copii au cate o mica surpriza. Pe marginea farfuriei lui aterizase un soricel. Din jeleu.



Eu sper ca numai soricei de jeleu are le chef in bucatarie caci localul era de soi. Am ascuns initial soricelul ca sa manance copilul mancare. A dat gata aproape toata portia de pommes printre care am strecurat si eu cate o bucatica de schnitzel. La final i-am dat soricelul ...... gaza insa nu a realizat ca e desertul si a inceput sa se joace cu el. Bunicul i-a tinut isonul, d-na Z care era cu noi desi ii e frica de soareci a ajuns sa il tina in pumn si sa il mangaie la indemnurile copilului. L-a adus acasa in buzunarul aplicat de pe pieptul camasii. I-a aratat cum se spala el pe dinti iar cand l-am imbracat in pijamale la intrebarea mea: si unde o sa faca nani soricelul? a raspuns: In soseta, mami! si mi-a intins o soseta de pe masa de infasat. L-am strecurat cu grija sa incapa si codita in soseta si am plecat la nani. Dimineata cand s-a cocotat pe masuta sa ma ajute sa tragem storurile a descoperit soricelul din soseta. L-a luat cu el in buzunarul de la jacheta pana la posta unde am dus un colet.....


joi, 25 februarie 2010

Colaj-incantatie


Vi-ne, viiiiii-ne, pri-i-ma-va-ra..........in inimi a ajuns deja. Si pe usa noastra sub forma de colaj. Abziehbild-uri pe o coala A3. Sa imi aduca aminte ca asta urmeaza si afara sa se intample curand, chiar daca acum e usor innorat si picura....

Detaliu: lalele.

Urmeaza sa pun si eu plante pe balcon....


Inimile sunt mai usoare cand afara e soare, cald si zboara fluturi bezmetici in cele patru zari, miroase a flori........




Fluturi........


Asta vedem in fiecare dimineata cand deschidem usa in drum spre gradi. La pranz am vazut colajul, stiam ca e soare afara si am dat sa ies cu geaca de iarna afara. M-am intors si am luat o jacheta tricotata si a fost foarte placut la 13C si soare. Acum ne pregatim sa mergem la scoala de muzica si daca am merge pe jos ne-ar trebui pelerine de ploaie si umbrele. Soarele unde-i? Nu-i!


miercuri, 24 februarie 2010

Prima carte

........a gazei a fost una corespunzatoare varstei de numai cateva luni: din material textil cu pagini "fosnaitoare".
M-a facut sa-mi aduc aminte de asta concursul initiat aici:
http://www.activitaticopii.ro/forum/viewtopic.php?f=9&t=978#p11543
Va provoc sa participati si sa preluati "leapsa" cartilor pentru copii. Stiu ca sunt mamici care au scris deja despre asta pe blogurile lor dar poate aveti o carte noua de prezentat. Cine e destul de rabdator va vedea la final cu ce ne delectam noi zilele acestea.
In continuare o poveste despre cum ia nastere biblioteca unui copil de doi ani, ce "citim" si ascultam, ce invatam....
Cum spuneam prima carte a fost o chestie fosnaitoare. Acum e undeva in cutia cu jucarii si accesorii pentru bebelusi. In cariera lui de bibliofil gaza e fost deci la inceput bibliofag-rontaia cartea textila.



Va punem la picioare mica noastra colectie de carti.

Prima colectie completa e cea de la Adevarul inspirata de povestile animate Disney.

Cartea junglei e pana in prezent preferata ( probabil pentru ca are si omonim pe suport digital ) si a suferit dupa cum se vede in urma rasfoirii intempestioase din partea gazei. (era putin suparat ca Mowgli trebuie sa paraseasca jungla, cred).


Cartile in limba romana ne-au parvenit pe diferite cai. Chiar site-ul "activitaticopii"
a contribuit la constituirea colectie prin premiul in carti pe care ni l-a acordat acum aproape un an. Apoi am vrut sa aflam despre domnisoara Firicel, actiunea "Mosul blogosferic" ne-a adus de departe, de la un alt baietel si mamica lui cartea "Ghici cat de mult de iubesc" , bunicii i-au oferit primele basme germane in varianta romaneasca.....

Prietenul Radu ne-a facut cadou colectia de animale domestice si salbatice in varianta romana-engleza.


