"Despre frumuseţea pierdută a vieţii"

Editorial - de Andrei Pleşu

"Dacă mă gândesc bine, reproşul esenţial pe care îl am de făcut ţării şi vremurilor este că mă împiedică să mă bucur de frumuseţea vieţii. Din când în când, îmi dau seama că trăiesc într-o lume fără cer, fără copaci şi grădini, fără extaze bucolice, fără ape, pajişti şi nori.

Am uitat misterul adânc al nopţii, radicalitatea amiezii, răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos şi umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoţie, miracolul ploii şi al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri şi adieri.Foşnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturnă a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, pădurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordială şi muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele lăuntrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasă, pentru cheful aşezat.

Sunt ocupat.

Sunt grăbit.

Sunt iritat, hărţuit, copleşit de lehamite.

Am o existenţă de ghişeu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicită intervenţii, sfaturi şi compliciţăti.

Am devenit mizantrop.

Două treimi din metabolismul meu mental se epuizează în nervi de conjunctură, agenda mea zilnică e un inventar de urgenţe minore. Gândesc pe sponci, stimulat de provocări meschine. Îmi încep ziua apoplectic, înjurând "situaţiunea": gropile din drum, moravurile şoferilor autohtoni, căldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modelele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, corupţia, bezmeticia tranziţiei. Abia dacă mai înregistrez desenul ameţitor al câte unei siluete feminine, inocenţa vreunui surâs, farmecul tăcut al câte unui colţ de stradă.

Am ajuns sa mă comport ca şi cum Hrebenciuc şi Cozmânca, Sechelariu şi Vanghelie, Ciorbea şi Mihaela Tatu, Andreea Marin şi Adrian Năstase, Constantinescu şi Agathon, Talpeş şi Gârcea ar exista cu adevărat.

Colecţionez antipatii şi prilejuri de insatisfacţie. Scriu despre mizerii şi mărunţişuri.

Bombăn toată ziua, mi-am pierdut încrederea în virtuţile naţiei şi soarta ţării, în rostul lumii.

Am un portret tot mai greu digerabil. Patrioţii de paradă m-au trecut la trădători, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitişti. Bătrânilor le apar frivol, tinerilor - reacţionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilaţia. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticităţi. Mă mişc, de dimineaţa până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate.

Apetitul vital a devenit anemic, plăcerea de a fi şi-a pierdut amplitudinea şi suculenta. Respir crispat şi pripit, ca într-o etuvă.

Când cineva trece printr-o asemenea criză de vină e, în primul rând, umoarea proprie. Te poţi acuza că ai consimţit în prea mare măsură imediatului, că nu ştii să-ţi dozezi timpul şi afectele, că nu mai deosebeşti între esenţial şi accesoriu, că, în sfârşit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale.

Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianţa toxică a momentului şi a veacului.

Suntem năpăditi de probleme secunde. Avem preocupări de mâna a doua, avem conducători de mâna a doua, trăim sub presiunea multiplă a necesităţii. Ni se oferă texte mediocre, show-uri de prost-gust, condiţii de viaţă umilitoare.

Am ajuns să nu mai avem simţuri, idei, imaginaţie. Ne-am urâţit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea polifonică a lumii, de pasiunea vieţii depline. Nu mai avem puterea de a admira şi de a lăuda, cu o genuină evlavie, splendoarea Creatiei, văzduhul, mările, pamântul şi oamenii.

Suntem turmentaţi şi sumbri. Abia dacă ne mai putem suporta.

Există, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibilă? Da, cu condiţia să ne dăm seama de gravitatea primejdiei. Cu condiţia să impunem atenţiei noastre zilnice alte priorităţi şi alte orizonturi."

Multumesc, Angela.

Din pacate asa am regasit si eu Romania. Daca as mai trai aici zi de zi as subscrie in totalitate celor supuse atentiei mai sus.

Din fericire imi traiesc viata si bucuriile prin ochii gazei mele...privita de jos dintre ierburi parfumate viata inca e frumoasa.

