luni, 7 aprilie 2014

4,5 aprilie 2014 - Gemeindefreizeit


Primul lucru facut la sosire: testat trambulina.



Worldwide Geo-caching (impartiti in grupe am avut de rezolvat "teme"). Am telefonat via skype cu Sudanul (unde am transmis urarile nostre de La multi ani! si normal Happy Birthday! pt Milo), Brasilia (Julia ne-a desconspirat numele a trei baieti din orfelinatul unde lucreaza ea) si Paraguay (trimisii nostri speciali se lupta cu un Mitsubishi de teren pe care il repara cu Patex).
In Japonia am incercat sa replicam o cladire.





Aici cred ca e vorba de Turnul din Pisa sau Babel?



Povestea de noapte buna pentru copii. Citita de preot in brate cu fiul lui cel mic. Premiul cel mare a fost unul pentru toti participanti un cos cu dulciuri.




Gaza asculta atenta povestea de culcare despre Iepurele de Paste.




"Pastorul si turma sa"




Pastorul si turma sa la propriu.




Gaza se antreneaza pt alpinism si escalada




Echilibru precar



Parca porneste in misiune speciala (gen Armagedon).


Se sfatuieste cu prietenul gradinar BD.




BD si mama lui au pornit.



Preotul din sat indrazneste si el (stg).





Gaza isi incearca farmecul la fete.



Are ca partener de escalada un profi



Catararea incepe, gaza e asigurata




Spiderman a ajuns sus




N-a avut deloc emotii, mi-a zis mai tarziu.



La 7 m inaltime




Si retur pe aceeasi barna




Acum sa-l vedem incepe coborarea.



Pe locuri, fiti gata, START.


Fal-fal gaza pluteste fara aripioare.




Pregatim aterizarea



Abia isi incape in piele de mandrie!



Asta-s eu, gaza mamii!




Harnasamente de parasutisti.

Asa s-a incheiat ziua de sambata.




joi, 3 aprilie 2014

Despre fericire sau festina lente

"Das Glück ist da, wo wir sind


Ein Mann sitzt im Boot und rudert über einen See. Langsam, gleichmäßig und kräftig zieht er die Riemen durch das Wasser. Seine Gedanken schweifen ab. Er sinnt über alles Mögliche nach, nur nicht über das Rudern selbst. Er spürt die wärme der Sonnenstrahlen in seinem Nacken und wie ein leichter Wind über seinen Rücken streift. Heiterkeit erfüllt sein Gemüt. Der Mann weiß was er kann. Er ist eins mit dem, was er tut, und er ist sich dessen bewusst, dass sein Körper jede Bewegung kennt, mit der man ein Ruderboot so voranbringt, dass die aufgewendete Kraft möglichst effektiv und sparsam eingesetzt wird.
Was, wenn er über das Rudern nachdächte? Wenn er überlegte, was sein linker Arm jetzt machen muss und dann der rechte und wie seine Hände die Ruder halten und welche Stellung die Schulter einnehmen muss? Er käme wahrscheinlich aus dem Takt und würde sich mit seinen Schlägen verheddern. Rudern ist eine Frage des Vertrauens. Vertrauen zu sich selbst, zu den eigenen Fähigkeiten. Vertrauen in das Leben und in den Weg, auf dem man sich befindet.
Und was ist mit dem ziel des Ruderers? Sicher - er will den See überqueren, um an das andere Ufer zu gelangen. Aber er widersteht der Versuchung, seine Schlagzahl zu erhöhen. Er rudert nicht nach der Stoppuhr. Es ist ihm nicht wichtig, schneller anzukommen. Es ist kein Wettkampf. Eile ist nicht vonnöten. Denn Eile ist die Kraft, die uns unruhig macht und uns hektischer werden lässt. Eile wirkt zwar modern und dynamisch - aber steckt darin nicht immer auch ein Zeichen von Verunsicherung? Ist der Eilige nicht auch deshalb bemüht, sein Ziel möglichst schnell zu erreichen, weil er sich davor fürchtet, es zu verfehlen? Und was kommt danach? Der Eilige kann das Erreichte meist nicht genießen. Er ist schon wieder auf dem Weg zum nächsten Ziel, zum nächsten Ufer.
So sind Menschen wie der Mann in seinem Ruderboot nicht. Folgt man der Auffassung des Zen-Buddhismus, haben wir das andere Ufer ohnehin bereits erreicht, auch dann, wenn wir uns noch mitten auf dem See befinden. Alles was wir dort suchen - Glück, Frieden, Liebe - , ist bereits hier, wo wir sind.
Die Kunst besteht darin, es zu sehen und zu erkennen - und beim Rudern nicht über das Rudern nachzudenken.