Avem si carti muzicale, adica insotite de CD cu cantecele frumos ilustrate intre paginile cartonate.
Urmeaza cartile de colorat....


unde contributia gazei e cam ceva in genul imaginii de mai sus.




Am pastrat cartile de la 6+ din care am invatat sa numim obiecte de uz curent, construindu-ne un prim vocabular.



Interesante sunt si cartile puzzle. Habar nu am de ce imaginile sunt sucite uneori, stiti voi?




Urmeaza carti tematice. Fiind baietel il intereseaza tot ce misca prin propulsie proprie sau nu si face zgomot.

La inceput ne-a preocupat somnul acum incercam sa mimam operatiunea olita prin care trece personajul Jakob.


Calendaristic ne-au nins in casa carti despre Craciun.

Nu lipsesc povestile de noapte buna si cartea de citit cu glas tare.



O relicva mostenire de familie, cartea de lemn....




.............legata in cureluse de piele.


Avem si carti zgomotoase.......






Din seria carti interactive....




avem povestea soarecelui si pisicii.



La inceput ne strecuram noi degetele si il surprindeam cu miscarile acum o face el si e incantat.




O alta carte clasica pentru copii....


tot mostenire de familie, cu ea s-au delectat doua generatii.



Avem carti cu animale in care ni se prezinta unde si cum traiesc ele.



Un morman de carti, cateva kilograme bune care ocupa doua rafturi in biblioteca familiei noastre.


PUTETI GHICI CARE E LEGATURA INTRE ACEASTA BILA SI CARTEA DIN PLANUL DOI?????????



Va va lamuri un pic filmuletul de mai jos:

Gaza se distreaza copios incerca sa manuiasca cartea in asa fel incat bila sa curga fara probleme de la coperta 1 pana la coperta 4 prin carte.

marți, 23 februarie 2010

Negocieri...intre capricorni

A venit de la gradi, a mancat nesperat de bine la pranz si dupa 5min de Cartea Junglei i-am spus ca prietenii il asteapta sa mearga la culcare.
Am executat ritualul din fiecare zi: prietenii (Winnie, Happy Hipo, Iepure si Oaie) sar din patut unde l-au asteptat sa se intoarca de la gradi in patul mare unde fac nani cu totii inveliti de aceeasi patura. Apoi am negociat aproape 1h faptul ca gaza si compania trebuie sa doarma.

-Acum inchizi ochii si faci nani. Psst! uite ca Winnie acusi sforaie. Sssst!
-Jaaaaa? se ridica in capul oaselor sa verifice. Braucht er kein Nulli? (nu ii trbuie suzeta?)
-Nu. Suzeta e pentru tine. Daca nu o vrei da-o-ncoa.
Mi-o da dar se razgandeste si o vrea inapoi.
-Si-acum nani!
-Alles klar? aud in urechea dreapta dupa cateva secunde?
-Da!
-Und alles in Ordnung? (si totu-i in regula?)
-Da, comoara mea, acum dormi.
Dupa 2 minute.
-Ausgeschlafen! Spielezeit! (odihnit! vreme sa ne jucam!)
-Nuuuu, nu. Nici macar nu ai inchis ochii.
Se ridica in capul oaselor, inchide ochii si vrea sa coboare din pat.
-Inapoi, la somn.
Cam fara chef se taraste inapoi sub patura...si incepe fataiala.
-Pana numar la trei te-ai intins si inchizi ochii sa dormi! 1,2.........
-3! Si se tranteste pe pat inchizand ochii. Eu ii intorc spatele si sper sa adoarma.
Cineva ma bate cu degetul pe spate:
-Nochmal 1,2,3, mama! (inca o data 1,2,3)
-Oh, inchide ochii uite ca ii trezesti pe prieteni si inca nu s-au odihnit.
Incep clopotele sa bata
-Dar, mama! Clo-po-te-le!!!!!
Asteptam sa se linisteasca si zvapaiatele de clopote.
-Uite acum si clopotele dorm. Faci un pic de nani ca esti obosit!
-Bin ich müde? (da, sunt obosit?)
-Sigur la gradi te-ai jucat atata si acum ai obosit. Trebuie sa te odihnesti sa mai rezisti la joaca dupa masa.
-Mama auch müde? Auch gespielt? (si mama-i obosita? s-a jucat?)
-Da. Mama a obosit sa te astepte cat erai la gradi. Acum facem amandoi nani si apoi ne jucam da? Si facem si o prajitura cand te trezesti.
-Oh, ja!
Si i-am intors spatele iar in scurt timp i-am simtit in ceafa respiratia in cadenta linistita de copil adormit.
S-a trezit leoarca dupa 2h, probabil adormise cu jumate de cap sub perna. L-am schimbat de haine, i-am uscat parul cu foen-ul si am pus la cuptor cel mai tare home-made Apfelstrudel.
Acum iesim afara cu Boby-car-ul impreuna cu Felix iar la intoarcere facem un sos de vanilie pentru strudel. Treceti pe la noi cam intr-o ora....