LE:

Rectific putin. Desi individual toti incercam sa vedem minunile mirari din fiecare zi, generalizand e valabil ce spune Andrei Plesu mai sus. Ma intreb cum e posibil?!?

La porumbei duminica

NESIMTIREA LA EA ACASA?!

...da, in Romania nesimtirea e la ea acasa. Imi pare rau pentru generalizare dar din pacate oamenii cu bun simt, cumsecade, binevoitori, saritori, atenti sunt pe cale de disparitie.

Vroiam sa incep pe un alt ton si ca replica la postul de ieri cu "nenorocul" Ereenei si al lui Matei sa spun ca noi am intalnit azi un medic OM.
La recomandarea unei prietene, gaza a fost vazuta azi de o doamna doctor, medic pediatru (neonatolog ca specialitate). Chiar de la inceput am simtit empatie fata de aceasta persoana. Desi in ultimele 6 luni gargarita e ffff reticenta si urla numai cum recunoaste un cabinet medical de data asta a fost... bine. A plans si s-a zbatut la consult dar ne-am calmat rapid iar la final ii facea cu mana de ramas bun doctoritei. Nu speram sa ii trimita si un pupic in zbor - poate data viitoare (daca va fi cazul sa ne mai vedem).
Avem infectie urata in gat, o vom trata, din pacate, cu antibiotic. Avem o schema foarte frumoasa de tratament, explicata punct cu punct de doamna doctor si scrisa cu cel mai estetic scris de doctor intalnit de mine pana acuma....

DOAMNA Doctor va multumim! Carmen, multumim pentru recomandare!

Ce m-a inversunat atat a fost o intamplare post vizita medicala....

Dupa ce am iesit din spital am mers la prima farmacie, am umplut o punguta cu medicamentele recomandate si am comandat telefonic un taxi. Gaza era foarte apatica si somnolenta....
Asteptam frumos sa ajunga masina.... Farmacia se afla in zona Sinaia, in Timisoara, un cartier renovat in ultimii cinci ani cred, care prezinta -lucru rar- pista speciala pentru biciclisti.
La un moment dat in fata noastra opreste un BMW, limuzina combi neagra. Chiar in curba!!! Acoperind cu jumatatea caroseriei toata pista de biciclisti... Coboara o mamica cu o fetita de vreo 5 ani si pleaca... rasare si soferul.... pe care nu stiu cine ma impinge sa il intreb daca ramane parcat aici. (Speram sa fi depus doar persoanele si sa isi continue drumul. Eu imi faceam griji ca vine taxi-ul, nu are loc sa opreasca mai ferit de trafic, vom creea un blocaj pana urc in masina cu toate boccelele mele si una bucata copil mic adormit la mine in brate). Urmeaza urmatorul dialog purtat de mine pe cel mai civilizat ton cu putinta:

El: -Da, raman aici. Da ce, esti de la Circulatie?
- Nu, dar ati blocat pista de biciclisti!
El: - Si ce, e treaba ta?
-Nu, dar nu se face!
El: -Nu am gasit loc de parcare!
-Poate nu ati cautat destul?
El: -Ia nu te mai baga singura in seama! Mergi cu bicicleta??
-???!!!!!!
El: -Nu vezi ca am copil mic? ( mama si fetita deja disparusera pe strada printre trecatori)
-Si eu am copil mic in brate.... tocmai de asta iti atrag atentia! Astept un taxi aici!
El: -Vezi-ti de treaba!!!!!!

Si individul in bermude, tricou si slapi a pornit sa se piarda in multime lasand masina parcata neregulamentar in curba, intr-o intersectie cu o strada principala cu trafic intens. Ma mai gandesc daca sa fac public numarul de inmatriculare al masinii...

Ca un facut tocmai treceau strada in intersectie un domn care impingea un carucior pe rotile, si a trebuit sa isi faca cu greu loc. Taxiul care a sosit in urmatoarele 2 minute nu a avut unde sa traga pe dreapta fara sa blocheze traficul, doar in mijlocul intersectiei, pe trecerea de pietoni. Pe strada la dreapta erau masini parcate pe ambele parti. Abia am reusit sa urc in taxi.....

