La multi ani! Alles Gute zum Geburtstag!

2 ani...
De doi ani ne bucura zilele si noptile (cand nu ne ingrijoram pentru febra prea mare sau acum, mult, mult timp in urma-pentru colici) o gargarita mica, o gargarita iubita nespus.
E irelevant ce faceam, cum traiam pana acum 2 ani: de-atunci, putin inainte de miezul noptii inaintea Ajunului Craciunului, totul e nou, miraculos, mereu altfel, zi de zi.
E de nedescris in cuvinte sentimentul dar il cunosc toate mamele. E un sentiment pentru care orice femeie merita sa lupte!
Nu stiu cum au trecut acesti doi ani. Azi i-am rememorat rasfoind albumul tiparit pe care l-au primit bunicii.ro cadou de Craciun, album care contine fotografii selectate din cei doi ani de viata ai gazei. De la poza ecografiei cu acel profil care ma va urmari toata viata, pana la gaza tarandu-se anul acesta spre Mos Nicolae sa ia cu asalt cadourile din sac.
I-am avut alaturi pe bunicii. ro, bunicul Rainer, nasa si in acelasi timp matusa O., Thorsten, iar in inima pe matusica A. care nu a putut fi aici, acum.
Ieri am sarbatorit alaturi de unchi, matusi, nasul german, verisoare, verisori, vecini. Bunicul.ro ne-a facut o supriza si a pus o vorba buna la Mos sa ne viziteze putin mai devreme. Avem poze, poze, poze, cateva filmulete si inca multe cadouri de despachetat

La multi, multi, multi ani gargarita mea iubita! Traiti simplu dar frumos. Sa fii fericit!

Cadoul de la verisoara Yasmin, cutia cu scule vorbitoare si saltarete ale mesterului Manny.

Copii incantati, Mos obosit

Mos Craciun, multumesc pentru locomotiva Thomas (gaza e racita nu nefericita)

Sta in cap dar ....e tortuletul pentru gaza, realizatat cu mult drag de mine

"In der Weihnachtsbäckerei"... gaza a primit cadou inca un set de plastilina iar verisorii intreprinzatori au facut prajiturele cu formele si au venit sa le valorifice la masa adultilor. :-)

Imi iau basculanta sa mai aduc o tura de cadouri la despachetat (clogsii sunt ai verisoarei, rosii si cu 3-4 numere mai mari)

O familie vesela si nu mai putin frumoasa: nasul Uwe, matusa Soraya si verisoara Yasmin

Bunicul Franz si bunicul Rainer

La stramtoare intre tati si unchiul Uwe

Construim din lego sine pentru Thomas telecomandat

Verisorii calare pe tatic de gaza

Cadoul de la grupa de pitici

Cu bunicii.ro in dimineata zilei cand am implinit 2 ani

Mos Craciun, bine-ai venit!

Ma bucur mult de Thomas. Invat sa il manuiesc controlat. Mos Craciun iti multumesc!

Mic dejun festiv sau cum ne-am luat ramas bun de la grupa de pitici

Pe 22 decembrie a fost ultima intalnire a piticilor si mamicilor in anul 2009. Noi ne-am luat ramas bun pentru ca din 4 ianuarie mergem la gradinita. Mamicile organizatoare (3buc, harnicute si inventive) au pregatit un mic dejun festiv. Am cantat colinde acompaniati la pian, am avut si o mica sceneta.
Noi le-am oferit copiilor dulciuri si ne-am luat ramas bun si de la mamici. Gaza va face noi cunostiinte intre copiii de la gradinita dar mie imi vor lipsi discutiile la o cafea cu alte mamici. Gaza a primit un mic cadou de ziua lui (o broscuta degetar si dulciuri) si ca amintire de la grupa de copii un pestisor frumos traforat si o cartulie.

Ziua a inceput de dimineata bine cu un curcubeu, cam palid dar prezent.

Mamica pianista si bradul

Copii si mamici

Cantam colinde germane

Noua generatie, bebeluse de doar 4-5 luni

Verificam textele

Gaza mai vrea sa asambleze pt ultima data sinele pentru trenuletul de lemn

Louis si scenografia piesei de teatru

Ma ascund dupa scaune

Colinde, colinde!

Sceneta nativitatii pentru copii sub 3 ani.

Adio Krabbelgruppe Walheim 2009!

Evrika!

Prin februarie anul asta reusisem sa ii tund un pic din breton.... inainte sa dam jos toata pleata in martie arata ca mai sus.

Anul asta nu mai sta domle sa ma apropii cu foarfeca de parul lui. Tati insista sa ii dau liber la masina de tuns, eu mai vreau sa poarte pletele putin, imi e asa drag. Si cum inca nu sunt constrangeri de la scoala sau altundeva sa il tund -nu o fac. INCA!

Si ma chinuiam cu el deja: ii intra parul in ochi, agrafe nu-i pot pune, mereu ii dadeam parul la o parte, in secunda urmatoare scutura din cap si parul ii intra iar in ochi.

