Fiicele mării, Eleanor Buchanan – fragment
Acum 16 minute
miercuri, 6 ianuarie 2010
La gradi .... in imagini
In prima zi, luni, chiar din primele minute a mers cu educatoarea pe covor sa participe la construirea traseului pentru un trenulet de lemn.
Fiecare copil e ascultat, cu ce are de povestit, mai ales ca luni a fost prima zi de gradi dupa vacanta si chiar aveau ce povesti. Un baietel a venit si i-a soptit educatoarei la ureche:" In ziua cu poc-poc (revelion) a fost ziua lu` mama!"
Gaza a ascutit creioane colorate la o ascutitoare automata
La demisol in piscina cu bile
Aici cu Sara care il impinge cu masinuta. Sorry uneori imaginile vor sa stea in cap!
Faza intermediara intre ziua 1 si ziua 2, tati si gaza cu freza look-alike! (capodopera lui tati)
Educatoarele n-au fost prea socate de noul look. Si gaza si-a vazut de treaba pe scari, sa-mi stea inima in loc!
Exersez miscarile cu acul: facem o ghirlanda din polistiren
Gata: rabdarea si concentrarea au ajuns cat sa insir 4buc pe sfoara. Foarte entuziasmata de prima realizare artisitca la gradi as fi vrut sa o iau acasa dar o primesc abia cand e gata proiectul si toti copii au realizat ghirlande. OF!
marți, 5 ianuarie 2010
A doua zi
Am plecat si azi cu o bocceluta, rucsacel, aparat foto si geanta mea. Plus gaza in brate pe motiv ca "e frig afara". Ne-am lipit insa de carucior caci nu faceam fata....
A intrat rapid in clasa si azi au fost treptele de la casa de lemn un hit: urca, cobora si tot asa. Sara a vrut sa-l ia in primire ca si catelus dar B nu stie decat ipostaza de stapan de caine si nu vroia nici cum sa mearga in patru labe cum vroia noua colega de joaca.
Am explicat asta educatoarei: gaza stie sa-si duca catelul in lesa, iese des cu el si bunicul la plimbare. S-au luminat toate: B e baietelul cu bunicul si catelul care se uitau uneori peste gard la ei in curte cand erau cu copiii afara.
Foarte curios din fire, azi a facut o vizita scurta si in grupa paralela. A incercat sa se bage in seama cu niste baieti mai mari (mestereau ceva cu o bormasina Bosch de jucarie si niste suruburi si piulite) dar un pui de otoman (din pacate nu vorbeste germana inca) i-a dat de inteles cu miscari ferme din cap "NEIN!" ca nu-i de el asa ceva (inca). Gaza smechera i-a lasat sa se joace si cand au plecat la fotbal de masa a luat el in primire bormasina :-)
Am tot pus intrebari si incet incet ma lamuresc cum e cu gradi...
Tot azi a realizat si prima lucrare de lucru manual: cu o educatoare a insirat pe un fir de ata bucati de polistiren, a realizat o ghirlanda mica. Ma surprinde ca au curaj -as zice eu- sa ii lase asa mici sa lucreze cu un ac, de exemplu. Adevarul e ca nu a vrut sa ii refuze acest lucru cand a vazut gaza pe alti copii. Ma bucur ca sunt totusi deschise si nu le refuza din start lucruri numai pentru ca nu sunt potrivite varstei. Asa de exemplu numai fluturasii (grupa de prescolari) ar fi avut ieri voie sa teasa. Steffi, o fetita mica si timida, cu ochelari a cerut sa faca si ea. E doar gandacel si nu ar fi fost o activitate pentru ea. Educatoarea si-a amintit ca ultima oara cand a incercat a realizat o mare incalceala. Dar azi i-au mai dat o sansa. Si Steffi a tesut foarte atent, din lana roz, o bucata cam de vreo 4 degete de lata, la un covoras. Cand s-a plictisit a spus ca azi nu mai vrea dar si-a pus razboiul de tesut in sertarel si o sa lucreze si maine. A promis!
Gaza a mai inspectat prin sala de clasa, a gasit niste rechini si delfini intr-un sertar, s-a mai jucat la casa de marcat din supermarket, a incercat sa ia micul dejun cu alti copii in bucatarie dar a renuntat caci il dovedea oboseala. Era treaz de la 5!!!! Nu stiu daca a fost coincidenta (a gresit doar usa) dar inainte sa manance a vrut sa se spele pe maini, cum facem acasa mereu.