M-a indignat nesimtirea individului in cauza.....poate trebuia sa ignor tot ce se intampla in fata ochilor mei? Spuneti voi!

Se intampla ....ghiciti unde? Da, in Romania. 2009!

Pentru ca si pe gaza ar trebui sa o vada un medic azi maine redam aici prin ce au trecut Matei si mamica lui ... inacceptabil!!!!

"Spitalul judetean Giurgiu sau cum sa fii injosit intr-un cabinet medical

Am sa incerc sa povestesc aici tot ce am patimit zilele astea in spitalul Giurgiu.Daca cineva din putinii mei cititori vor sa preia articolul pe blogurile lor, au acordul meu total,ba mai mult, chiar ii rog sa o faca.
Vineri seara am mers la Urgente cu Matei ,de ce si cum am ajuns acolo am povestit aici. Dupa asteptari indelungate ,doctorul CIOHODARU CEZAR COSTIN-ortoped , a binevoit sa il vada pe Matei.Spun sa il vada pentru ca exact asta a facut, nici macar nu a pus mana pe el .S-a asezat la birou si l-a intrebat "poti sa misti degetele?" ,in conditiile in care i-am spus, copilul are 1 an si 5 luni.A intrebat-o pe asistenta daca are radiografie,normal ca nu avea ,ca cine sa i-o faca.Aceeasi asistenta incerca sa il faca pe Matei sa miste degetele ,iar concluzia doctorului CIOHODARU a fost ca "pierdem vremea".Buuuuuuun. Fara sa se ridice o secunda de la birou si-a vazut de treaba lui, a scris o reteta :entorsa grd 1 stg , nurofen 5 ml de 3 ori pe zi, panadol 5 ml de 3 ori pe zi,atela gipsata 7 zile,esarfa.Si a plecat pana sa ma dezmeticesc eu .


