...ieri ma ruga tati sa incerc serios sa il trezesc la 7:00. Buuuun! Puteam pune pariu ca nu se poate ridica din pat la primul "gong". Si as fi castigat!
La 7:00 Dudumicsicapos inca nu dadea semne ca vrea sa inceapa ziua, asa ca am mers sa pun de cafea. Am pacalit cainele cu o "goodie" sa nu inceapa agitatia de dimineata, doar doar imi trezesc sotul dar macar copilul mai doarme putin (dupa o noapte fara treziri). Si incerc eu sa ma strecor tiptil tiptil inapoi in pat sa mai dau un cot in tati, de trezire!
Nici Berlie-lampa de veghe nu era aprinsa...intuneric negru-negru... cand deodata aud o voce mica si intrebatoare:
"Mama?"
Mi-a sarit inima din piept!!!! Puiul meu m-a simtit si vroia sa fie sigur ca sunt eu?!
"Mama?"
A fost pentru prima oara cand nu a existat dubiu ca o spune cu adresa! Adica ma chema, ma vroia, pe mine, mami a lui.......indescriptibil!