Prima carte

........a gazei a fost una corespunzatoare varstei de numai cateva luni: din material textil cu pagini "fosnaitoare".
M-a facut sa-mi aduc aminte de asta concursul initiat aici:
http://www.activitaticopii.ro/forum/viewtopic.php?f=9&t=978#p11543
Va provoc sa participati si sa preluati "leapsa" cartilor pentru copii. Stiu ca sunt mamici care au scris deja despre asta pe blogurile lor dar poate aveti o carte noua de prezentat. Cine e destul de rabdator va vedea la final cu ce ne delectam noi zilele acestea.
In continuare o poveste despre cum ia nastere biblioteca unui copil de doi ani, ce "citim" si ascultam, ce invatam....
Cum spuneam prima carte a fost o chestie fosnaitoare. Acum e undeva in cutia cu jucarii si accesorii pentru bebelusi. In cariera lui de bibliofil gaza e fost deci la inceput bibliofag-rontaia cartea textila.

Va punem la picioare mica noastra colectie de carti.

Prima colectie completa e cea de la Adevarul inspirata de povestile animate Disney.

Cartea junglei e pana in prezent preferata ( probabil pentru ca are si omonim pe suport digital ) si a suferit dupa cum se vede in urma rasfoirii intempestioase din partea gazei. (era putin suparat ca Mowgli trebuie sa paraseasca jungla, cred).


Cartile in limba romana ne-au parvenit pe diferite cai. Chiar site-ul "activitaticopii"

a contribuit la constituirea colectie prin premiul in carti pe care ni l-a acordat acum aproape un an. Apoi am vrut sa aflam despre domnisoara Firicel, actiunea "Mosul blogosferic" ne-a adus de departe, de la un alt baietel si mamica lui cartea "Ghici cat de mult de iubesc" , bunicii i-au oferit primele basme germane in varianta romaneasca.....

Prietenul Radu ne-a facut cadou colectia de animale domestice si salbatice in varianta romana-engleza.

Avem si carti muzicale, adica insotite de CD cu cantecele frumos ilustrate intre paginile cartonate.

Urmeaza cartile de colorat....

unde contributia gazei e cam ceva in genul imaginii de mai sus.

Am pastrat cartile de la 6+ din care am invatat sa numim obiecte de uz curent, construindu-ne un prim vocabular.

Interesante sunt si cartile puzzle. Habar nu am de ce imaginile sunt sucite uneori, stiti voi?

Urmeaza carti tematice. Fiind baietel il intereseaza tot ce misca prin propulsie proprie sau nu si face zgomot.

La inceput ne-a preocupat somnul acum incercam sa mimam operatiunea olita prin care trece personajul Jakob.

Calendaristic ne-au nins in casa carti despre Craciun.

Nu lipsesc povestile de noapte buna si cartea de citit cu glas tare.

O relicva mostenire de familie, cartea de lemn....

.............legata in cureluse de piele.

Avem si carti zgomotoase.......

Din seria carti interactive....

avem povestea soarecelui si pisicii.

La inceput ne strecuram noi degetele si il surprindeam cu miscarile acum o face el si e incantat.

O alta carte clasica pentru copii....

tot mostenire de familie, cu ea s-au delectat doua generatii.

Avem carti cu animale in care ni se prezinta unde si cum traiesc ele.

Un morman de carti, cateva kilograme bune care ocupa doua rafturi in biblioteca familiei noastre.


PUTETI GHICI CARE E LEGATURA INTRE ACEASTA BILA SI CARTEA DIN PLANUL DOI?????????

Va va lamuri un pic filmuletul de mai jos:

Gaza se distreaza copios incerca sa manuiasca cartea in asa fel incat bila sa curga fara probleme de la coperta 1 pana la coperta 4 prin carte.

Negocieri...intre capricorni

A venit de la gradi, a mancat nesperat de bine la pranz si dupa 5min de Cartea Junglei i-am spus ca prietenii il asteapta sa mearga la culcare.
Am executat ritualul din fiecare zi: prietenii (Winnie, Happy Hipo, Iepure si Oaie) sar din patut unde l-au asteptat sa se intoarca de la gradi in patul mare unde fac nani cu totii inveliti de aceeasi patura. Apoi am negociat aproape 1h faptul ca gaza si compania trebuie sa doarma.