luni, 22 februarie 2010

Viiiiiiiiiiiiiine


...primavara.

sâmbătă, 20 februarie 2010

The Toddler Ten Commandments

Via Marvelous Kiddo


The Toddler Ten Commandments

1.Keep your eye on long-term goals.
Toddler “behaviors” will fade; what will remain is how your child feels about himself and his relationship with you, which is based on how you react to those “behaviors.”

2.Take the child’s perspective.
Sure it’s hard to be a parent, but it can be a lot harder to be a kid. We don’t mean to make children feel foolish or unsupported, but that’s just what happens when we trivialize their fears or tears by saying “shhh, you’re ok,” or “don’t be so upset,” etc.

3. Let your child make his own decisions.
Our default position ought to be to let kids make decisions about matters that concern them except when there is a compelling reason for us to override that right. We should be prepared to justify why, in each case, kids shouldn’t be allowed to choose. The way kids learn to make good decisions is by making decisions, not by following directions.

4.Reconsider your requests.
Perhaps when your child doesn’t do what you’re demanding, the problem isn’t with the child but with what it is you’re demanding. I’ll give you a fluff example: Kieran (my son) and I were doing a craft last week. I kept suggesting that he cut the pictures, not the paper that he would eventually glue the pictures onto. He kept ignoring me. I realized that I was trying to impose my own vision of his artwork onto what he was doing – so what if he wanted to cut what I thought was the “wrong” thing! This same lesson can hold true in a number of different situations. As long as a child’s safety isn’t at risk, why not stop to reconsider whether you are imposing your own views and experiences onto them.

5.Remember SALVE:
(S) Separate yourself and your emotions from your child’s behavior to be sure you’re TRULY about to respond to your child, and not as a result of baggage from your own life/childhood. (If it helps, run through any angry words in your mind, then get rid of them before speaking gently to your child.)
(A) give your child full, honest Attention;
(L) fully Listen, be present for your child;
(V) Validate your child’s feelings without adding your own (“I see you want ___,” “you were disappointed because ____”);
(E) Empower your child to solve the upset herself. Believe in her; don’t rush to “fix” her.

6. Don’t say “no” unnecessarily.
“Yes” should be our default response, such that you need a good reason not to go along with what’s being proposed, or to step in and forbid something.

7. Change the way you see behavior.
Try to see behavior as “teachable moments” rather than infractions that call for “consequences.” Don’t take behavior personally! A toddler isn’t trying to hurt or inconvenience you or “misbehave.”

8. Respect your child.
We can’t always assume that because we’re more mature, we necessarily have more insight into our children than they have into themselves.

9. Keep her/his age in mind.

10. Stop saying “good job.”
Break the habit of saying “good job/sharing!” or “you’re such a great helper!” or “I like the way you . . .” Instead, try:
describing, rather than evaluating (“there’s something new on the people you drew, there are toes”);
explaining the effects of the child’s action on other people (“you set the table, that makes things a lot easier on me while I’m cooking”);
asking, rather than judging (why did you decide to give some of your brownie to Michael when you didn’t have to?”).

11. Give her undivided attention.
Don’t just occupy the same space, interact. It’s easy to feel distracted by emails or bills, and it’s fine to multi-task sometimes, but make sure your child gets a good portion of your total attention so they know how very important they are to you. Give them affection without limit, without reservations, and without excuse. Pay as much attention to them as you can, regardless of mood or circumstance. Let them know you’re delighted to be with them, that you care about them no matter what happens. This basic posture is completely different from praise, which is doled out as a response to something a child does.

12. Talk less, ask more, and wait.
Step back and let your child figure things out. Wait for him to ask you for help. He may not. He may figure it out alone or he may do something else entirely, and that’s o.k.

13.Talk about appropriate behaviors.
Try “please use gentle touches” instead of “stop hitting.”

14. Enjoy the journey – they grow up too fast. Don’t be in such a hurry!