Pana cand in dimineata asta am gasit solutia!!!!! GEL DE PAR de la tati!!!!! Am udat usor parul am incercat o carare (fara piaptan) si i-am intins pomada in pleata. S-a facut pe loc lumina, zambetul ii straluceste mai puternic pe fata.

Si inca rezista freza, chiar daca scutura din cap la greu, ca un cal naravas.

Din cand in cand mai striga Haare nass! si maraie dar il duc in baie si ii arat in oglinda "Ein schönes Kind!"

Nu va imaginati ce mutrite face, e foarte mandru de el. Sper sa nu creez un Adonis!

Imi vine oricum sa ma felicit pentru idee!!!!! Nu stiu de ce credeam ca e prea mic sa ii pun gel in par :-)

Dimineata de decembrie

Dimineata dupa cafea, destul de devreme am scos gaza iar la zapada. Nu stim cat tine si am vrut sa profitam. Bunicul pe la care am trecut sa luam sania nu avea de gand sa iasa dar de dragul nepotului s-a echipat in 3 minute si am pornit.


Manusile proprii nu le tine pe maini dar ale bunicului le-a confiscat.

Alerg dupa Luky

Pe saniuta cu mama drept ren. Intai s-a zbatut dar cand am prins viteza chiuia!

Cainele a fost cam gelos. Am stat cam 35 min afara pana i s-au inrosit gazei nasul si obrajii. Saniuta e parcata in fata casei daca cumva mai avem si maine zapada.

Ieri seara ne-am incalzit cu vin fiert azi avem cacao calda cu un strop de amaretto. Va poftim sa gustati si voi!

PS Spre dimineata pornesc spre noi trupa din RO. Le dorim drum bun, sa ne vedem sanatosi. O sa fie niste zile de vis!

Seara de decembrie

Azi am facut vaccinul ROR si gaza mea s-a purtat exemplar: aproape n-a icnit cand l-a intepat, a plans putin inainte de asta cand s-a uitat in gura, urechi si l-a ascultat la plamani.
Se vede ca am baiat mare, de gradinita. Apoi am facut o parte din cumparaturile pentru Sarbatori: provizii de lapte, pampers si altele de genul.
Acasa bradul e inca atractia principala dar nu se-atinge de el, il arata cu degetul si zice: "Weihnachtsbaum / Tannenbaum-Oh, wie schön!"
Am incercat si azi sa las gaza sa adoarma singura la pranz dar spre deosebire de ieri a realizat ce posibilitati ii ofera golul lasat de cele doua gratii scoase de mine acum 2 zile de pe latera patutului. Si prompt ne-am trezit cu el dupa nici 5 min in sufragerie. Dl tati care nu era la curent cu actiunea mea l-a crezut pentru cateva minute Hudini.

L-am dus in patut, am montat la loc gratiile si am iesit. Nu am putut pana la varsta asta sa il las sa adoarma singur, urland, inevitabil. N-am putut! Si acum mi-e greu dar parca pot trece peste. Dupa 20 minute adormise. Dupa alte 45 min a inceput sa urle amarnic. Cand l-am auzit din bucatarie unde faceam de mancare si prajituri tati era la el dar nu se lasa consolat. Cum am stins aragazul si cuptorul am putut sa raman langa el, de fapt si tati a ramas si am dormit toti trei inca alte 3 ore! Adio shopping dupa ultima piesa de mobiler care ne lipseste si vroiam sa o avem inainte de sarbatori!

A venit in schimb bunicul si puteti vedea mai sus cum isi dau silinta doua generatii sa o convinga pe a treia sa manance niste supa cu taitei.

Si ca o mama nebuna ce sunt, nebuna dupa iarna si zapada, cand pe la ora 20 a inceput sa ninga, am hotarat sa scoatem gaza in ninsoare.

Ii place zapada si nu-i place.Nu-i place cand o simte rece si uda in palme sau ca acum seara, fulgi reci pe nas si fata. Ii place sa faca urme in zapada si le cauta pe ale noastre.

Am fost la bunicul sa scoatem sania din garaj dar inca nu e destul de gros stratul de zapada, mai asteptam pana maine. Si din nu stiu de motiv gazei nu i-a placut sa stea pe sanie....

Ar trebui sa nu-mi mai doresc sa ninga caci musafirii din Romania au drum lung si greu in fata ...

Prima zapada

...a cazut azi. Dimineata la 6 dansau prin aer primii fulgi. Spre pranz se depusese un strat de cam de 4-5 cm dar de-atunci nu a mai nins.
Tot azi, cat a dormit gaza, am impodobit cu tati bradul iar cand s-a trezit primul lucru pe care l-a vazut a fost bradul cu instalatia aprinsa. Ochi mari, topaiala, atins ramurele, "autch!", botezat globurile mere caci bardul de la grupa de pitici nu are globuri ci mere.
Bradul nostru arata cam ciudat: ornamentele incep undeva de la 75cm in sus in speranta ca vor scapa de mangaierile gazei. Pana acum nu am avut incidente...
Avem brad, avem zapada, poate veni Mosul...