Neimpacata cu diagnosticul pus din ochi, am mers astazi sa il consulte un alt medic ortoped-FEGHIU BORIS.Am ajuns la ora 8,15 min la spital, asistenta de la ambulatoriu ne spune ca vine dupa ora 9.Asteptam si asteptam ,se face 9, apoi 9,30, apoi 10 ,vine doctorul CIOHODARU pe care il ignor .Am mers la sectia ortopedie ,la urgente ,am rugat asistenta din cabinet sa sune ,acelasi raspuns de fiecare data "dar nici macar nu a venit la servici". Si noi ce facem ? Asteptati. Bine, asteptam.A aparut in fuga pe la 11,20 si la fel a disparut .Cei cu pile mergeau sus pe sectie ,ei isi primeau consultatia ,el spaga si plecau fiecare multumit la treburile lor.Am incercat sa procedam la fel ,cu banii pregatiti in buzunar,numai ca era de negasit. Rupt de oboseala si foame, plictisit la maxim ,Matei a adormit.Nu spun ce nervi si ce stres pe mine pentru ca pe holurile alea se perindau sute de persoane bolnave.La usa cabinetului asteptau fara nicio exagerare, cel putin 20 de persoane.Urgentele stateau in carucior ,plangand de durere chiar si 20 de minute pana li se facea o amarata de radiografie.Unui domn care venise cu piciorul rupt i s-a facut rau si a cerut sa fie scos din spital pe raspunderea lui.Intr-un final apare si doctorul FEGHIU BORIS si intram in cabinet.Asistenta ii scrie fisa lui Matei si ne cere reteta....si ce a urmat de aici incolo seamana cu o scena din cartierul nostru de tigani, si nu aduce deloc cu comportamentul unui medic , nu spun ca nu are nicio legatura cu o consultatie medicala ci mai degraba cu o bataie de joc.Uite ca reteta aia amarata nu m-am gandit sa o iau dar ii pot reda cu exactitate ce scrie pe ea.
-Pai cum veniti dom'ne asa la mine cu mainile in buzunar ca la plimbare.Ce credeti,ca eu sunt clarvazator?Ma uit la voi si gata.Vi s-au dat niste documente importante, de ce nu le-ati luat ?Eu ce sa va fac?
Sunt absolut socata si in primele secunde nu reactionez ,ba chiar ma umilesc putin in fata lui poate ii trece.
-chiar nu m-am gandit sa iau reteta ,dar va pot spune ca scrie pe ea.
-Eu trebuie sa citesc pe ea, sa imi dau seama ce a vazut doctorul CIOHODARU.Si sa vad poza.Si veniti la mine asa,cu un copil adormit .
Aaaaa, pai stai nene daca ma iei asa iti arat eu ce-mi poate pielea, oi fi tu doctorul lui peste .Zic:
- Si la plimbare nu ma simt ca as fi plecat,sunt intr-un spital si am un copil cu mana in gips, asta nu e plimbare.Am venit la dumneavoastra pentru un consult si o a doua parere pentru ca doc. C nu a vazut nimic ,a stat la birou si nici macar nu a pus mana pe copil.A dat un diagnostic din burta ,fara consult,fara radiografie.Si va asteptam aici de trei ore, e un copil de 1 an jumate ,e normal sa fie obosit.
-Si de ce nu ati mers la doc. C, a plecat acum 15 min din spital. Si ce credeti ca eu am stat degeaba pana acum ,stau eu sa va explic ce am facut si unde am fost?Si copilul e adormit, ce sa ii fac eu.
Imi statea pe limba sa ii spun ca nu a facut nimic pentru ca abia a ajuns la munca,dar m-am abtinut, tot incercam sa aduc discutia pe un fagas normal, desi eram constienta in ce o dadusem .
-Tocmai asta era si ideea ca nu vreau sa merg la doc. C pentru ca nu l-a consultat , de ce m-as duce inapoi la el?Si v-am spus ca asteptam de trei ore pe hol(care de fapt erau aproape patru), e un copil mic, a adormit.Am venit la dumneavoastra pentru un consult, nu sa ne certam.
Ati gasit pasajul unde ma intreba ce i s-a intamplat copilului? Nu ? Si nici nu il veti gasi pentru ca nu exista, pentru ca nu m-a intrebat.A stat pe scaun, cu mainile incrucisate si ne vorbea pe un ton foarte ridicat si zeflemitor.Si ma apuc din proprie initiativa sa ii spun ce s-a intamplat.Nu parea deloc interesat de ce spuneam eu ,el o dadea inainte ca nu am reteta ,ca ce sa imi faca el acum,ca a facut o gramada treaba la servici(venise de max 30 min),ca el nu se cearta cu nimeni,ca Matei e somnoros,desi sarmanul se trezise si era cam speriat.Discutia a fost muuuuult mai lunga si stufoasa, de ambele parti, dar mi-e greu sa imi amintesc totul.
A binevoit domnul FEGHIU BORIS -ortopedul lui peste ,sa se ridice si sa ii miste mana copilului.SI daca cumva nu era rupta ,pai dupa consultul asta avea toate sansele sa fie, asa de dur a fost cu el.Mi-a insirat cativa termeni medicali,din care nu am inteles absolut nimic si concluzia:
-N-are nimic, mergeti acasa si lasati-ne in pace.
Am simtit cum mi se urca sangele in cap.Ne-am intors si am iesit pe usa.Si ce a urmat are nevoie de multe beepuri.Pe cand usa cabinetului era inca deschisa ,am lasat educatia deoparte si le-am zis celor de la usa:intrati, gadilati-l la buzunar si tot degeaba, nu da doi bani pe nimeni. Si pana sa se inchida usa, am inceput cu f... i. g... de nenorociti ,medici de doi lei, f.. m... voastra a d.... de spagari beep beep beep si multe alte beepuri, de era sa ma dea afara din spital cu gardienii.Insistentele sotului nu au avut niciun efect asupra mea,ii dadeam inainte cu beepurile.Cand am intrat in masina am rabufnit si am tras un plans cu sughituri de nu ma mai puteam opri.

Si uite asa am ramas fara radiografie, cu diagnosticul "n-are nimic" si cu gipsul scos dupa 3 zile.