Intrebarile mele de ieri au fost: sigur nu au cum sa iasa neobservati din gradinita? Vor monta in curand un alt sistem la usile de la intrare cu o clanta si maner mai sus, la nivelul adultilor. (adica si noi ridicam bratul sus sa deschidem usa). M-am mai lamurit si cum e posibil sa faca activitati pe grupe de varsta intr-o grupa mixta. Se lucreaza in grupe mici, nu cu toti odata, alternativ, in functie de disponibilitatea copiilor. Mai vreau numai sa intreb care e curricula pedagogica: ce cantecele, poezii si alte asemenea va invata in primul an :-))))
Sedinte cu parintii la comun sunt numai de doua ori pe an si inaintea unor evenimente. In rest se comunica fiecarui parinte in parte evolutia copilului si pot oricand sa intreb si sa ma lamuresc despre orice m-ar interesa in legatura cu evolutia gazei la gradi.
OF! Sper sa se comporte cu copiii asa cum le-am vazut eu zilele astea si cand nu e vreun parinte acolo in "inspectie".
A intrat rapid in clasa si azi au fost treptele de la casa de lemn un hit: urca, cobora si tot asa. Sara a vrut sa-l ia in primire ca si catelus dar B nu stie decat ipostaza de stapan de caine si nu vroia nici cum sa mearga in patru labe cum vroia noua colega de joaca.
Am explicat asta educatoarei: gaza stie sa-si duca catelul in lesa, iese des cu el si bunicul la plimbare. S-au luminat toate: B e baietelul cu bunicul si catelul care se uitau uneori peste gard la ei in curte cand erau cu copiii afara.
Foarte curios din fire, azi a facut o vizita scurta si in grupa paralela. A incercat sa se bage in seama cu niste baieti mai mari (mestereau ceva cu o bormasina Bosch de jucarie si niste suruburi si piulite) dar un pui de otoman (din pacate nu vorbeste germana inca) i-a dat de inteles cu miscari ferme din cap "NEIN!" ca nu-i de el asa ceva (inca). Gaza smechera i-a lasat sa se joace si cand au plecat la fotbal de masa a luat el in primire bormasina :-)
Am tot pus intrebari si incet incet ma lamuresc cum e cu gradi...
Tot azi a realizat si prima lucrare de lucru manual: cu o educatoare a insirat pe un fir de ata bucati de polistiren, a realizat o ghirlanda mica. Ma surprinde ca au curaj -as zice eu- sa ii lase asa mici sa lucreze cu un ac, de exemplu. Adevarul e ca nu a vrut sa ii refuze acest lucru cand a vazut gaza pe alti copii. Ma bucur ca sunt totusi deschise si nu le refuza din start lucruri numai pentru ca nu sunt potrivite varstei. Asa de exemplu numai fluturasii (grupa de prescolari) ar fi avut ieri voie sa teasa. Steffi, o fetita mica si timida, cu ochelari a cerut sa faca si ea. E doar gandacel si nu ar fi fost o activitate pentru ea. Educatoarea si-a amintit ca ultima oara cand a incercat a realizat o mare incalceala. Dar azi i-au mai dat o sansa. Si Steffi a tesut foarte atent, din lana roz, o bucata cam de vreo 4 degete de lata, la un covoras. Cand s-a plictisit a spus ca azi nu mai vrea dar si-a pus razboiul de tesut in sertarel si o sa lucreze si maine. A promis!
Gaza a mai inspectat prin sala de clasa, a gasit niste rechini si delfini intr-un sertar, s-a mai jucat la casa de marcat din supermarket, a incercat sa ia micul dejun cu alti copii in bucatarie dar a renuntat caci il dovedea oboseala. Era treaz de la 5!!!! Nu stiu daca a fost coincidenta (a gresit doar usa) dar inainte sa manance a vrut sa se spele pe maini, cum facem acasa mereu.
Intrebarile mele de ieri au fost: sigur nu au cum sa iasa neobservati din gradinita? Vor monta in curand un alt sistem la usile de la intrare cu o clanta si maner mai sus, la nivelul adultilor. (adica si noi ridicam bratul sus sa deschidem usa). M-am mai lamurit si cum e posibil sa faca activitati pe grupe de varsta intr-o grupa mixta. Se lucreaza in grupe mici, nu cu toti odata, alternativ, in functie de disponibilitatea copiilor. Mai vreau numai sa intreb care e curricula pedagogica: ce cantecele, poezii si alte asemenea va invata in primul an :-))))
Sedinte cu parintii la comun sunt numai de doua ori pe an si inaintea unor evenimente. In rest se comunica fiecarui parinte in parte evolutia copilului si pot oricand sa intreb si sa ma lamuresc despre orice m-ar interesa in legatura cu evolutia gazei la gradi.