-Acum inchizi ochii si faci nani. Psst! uite ca Winnie acusi sforaie. Sssst!
-Jaaaaa? se ridica in capul oaselor sa verifice. Braucht er kein Nulli? (nu ii trbuie suzeta?)
-Nu. Suzeta e pentru tine. Daca nu o vrei da-o-ncoa.
Mi-o da dar se razgandeste si o vrea inapoi.
-Si-acum nani!
-Alles klar? aud in urechea dreapta dupa cateva secunde?
-Da!
-Und alles in Ordnung? (si totu-i in regula?)
-Da, comoara mea, acum dormi.
Dupa 2 minute.
-Ausgeschlafen! Spielezeit! (odihnit! vreme sa ne jucam!)
-Nuuuu, nu. Nici macar nu ai inchis ochii.
Se ridica in capul oaselor, inchide ochii si vrea sa coboare din pat.
-Inapoi, la somn.
Cam fara chef se taraste inapoi sub patura...si incepe fataiala.
-Pana numar la trei te-ai intins si inchizi ochii sa dormi! 1,2.........
-3! Si se tranteste pe pat inchizand ochii. Eu ii intorc spatele si sper sa adoarma.
Cineva ma bate cu degetul pe spate:
-Nochmal 1,2,3, mama! (inca o data 1,2,3)
-Oh, inchide ochii uite ca ii trezesti pe prieteni si inca nu s-au odihnit.
Incep clopotele sa bata
-Dar, mama! Clo-po-te-le!!!!!
Asteptam sa se linisteasca si zvapaiatele de clopote.
-Uite acum si clopotele dorm. Faci un pic de nani ca esti obosit!
-Bin ich müde? (da, sunt obosit?)
-Sigur la gradi te-ai jucat atata si acum ai obosit. Trebuie sa te odihnesti sa mai rezisti la joaca dupa masa.
-Mama auch müde? Auch gespielt? (si mama-i obosita? s-a jucat?)
-Da. Mama a obosit sa te astepte cat erai la gradi. Acum facem amandoi nani si apoi ne jucam da? Si facem si o prajitura cand te trezesti.
-Oh, ja!
Si i-am intors spatele iar in scurt timp i-am simtit in ceafa respiratia in cadenta linistita de copil adormit.
S-a trezit leoarca dupa 2h, probabil adormise cu jumate de cap sub perna. L-am schimbat de haine, i-am uscat parul cu foen-ul si am pus la cuptor cel mai tare home-made Apfelstrudel.
Acum iesim afara cu Boby-car-ul impreuna cu Felix iar la intoarcere facem un sos de vanilie pentru strudel. Treceti pe la noi cam intr-o ora....

Viiiiiiiiiiiiiine

...primavara.

The Toddler Ten Commandments

Via Marvelous Kiddo


The Toddler Ten Commandments

1.Keep your eye on long-term goals.
Toddler “behaviors” will fade; what will remain is how your child feels about himself and his relationship with you, which is based on how you react to those “behaviors.”

2.Take the child’s perspective.
Sure it’s hard to be a parent, but it can be a lot harder to be a kid. We don’t mean to make children feel foolish or unsupported, but that’s just what happens when we trivialize their fears or tears by saying “shhh, you’re ok,” or “don’t be so upset,” etc.

3. Let your child make his own decisions.
Our default position ought to be to let kids make decisions about matters that concern them except when there is a compelling reason for us to override that right. We should be prepared to justify why, in each case, kids shouldn’t be allowed to choose. The way kids learn to make good decisions is by making decisions, not by following directions.

4.Reconsider your requests.
Perhaps when your child doesn’t do what you’re demanding, the problem isn’t with the child but with what it is you’re demanding. I’ll give you a fluff example: Kieran (my son) and I were doing a craft last week. I kept suggesting that he cut the pictures, not the paper that he would eventually glue the pictures onto. He kept ignoring me. I realized that I was trying to impose my own vision of his artwork onto what he was doing – so what if he wanted to cut what I thought was the “wrong” thing! This same lesson can hold true in a number of different situations. As long as a child’s safety isn’t at risk, why not stop to reconsider whether you are imposing your own views and experiences onto them.