Ma intreb oare ce patesc bietele batrane care asteapta la usa lor si nici nu au bani sa le dea? Patesc la fel ca bunica mea care s-a dus la urgente cu dureri de genunchi si au internat-o la neurologie?Sau oare ca gravida in 8 luni pe care au plimbat-o in sus si in jos pe csari cateva etaje pentru o hartie pierduta tot de ele,caci telefonul nu au voie sa il foloseasca pentru asa ceva?Daca asta este tratamentul pe care il primesti in schimbul spagii, fara, oare cum e? Ca am procedat bine sau nu ,luandu-ma la tranta cu acest doctor FEGHIU ,asta nu prea ma intereseaza acum.
La postarea despre cum si-a capatat gipsul Matei as fi vrut ieri sa dau un L.E. in care sa imi cer scuze pentru limbaj si poate pentru reactia usor exagerata,insa acum as da un L.E, in care sa imi cer scuze ca am vorbit asa frumos despre spitalul si medicii giurgiuveni.


M-am simtit umilita, injosita .E a doua oara in viata mea cand un doctor isi permite sa se comporte asa cu mine ca si pacienta.Cat de curand am sa postez si povestea nasterii lui Matei.Macar atata lucru sa fac, sa ma racoresc scriind pe un blog ce fel de medici ne trateaza in spitalele de stat din Romania.Sunt absolut constienta ca nu voi rezolva absolut ,dar absolut nimic cu asta ,dar asta e singurul lucru pe care il pot face ."

Huh!

Nu tot ce incepe bine se si sfarseste bine.... sau se sfarseste bine numai dupa ce a trecut de momentul culminant, unde ti-a stat inima in loc.
Spre 11:30 fiind treaza de la 06:00 gargarita dadea semne de oboseala, iesea din cadenta pe drumul de intoarcere cu bunicul de la magazin. Am preparat laptic si a trecut la somn (2.5h). S-a trezit destul de bine dispus si s-a luminat la fata cand i-a vazut pe nepotii mei. I-am "varuit" in crema protectoare, au mai patrulat nerabdatorii prin fata piscinei si apoi au trecut la balaceala....
candva gaza a inceput sa maraie, s-a cerut afara si cat am mai stat in curte sa luam pranzul la umbra, s-a molesit. A inceput sa se jeleasca sfasietor: "Ma-ma, ma-ma!" Si... sa fiarba. A dat chiar si un diagnostic :"Mama, heiss!" (Mama, fierbinte).
L-am schimbat si i-am pus un supozitor, nu m-a lasat sa ii iau temperatura...in fundulet. Cu "sosete de otet", tanguindu-se, a adormit. Cam 2h. Tot moale s-a trezit si foarte marait. Am sunat o prietena (da, a fost nevoie!) care ne-a adus foarte prompt un termometru de ureche. Mary, multumim!
38.1 Fuga la farmacie, tot Mary ne-a dus. Am luat Nurofen (da, noi nu aveam in farmacia de voiaj decat paracetamol-supozitoare si un preparat naturist de la Weleda, tot supozitoare pentru febra si eruptie dentara). La ceva mai bine de 1h de la administrarea primei doze (5ml) gaza a inceput sa bazaie....cauta cu noi melci in iarba, se juca iar cu Radu, topaia prin curte dupa pisica.

Multumesc, a revenit fiul meu printre noi asa cum il stiu... mereu in miscare si comentand de zor.

Au fost cateva ore, vreo 5 in care nu am fost buna de nimic....il purtam in brate, ii cantam, as fi luat eu asupra mea orice durere, aveam scenarii de groaza in cap ( de la otita la pneumonie).
Acum e foarte vioi si nu cred sa vrea la somn pana spre miezul noptii (cele 6 ore de zburdat reglementare la noi pana la o noua sesiune de somn).
Va dorim si ne dorim o noapte buna!

Am reusit in sfarsit sa import din webshots filmulete. Daca voi avea vreodata timp o sa invat neaparat mai multe despre bloguri si coduri html!!!!

Gemuseernte

Im garten