Uwe Bokelmann"

duminică, 30 martie 2014

Pentru mai tarziu / Für später



Nu conteaza ce spun criticii.


in Liebe,

Mama

PS Without vulnerability you can*t create!

miercuri, 5 martie 2014

Si a trecut carnavalul


Grupul sportiv unde e gaza a organizat ieri in sala de sport unde au loc antrenamentele "Carnavalul Copiilor".




Dupa ce a executat o saritura de la inaltime dansa "gangnamstyle".





S-a catarat pana sus!




Gaza pe barna.


Supraveghetoarea de la una din "statii"  a facut pe clown-ul.




Gaza (pirat) sta la coada dupa Asterix si  Pipi Langstrumpf.



joi, 27 februarie 2014

Martisor gradinaresc

Cea mai tare faza la atelierul de martisoare. Cobor la subsol unde e atelierul si educatoarea imi aduce 5 baieti, 4 din ei colegi de la fotbal ai gazei. 

Am fost un pic deceptionata, ma asteptam sa fie si fete. Le explic un pic despre povestea martisorlui (danke Ada Petre ) si le arat cum se rasuceste firul.

 Lucreaza in echipe de doi. Ne apucam de munca propriu-zisa dar baietii isi pierd curand rabdarea. 
Scriu pe dosul cartonului numele, le aplic cu un capsator snurul alb-rosu si.........gaza pleaca primul, se intoarce inapoi din pragul usii si imi cere spontan sa ii leg un snur de martisor la incheietura mainii, "sa imi aduca noroc". 

Au sarit si restul de baieti ca vor si ei bratara norocoasa. Le-am facut si deja ma gandeam "numai sa nu ma trezesc cu comentarii de la parinti" (falsa credinta in amulete, snurul rosu al cabalistilor , etc.) Baietii toti cei cinci au urcat in sala.

Foarte repede au coborat inca un baiat si o fata. Sammy a comentat:
- Eu nu vreau sa fac puiul eu vreau bratara norocoasa!
A executat totusi in mare viteza puiul si a intins bratul sa ii leg snurul norocos.


Dupa el cand ma pregateam sa strang au venit trei fete. Cu ele am facut si cate un fluturas in tehnica quiling, le-am facut si lor bratari.


 Astept reactiile parintilor, educatoarele au fost incantate.

Pe copii i-am rugat sa pastreze secretul pana sambata dupa micul dejun, 1 martie, si sa le ofere abia atunci mamicilor lor.




Asta mic e mai mult pui de barza, nu?




Gaza mi-a oferit pe loc propria-i creatie




Fluturas si puisor


sâmbătă, 22 februarie 2014

De-a dacii si romanii in era globalizarii


Gaza relaxata, pozitia lui e buna



The world is not enough






Batalia pentru Africa





Aici se face trafic de arme ;-)

joi, 20 februarie 2014

Lectia de pian l

Indiferent ce faceam ieri gandul imi era la lectia de pian. Prima.
Am luat gaza de la gradi ceva mai devreme si i-am zis ca am o surpriza. Tot drumul s-a chinuit sa afle ce e, m-a ciuruit cu intrebari.
Nu a recunoscut-o pe F. care a fost deja o data la noi acasa. I-a cazut fisa mai tarziu. Eu nu stiam ce sa zic, cum sa zic, ma macina la interior ideea: oare ce sa ii spun,  cum sa il ia si sa-l apuce, sa il atraga, sa ii placa?
Stiu sigur ca vrea sa cante la pian doar ca inca e copil........
Asa ca am lasat-o pe F. sa se descurce singura.
Lectia e pentru o vreme, la inceput doar 30 min.
Din discutia lejera despre ce face, cum ii place la gradi, ce canta ei acolo etc a ajuns ca la final gaza sa stie ca sunt 88 clape si sa recunoasca de cate ori apare do (C). A clampanit refrenul unui cantec de la gradi. Stie sa porneasca si opreasca singur instrumentul (pian electronic).

Pana una alta F. e impresionata de cunostiintele lui generale: gaza a zarit in camera de muzica ( in familia lui F toti cei cinci membri canta la minim un instrument) un trofeu vanatoresc si a inceput sa explice cum toamna cerbii isi pierd coarnele etc. Respectivul cerb si-a pierdut coroana in Suedia unde F a gasit-o in padure.

Mai merge si miercurea viitoare fiindca :

"Mi-a placut si vreau sa stiu sa cant la pian".

I-am promis ca atunci cand o sa se descurce bine luam de pe net notele de la toate cantecele care ii plac lui (Bon Jovi, Queen, ABBA) iar noi vom face cu microfonul karaoke.