Nu stiu care a fost mai fals "!" sau ";-.)"
Scriam ieri asa repede pe FB: For those of you interested in quantity: count your blessings. For those interested in quality: enjoy your blessings. FS
Imi faceam inventarul propriu dand cu mopul prin holul apartamentului. Cand nu le mai poti masura in volum ar fi, pentru unii, un "the next level" sa le "masoare", daca pot, calitatea.
Blessings.
Nu stiu exact cum sa le explic, nu ma intereseaza definita din dictionar.
Alea, pot fi obiecte, oameni, stari.
Au dat like celor doua propozitii de mai sus exact 3 persoane. 3 din 185 friends.
Pe mine m-a luat cu "impresii" si umezeala in coltul ochiilor cand, citind regulile concursului, am realizat ca nu stiu daca sunt macar rezidenta in Romania. Pentru ca nu stiu azi cum sa le multumesc celor din Ro. Familia se exclude caci familia e prin membrii ei macar cate "o mana de ajutor" de fiecare. Cand se intelege prin familie si se aplica exact intelesul cuvantului atunci sunt maini de ajutor...de la sine intelese. Si nu nu sunt de laut de bune si folosit. Lor nu le poti masura binele si nici intoarce. Ei stiu ca "le esti recunsocator".
Familia mea are cel putin patru. Cate "o mana de ajutor" pentru fiecare.
Nu punem deci familia la socoteala. Nici pe cea din Romania si nici pe cea de aici, aia cu mainile de ajutor. Restul nu se pun deloc la socoteala.
Binele inspiră bine.
E o mare coincidenta ca in dimineata asta, inainte sa imi fac apa cu lamaie, am schimbat un pic poza de la profilul FB si "m-am dat drept" A. Hepburn.
Ce facem cu acea mana in plus? Mana de ajutor? Nu e chiar fizic in plus dar e o extensie pe care nu o au toti. Sunt oameni care se uita la tine cand esti intr-o incurcatura si nu pricep cum sa te ajute, ce e aia?
Altii nici nu prind de veste ca ai avea nevoie de sprijin ca iti ofera o mana de ajutor, cam din oficiu.
Aceia sunt cei putini dintre cei multi. Care nu se justifica cu:"stii, noi avem multi prieteni!"
Justificarea a venit ca raspuns la o invitatie. Cand iti numeri fericirile se poate intampla sa te opresti si sa te intrebi: "Cum sa-i fericesc si eu pe ei?. Imi dau din ce imi lipseste tocmai fiindca au exact ce imi lipseste mie, au cu prisosinta." Nu stiu daca ei realizeaza asa, la rece, ca fac un bine, cat bine fac.
Pentru unii e de la sine inteles, altii au invatat asta in timp iar unii n-o sa invete lectia asta niciodata.
Lectia despre binele facut care se intoarce. Nu e vorba sa treci pe raboj: Facut bine -> X si sa astepti ca X sa isi arate recunostiinta. Cum ii spun gazei un simplu multumesc e uneori indeajuns de recunoscator.
Eu ma intreb ce le poate lipsi celor ce imi fac de la o vreme bine. Sunt exact trei mamici care stiu "situatia de fond". Doua au luat la cunostiinta si nu se opresc la atat. Fac gesturi mici dar care pentru mine, azi, inseamna enorm.
Cand gazei ii lipsesc crampoanele si cineva iti spune la antrenament, cand iti echipezi copilul: "Uite, prietena mea, mi-a dat crampoanele astea pentru N, dar lui ii sunt mici. Crezi ca ar putea sa i se potriveasca lui B.? Le incercam. Se potrivesc. Gaza intra in rand cu lumea baietilor cu crampoane. "Cat vrea prietena ta pe crampoane?" "E grozav ca se potrivesc, nu?" Cred ca nu stia cum sa spuna altfel, "ia-le, ti le ofer, i le ofer."