PS Azi am mai facut o tura de prajiturele cu gem de capsuni si pomadate cu zahar praf. Cred ca ii vom lasa Mosului un pahar cu lapte, turta dulce, bulgari de cocos si pomadatele de azi. Sa-si traga putin sufletul la noi.


Curtea din spatele casei

Ninge linistit

Troiene? Am vrea noi! E doar stratul de zapada depus pe balustrada de la balcon.


Spre seara am iesit in livada dar am uitat aparatul. Gaza a exersat pasi de pinguin in zapada, a tras o tranta si a incercat sa faca si ingerasi. L-am bulgarit usor pe tati... iar gaza tot nu vrea sa

poarte manusi!

Christmas Tale by Paulo Coelho

Poveste de Craciun

Conform unei vechi si cunoscute legende, cu o saptamana inainte de Craciun, arhanghelul Mihail si-a trimis ingerii sa viziteze Pamantul. Vroia sa stie daca totul e pregatit pentru celebrarea Nasterii lui Isus. Si i-a trimis perechi, un inger mai batran si intelept in compania unuia tanar, astfel va avea o imagine completa si relevanta despre ce se intampla pe Pamant.

Una dintre aceste perechi a ajuns in Brazilia, seara tarziu. Cum nu aveau unde innopta, s-au cazat intr-unul din marile hanuri din Rio de Janeiro. Proprietarul, un om instarit odata, acum in pragul falimentului (asta se intampla multora in acel oras) era un catolic practicant si a recunoscut in persoana celor doi ingerii, dupa halourile de lumina de desupra capetelor.

Dar foarte ocupat cu organizarea unei mari serbari de Craciun si ca sa nu afecteze decorurile le-a oferit oaspetilor cazare la subsol.

Desi Craciunul inseamna zapada, in Brazilia in decembrie e vara. Soarele dogorea iar aerul foarte umed era sufocant. Ingerii s-au pregatit sa innopteze pe o podea tare dar inainte de a-si incepe rugaciunile, ingerul batran si mai intelept a remarcat o fisura in zid. S-a ridicat si cu puterile de care dispunea a reparat fisura si s-a intors la rugaciunile sale. Cei doi s-au simtit de parca ar fi petrecut o noapte in iad, atat era de cald.

Nu s-au prea odihnit dar aveau o misiune de indeplinit. In ziua urmatoare au cutreierat orasul cu cei 12 milioane de locuitori, plaje si munti, peisajele superbe si locuri groaznice, atat de contrastante. Si-au intocmit raportul despre oras iar spre seara au pornit mai departe realizand ca nu vor avea unde sa doarma nici in aceea noapte.

Au batut la usa unei locuinte umile, unde i-a intampinat un cuplu. Ei nu au recunoscut in persoana oaspetilor pe ingerii Domnului. S-au oferit insa sa ii adaposteasca in casa lor, le-au oferit o masa, le-au aratat copilul nou nascut si le-au oferit propria camera.

S-au scuzat pentru faptul ca sunt saraci si nu isi permit un aparat de aer conditionat care sa alunge dogoarea zilei.

A doua zi de dimineata ingerii si-au gasit gazdele in lacrimi. Singurul bun, o vaca care asigura subzistenta familiei a fost gasita moarta in camp. Si-au luat ramas bun de la pelerini rusinati ca nu le puteau oferi un mic dejun.

Pe drumul mocirlos, ingerul cel tanar a izbucnit: "Nu pot intelege! Primul barbat se bucura de tot ce avea nevoie si tu l-ai ajutat reparandu-i fisura din perete. Iar pentru acest cuplu nefericit care s-a aratat atat de ospitalier cu noi, nu ai facut nimic!"

"Lucrurile nu sunt ce par a fi" i-a raspuns tovarasul de drum. " In pivnita aceea groaznica am observat in spatele fisurii din perete un locas plin cu aur ascuns de fostul proprietar al cladirii.

Fisura scotea la iveala comoara si am decis sa o ascund din nou pentru ca noul proprietar nu ar fi facut nimic sa ii ajute pe cei saraci. Aseara pe cand ne pregateam de culcare in chiar patul gazdelor noastre am observat o a treia prezenta, ingerul mortii. Fusese trimis sa ia copilul, dar cum il cunosteam de multi timp, l-am convins sa ia cu el sufletul vacii in loc."

In amintirea zilei pe care ne pregatim sa o sarbatorim aduceti-va aminte: nimeni nu a fost dispus sa o primeasca pe Maria in Bethleem. Doar pastorii au acceptat sa o adaposteasca si de aceea au fost primii care au fost luminati de zambetul Salvatorului Lumii."