OF! Sper sa se comporte cu copiii asa cum le-am vazut eu zilele astea si cand nu e vreun parinte acolo in "inspectie".
De la tati pentru noi
... pentru prima zi de gradi a gazei, cadou intarziat de Craciun (desi anul asta hotarasem ca noi doi sa nu ne darium reciproc nimic) si anticipat de ziua mea: un camcorder JVC.
"Ca sa filmam momente importante ale gazei la gradi", grait-a tati de gaza.
M-a surprins iar tati si de ieri bibilim de zor la noul gadget.
"Ca sa filmam momente importante ale gazei la gradi", grait-a tati de gaza.
M-a surprins iar tati si de ieri bibilim de zor la noul gadget.
luni, 4 ianuarie 2010
Prima zi
Dupa "noaptea de dinainte" si mai ales zilele de dinainte, cand gaza se arata foarte incantata ca merge in curand la gradi, azi dimineata la 7:30 dupa ce-si luase portia de lapte, mi-a dat emotii:
-Azi mergem la gradi, stii?
-Da?
-Da, azi!
-Afara intuneric! NU!
Am sperat ca revine la sentimente mai bune.... cand i-am aratat zapada cazuta peste noapte deja vroia la plimbare. A inceput sa se lumineze si sa ninga iar. Ne-am echipat si cu bocceluta in spinare (pachet de depus la posta, lucrurile pentru la gradi printre care un costum de schi pentru iesirile afara, cizme, schimburi de haine, rucsacel) am pornit. Pe drum i-am intalnit pe bunicul Rainer si Luky care ne-au urat o zi buna.
Am ajuns totusi devreme la gradi dupa ce am trecut pe la posta sa lasam pachetul, la brutarie sa luam un covrig si pe la banca sa depunem cadourile "cash" primite de gaza de Craciun.
A intrat imbracat si cu rucsacul in spate direct in sala de clasa, spre trenuletul de lemn pe care il construiau educatoarea si o fetita. L-am dezbracat si incaltat in papucii noi de casa acolo pe covor. Cu educatoarea lui am scos lucrurile aduse si mi-a aratat unde va fi locul lui. A primit un saculet rosu caci el va fi in grupa rosie. Avem un locsor langa biroul directoarei. Acolo va fi pusa o poza a lui ca sa se regaseasca, de saculet va atarna iar o poza a lui infoliata. In baie am dus pe un suport cizmele de guma, s-a spalat pe maini, a admirat colectia de periute de dinti asezate cuminti in pahare de plastic asteptandu-i pe copii sa revina din vacanta. Mi-a arata educatoarea cutia unde ii pun pampersii, servetelele umede si un prosop pentru infasat, asta daca ma deranjeaza sa foloseasca un prosop de-al lor. A primit deja un prosopel pentru sters pe maini si un locsor langa celelalte prosoape ale grupei rosii.
Apoi am mers sa vedem bucataria unde un baietel saritor i-a turnat in ceasca galbena cu smiley, adusa de acasa, niste apa minerala. Am revenit sa ne jucam si s-a dus peste tot unde avea educatoarea sa ii arate cate ceva. Eu am fost rugata sa iau loc pe un scaunel intr-un colt si m-au intrebat daca vreau o cafea sau un ceai. Cu nodul mare din gat am refuzat, oricum nu puteam inghiti nimic.
S-a jucat cu trenuletul, a gasit o moneda de plastic pe jos si s-au dus sa o duca in casa de marcat de la mini marketul asezat intr-un colt. In casuta de lemn a descoperit o papusa bebelus si a venit sa mi-o arate, apoi s-a dragalit cu ea ca eschimosii-nas in nas. A dus-o la loc si a revenit la masa unde o educatoare si Nikita ascuteau creioane colorate. A cerut hartie si s-a inghesuit si el la ascutit creioane. S-a facut vremea ca doritorii sa mearga in sala de jos, folosita ca sala de sport si joaca sau somn pentru cei care stau toata ziua la gradi. Inghesuiala mare. Gaza tocmai vroia sa decupeze ceva si avea o foarfeca in mana.... S-a intors si cum in fata lui statea cu spatele Sarah cea cu plete blonde, a incercat sa ii ofere o noua coafura gratis. Noroc ca nu manuieste inca bine foarfecele, de fapt nu stie inca sa taie cu ele. Apoi a sarit repede o educatoare care a vazut ca porneste spre un alt loc de joaca cu foarfeca in mana. Asta mi-a placut: a sarit foarte repede.