5.Remember SALVE:
(S) Separate yourself and your emotions from your child’s behavior to be sure you’re TRULY about to respond to your child, and not as a result of baggage from your own life/childhood. (If it helps, run through any angry words in your mind, then get rid of them before speaking gently to your child.)
(A) give your child full, honest Attention;
(L) fully Listen, be present for your child;
(V) Validate your child’s feelings without adding your own (“I see you want ___,” “you were disappointed because ____”);
(E) Empower your child to solve the upset herself. Believe in her; don’t rush to “fix” her.

6. Don’t say “no” unnecessarily.
“Yes” should be our default response, such that you need a good reason not to go along with what’s being proposed, or to step in and forbid something.

7. Change the way you see behavior.
Try to see behavior as “teachable moments” rather than infractions that call for “consequences.” Don’t take behavior personally! A toddler isn’t trying to hurt or inconvenience you or “misbehave.”

8. Respect your child.
We can’t always assume that because we’re more mature, we necessarily have more insight into our children than they have into themselves.

9. Keep her/his age in mind.

10. Stop saying “good job.”
Break the habit of saying “good job/sharing!” or “you’re such a great helper!” or “I like the way you . . .” Instead, try:
describing, rather than evaluating (“there’s something new on the people you drew, there are toes”);
explaining the effects of the child’s action on other people (“you set the table, that makes things a lot easier on me while I’m cooking”);
asking, rather than judging (why did you decide to give some of your brownie to Michael when you didn’t have to?”).

11. Give her undivided attention.
Don’t just occupy the same space, interact. It’s easy to feel distracted by emails or bills, and it’s fine to multi-task sometimes, but make sure your child gets a good portion of your total attention so they know how very important they are to you. Give them affection without limit, without reservations, and without excuse. Pay as much attention to them as you can, regardless of mood or circumstance. Let them know you’re delighted to be with them, that you care about them no matter what happens. This basic posture is completely different from praise, which is doled out as a response to something a child does.

12. Talk less, ask more, and wait.
Step back and let your child figure things out. Wait for him to ask you for help. He may not. He may figure it out alone or he may do something else entirely, and that’s o.k.

13.Talk about appropriate behaviors.
Try “please use gentle touches” instead of “stop hitting.”

14. Enjoy the journey – they grow up too fast. Don’t be in such a hurry!

Ziua baietilor

Pentru ca nu ma mai tineau balalmalele dupa o noapte dormita pe-un sfert si aveam o programare la doctor tati a dus gaza la gradi azi in avant premiere. S-au descurcat. La fel s-a descurcat si bunicul care a mers sa-l scoata de la gradi. Nu stiu daca nu a fost copilu dezamagit ca nu l-am asteptat eu pe scarile gradinitei. Cert e ca de cum m-a zarit la geam a inceput sa alerge si sa faca cu mana. La fel si eu, de aici calitatea proasta a imaginii....

Normal ca m-am napustit pe scari sa recuperez gaza care mi-a lipsit azi mai mult ca oricand.

Trio carnaval

In sfarsit o fotografie cu noi trei impreuna.... aproape toti trei :-)

B., le sous-chef

Dupa somnul de pranz gaza a venit cu propunerea (m-a vazut pe mine punand oale si tigai la loc in dulap si stie ca tigaia mica e pt clatite) sa facem pan cakes. Buuuuuuuuna ideeee!

Asa petrecem timp de calitate impreuna in bucatarie pana vine tati acasa. Pregatit ingredientele si trecut la treaba:

Dupa cum vedeti galbenusul se freaca separat cu zaharul.

Uite-asa!

In timp ce eu invarteam la pan cakes le sous-chef a devenit baiat la vase

Verificam temperatura apei

Stoarcem bine buretele la final.

Am ajuns spre final sa facem si activitati Montessori. Spouning cu o lingura. Spunea despre bratul lui si lingura ca sunt macara.

Harnicutul lu` mamica!

Next level spooning: polonicul.