Alta mamica suna sa intrebe daca vrem sa ii ocupam locurile libere in masina azi cand e antrenament. Sau maine daca e iar vreme buna de mers la strand. Fiul ei l-a intrebat pe al meu daca nu e suparat ca tati nu ne lasa peste zi masina la dispozitie. Al meu nu e suparat, masina e cel mai mic lucru care sa il preocupe. Are intrebari mai importante de pus.
Si atunci.......... nu stiu daca a facut ceva pentru noi a treia mamica, nu ceva spontan care sa simt ca vine de undeva din resortul care, ca o manusa de box pe un arc, iti arunca in fata la momentul potrivit "un pumn de ajutor." Poate sunt rea dar eu simt ca pentru ea, cele doua dati in care a ajutat, au fost doar asa, ca e de bon ton sa faci ce fac si celelalte doua mamici, se incadreaza la operele de caritate, sunt un high light in inalta societate de la noi din sat.
Si atunci am inceput sa incerc sa descopar ce le-ar putea cumva rasplati acestor mamici gesturile. mici dar care insumate sunt actiuni maaaari. Au ce imi lipseste mie. La ce ar putea jindui ele?
Si ajung la concluzia ca da, pentru unele mame timpul e de pret. O mamica cea cu multi prieteni lucreaza un part time spre 75%. O a doua are doua dimineti pe saptamana cand e la job. A treia e casnica dar e si asta un job, nu?
Si m-am gandit eu ca poate intr-o sambata ar vrea sa nu gateasca. Sau poate chiar intr-o luni sau joi sa nu li se perinde prin cap, in drum spre casa, continutul camarii si al frigiderului in incercarea de a compune un meniu pentru minim doi copii carora le e foame.
Si atunci am trimis trei invitatii. Adica trei scrisori si in plic am pus cate trei rezervari de loc cu numele
fiecarei mamici si ale celor 2 copii din dotare. Si normal fiindca am propus sambata am in rezerva si cate o "rezervare" inca blanco pentru fiecare dintre tatici. Daca e sa fie in cursul saptamanii un pranz ar fi o idee buna. Daca ar fi vreme buna, cum inca nu promitea mai acum doua saptamani, am putea perpeli la foc mic trei pastravi si ceva legume pentru copii. In livada sub ciresi. Saptamana asta la desert am putea avea deja cirese oachese pentru copii imbujorati de atat alergatura.
Un desert pentru mame ar fi o tura, pe rand, in hamac, la umbra ciresului.
O zi in care nu ar trebui sa pregateasca tot, sa stranga, sa spele vasele. Cand cafeaua e la termos dar e gata. Si cand de pe un blat de tort zambesc copiilor cuochi mari, capsuni.
Sambata am vizualizat clar ce ne lipseste. Dar noi doi ne-am dat mainile si am inchis cercul. E perfect si asa.
Ar fi perfect sa pot face cateva ore perfecte pentru doua dintre mame, macar. A treia are multi, prea prieteni.... sper ca ea e fericita counting blessings. Noi, restul o sa le enjoy.
PS. Familia care are multi prieteni si sambetele ocupate a acceptat spontan sambata o onvitatie la grill. Mamica care a facut invitatia mi-a spus ieri: "sambata m-am gandit la tine dar am stiut ca nu e gaza la tine si am crezut ca nu vrei sa fii aici fara ea." Si a avut dreptate.
Dar gaza e aici si azi si maine si joi. Si eu sunt tot aici. Si noi o sa enjoy our blessings.
Si daca pentru faptele lor bune eu castig un premiu (oale) o sa putem sa tot numaram la BINE si prin toamna cand se scutura ciresii de frunze si la iarna cand poate vom avea de dat zapada ca sa ajungem la casuta cu soba si tigai pe pereti. Oale, merita oale, doamnele mamici!
LE like in 3 days later
Why try to impress the rich, just be good to the poor!
Am redistribuit dedicatia pt alta mamica.
Fiicele mării, Eleanor Buchanan – fragment
Acum 18 minute