A mai admirat un glob de sticla ce reprezenta o lume marina si in care se ridicau bule de aer si pluteau caluti de mare. Eductoarea l-a sfatuit sa il "aseze in cap" adica rastoarne, ca sa apara iar bulele de aer si el a luat instructiunea "ad literam": si-a pus globul de sticla pe cap. :-) Baiatul mamei cel ascultator!
Am coborat si noi in sala de joaca si a vrut imediat pe masinutele pe care se plimbau doi cate doi, 4 copii. L-a momit educatoarea in piscina cu bile colorate unde i-a placut mult. Intre timp s-a eliberat o masinuta si Sarah (da, aceeasi Sarah-mi se confirma ca fetele mai mari au instincte de protectie fata de baietii mai mici) l-a intrebat daca vrea ca ea sa il impinga. L-a sfatuit sa ridice picioarele de la podea si au pornit sa faca ture.
-Acum e momentul potrivit sa il luati acasa....
-? Eu?
-Da, aici trebuie sa ne ajutati.
-Ok. Dar o sa fie greu.
Abia l-am desprins de pe masinuta, n-a vrut sa se imbrace, tipa ca vrea sa se mai joace. Am iesit afara unde doi presclari maturau zapada si gaza a vrut sa urce pe tractorul in remorca caruia copiii incarcau zapada. Urlete iar. In strada am intalnit o mamica de la grupa de piticoti care a priceput imediat ca i-a placut gazei prea mult la gradi ca sa plece acasa. Abia l-am potolit tot repetandu-i ca venim si maine si ca mergem acum cu bunicul la cumparaturi.
A trecut ziua 1. Sa vedem cum va fi maine. Pacat ca miercuri e sarbatoare si liber. Poate joi o sa fie mai greu. Vineri il las si plec-daca totul decurge ok pana atunci. Revin dupa 30 min sa il iau acasa. Asa va pricepe ca revin mereu si il iau acasa, nu ramane acolo. Sa ne tineti pumnii si maine!
PS Avem si poze, dar le pastram pentru miercurea fara cuvinte. :-)
-Azi mergem la gradi, stii?
-Da?
-Da, azi!
-Afara intuneric! NU!
Am sperat ca revine la sentimente mai bune.... cand i-am aratat zapada cazuta peste noapte deja vroia la plimbare. A inceput sa se lumineze si sa ninga iar. Ne-am echipat si cu bocceluta in spinare (pachet de depus la posta, lucrurile pentru la gradi printre care un costum de schi pentru iesirile afara, cizme, schimburi de haine, rucsacel) am pornit. Pe drum i-am intalnit pe bunicul Rainer si Luky care ne-au urat o zi buna.
Am ajuns totusi devreme la gradi dupa ce am trecut pe la posta sa lasam pachetul, la brutarie sa luam un covrig si pe la banca sa depunem cadourile "cash" primite de gaza de Craciun.
A intrat imbracat si cu rucsacul in spate direct in sala de clasa, spre trenuletul de lemn pe care il construiau educatoarea si o fetita. L-am dezbracat si incaltat in papucii noi de casa acolo pe covor. Cu educatoarea lui am scos lucrurile aduse si mi-a aratat unde va fi locul lui. A primit un saculet rosu caci el va fi in grupa rosie. Avem un locsor langa biroul directoarei. Acolo va fi pusa o poza a lui ca sa se regaseasca, de saculet va atarna iar o poza a lui infoliata. In baie am dus pe un suport cizmele de guma, s-a spalat pe maini, a admirat colectia de periute de dinti asezate cuminti in pahare de plastic asteptandu-i pe copii sa revina din vacanta. Mi-a arata educatoarea cutia unde ii pun pampersii, servetelele umede si un prosop pentru infasat, asta daca ma deranjeaza sa foloseasca un prosop de-al lor. A primit deja un prosopel pentru sters pe maini si un locsor langa celelalte prosoape ale grupei rosii.
Apoi am mers sa vedem bucataria unde un baietel saritor i-a turnat in ceasca galbena cu smiley, adusa de acasa, niste apa minerala. Am revenit sa ne jucam si s-a dus peste tot unde avea educatoarea sa ii arate cate ceva. Eu am fost rugata sa iau loc pe un scaunel intr-un colt si m-au intrebat daca vreau o cafea sau un ceai. Cu nodul mare din gat am refuzat, oricum nu puteam inghiti nimic.
S-a jucat cu trenuletul, a gasit o moneda de plastic pe jos si s-au dus sa o duca in casa de marcat de la mini marketul asezat intr-un colt. In casuta de lemn a descoperit o papusa bebelus si a venit sa mi-o arate, apoi s-a dragalit cu ea ca eschimosii-nas in nas. A dus-o la loc si a revenit la masa unde o educatoare si Nikita ascuteau creioane colorate. A cerut hartie si s-a inghesuit si el la ascutit creioane. S-a facut vremea ca doritorii sa mearga in sala de jos, folosita ca sala de sport si joaca sau somn pentru cei care stau toata ziua la gradi. Inghesuiala mare. Gaza tocmai vroia sa decupeze ceva si avea o foarfeca in mana.... S-a intors si cum in fata lui statea cu spatele Sarah cea cu plete blonde, a incercat sa ii ofere o noua coafura gratis. Noroc ca nu manuieste inca bine foarfecele, de fapt nu stie inca sa taie cu ele. Apoi a sarit repede o educatoare care a vazut ca porneste spre un alt loc de joaca cu foarfeca in mana. Asta mi-a placut: a sarit foarte repede.
A mai admirat un glob de sticla ce reprezenta o lume marina si in care se ridicau bule de aer si pluteau caluti de mare. Eductoarea l-a sfatuit sa il "aseze in cap" adica rastoarne, ca sa apara iar bulele de aer si el a luat instructiunea "ad literam": si-a pus globul de sticla pe cap. :-) Baiatul mamei cel ascultator!
Am coborat si noi in sala de joaca si a vrut imediat pe masinutele pe care se plimbau doi cate doi, 4 copii. L-a momit educatoarea in piscina cu bile colorate unde i-a placut mult. Intre timp s-a eliberat o masinuta si Sarah (da, aceeasi Sarah-mi se confirma ca fetele mai mari au instincte de protectie fata de baietii mai mici) l-a intrebat daca vrea ca ea sa il impinga. L-a sfatuit sa ridice picioarele de la podea si au pornit sa faca ture.
-Acum e momentul potrivit sa il luati acasa....
-? Eu?
-Da, aici trebuie sa ne ajutati.
-Ok. Dar o sa fie greu.
Abia l-am desprins de pe masinuta, n-a vrut sa se imbrace, tipa ca vrea sa se mai joace. Am iesit afara unde doi presclari maturau zapada si gaza a vrut sa urce pe tractorul in remorca caruia copiii incarcau zapada. Urlete iar. In strada am intalnit o mamica de la grupa de piticoti care a priceput imediat ca i-a placut gazei prea mult la gradi ca sa plece acasa. Abia l-am potolit tot repetandu-i ca venim si maine si ca mergem acum cu bunicul la cumparaturi.
A trecut ziua 1. Sa vedem cum va fi maine. Pacat ca miercuri e sarbatoare si liber. Poate joi o sa fie mai greu. Vineri il las si plec-daca totul decurge ok pana atunci. Revin dupa 30 min sa il iau acasa. Asa va pricepe ca revin mereu si il iau acasa, nu ramane acolo. Sa ne tineti pumnii si maine!
PS Avem si poze, dar le pastram pentru miercurea fara cuvinte. :-)
Noaptea de dinainte
Toti avem din cand in cand o astfel de noapte.
Premergatoare unei zile mai mult sau mai putin importante. O noapte in care ne e putin frica de ziua de maine. Uneori in sensul bun...
E nerabdarea poate.
Sunt toate frazele pe care le gandim deja si pe care maine poate le vom spune altfel.
Azi noapte ma gandeam ca urmeaza o zi importanta si pentru mine. Ziua in care ii cresc fiului meu inca putin din aripi. Si ziua in care ma desprind si eu putin de viata de pana acum.
Intinsa in pat cu gaza langa mine, (pe la 23:30 a venit pana in living dupa mine, bajbaind in somn "mama, mama" si abia l-am adormit la loc) ma simteam inca pentru cateva ore intr-un cocon.
In cele noua luni (care sunt zece) de sarcina am fost eu coconul gazei, i-am oferit, sper, cel mai cald si linistit loc de pe lumea asta. Apoi au urmat doi ani in care am incercat sa facem din casa si familia noastra un loc cald si linistit unde a crescut ocrotit. Maine, face un pas mare in afara cuibului, speram ca anvergura aripilor sa il sustina in zbor.
Si pentru mine incepe maine o noua etapa. De maine suntem iar trei eu-uri intr-unul. Eu-sotia, eu-mama, eu-carierista (adica persoana de sex feminin activa intr-o "cariera", locul ala in care salahorim cu totii pentru bani si recunoastere). De maine trebuie sa vad cum fac ca cele trei eu-uri sa se impace intr-o singura minte, un singur suflet. Care din ele sa aibe prioritate?
E ca si cum as fi un atlet la start si dupa sunetul de pistol tasnesc din mine, pe trei culoare diferite, trei atleti. O cursa de 100m garduri la puterea n. Pentru cele n zile din restul vietii mele. In care la final pentru primele trei locuri se vor bate eul-sotie, eul-mama, eul-"carierist". Trei atleti care isi vor disputa zilnic aurul, argintul si bronzul.
Cine sa castige? Fiecare are publicul lui.
Voi cu cine tineti?
Un an....
Un an în care să-ţi dai mai multă silinţă
de Guy Gilbert
Dacă ţi-as ura un an paşnic, liniştit ar însemna să-ţi doresc să te repliezi asupra ta însuţi…Aşadar, nici vorbă!
Dacă ţi-as oferi obişnuitele urări amabile, ar însemna că nu doresc nici un pigment în viaţa ta.
Nu conta pe mine pentru aşa ceva!
Dacă ţi-as trimite urările mele stereotipe pentru că eşti în fişierul meu şi când, conform obiceiului, este o corvoadă pe care trebuie să mi-o asum,
numai poşta nu va avea nimic de obiectat, te vei simţi recunoscut dar nu şi respectat.
Dar dacă îţi voi trimite câteva cuvinte bine ţintite, care să te umple de bucurie, de blândeţe şi de tandreţe în pofida „scurtimii” lor…, atunci vei şti că tu exişti în mine,
nu doar în forma obişnuită în care crezi că nu eşti decât unul dintre mulţi alţii.
Îţi doresc un an dur, exigent, în care să te străduieşti mai mult.
Pentru că ceilalţi nu te vor lăsa niciodată indiferent.
Pentru că vei vibra la orice mizerie, la orice suferinţă
şi vei fi prezent acolo pentru a linişti şi reconcilia.
Îţi doresc un an în care să ştii să-ţi faci timp pentru tine.
Trei sute şaizeci şi cinci de zile ticsite complet de alţii
(până acolo încât să-ţi pierzi sufletul şi fără îndoială sănătatea),
aceasta nu face parte din urările mele!
Un an în care să-ţi iei timp pentru tine mai întâi, este anul pe care ţi-l doresc.
Puterea pe care o vei înmagazina te va face puternic,
arzător şi plin de discernământ pentru slujirea altora.
Un an în care rugăciunea şi tăcerea vor fi atuurile tale majore.
Un an în care vei fi astfel performant dincolo de imaginabil.
Un an în care vei alege familia ta ca prioritate va fi,
în mod sigur, anul tău ghid.
El va fi graţie pentru tine şi ai tăi.
În sfârşit, o mare putere de ascultare pentru toţi şi toate care te solicită:
familie, vecini, prieteni şi agasanţi de toate felurile, este urarea mea aproape finală.
Închei dorindu-ţi să fii o fiinţă de compasiune.
Lumea noastră are o imensă nevoie de oameni care să ierte şi să ştie să-şi ceară iertare.
Numai aceşti oameni vor da unei lumi dure, încremenită în aparenţe,
bani şi putere, oxigenul care o va face să trăiască.
În faţa cinismului legii pieţei şi a narcisismului bogăţiei,
este timpul să trecem la rezistenţă spirituală.
Un an bun, deci, în care să-ţi dai mai multă silinţă!
(Guy Gilbert – Ma religion, c’est l’Amour,
2001, Editions Stock, France)
Angela, multumesc!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
