In der Weihnachtsbäckerei

Un aluat de baza, cinci feluri de Pläzchen (unele cu cranberries f bune)

Trimitem aluatul la frigider pt 30 min

Munca in echipa

Turta dulce - making of. Stau o noapte la uscat si le coacem maine.

Independenta

Acum cateva zile am constientizat pt prima data. Stiam eu cumva, ca ceva e nou si altfel dar nu puteam spune ce. Acum mi-e clar: gaza e o entitate indepedenta.
Sigur ca stiam asta. Gaza nu e o prelungire a mea (desi cordonul ombilical ne leaga inca invizibil) si nici o proiectie a tatalui lui. E o alta fiinta alaturi de noi. Cu noi e deja de aproape 6ani.
Aseara am realizat ca e oarecare diferenta intre a gandi: "dupa ce se trezeste il schimb, vad daca ii e foame, trecem la baita, ne jucam un pic si chem somnul sa il legene" de acum 5 ani  si a asista doar la ritualul de seara: dupa dus isi imbraca singur pijamaua, se spala pe dinti si imi aduce o carte sa citim un pic.
Inca mai gandesc eu dar realizarea e tot mai mult a lui.
Se incalta singur, se imbraca singur, stie ce ne trebuie pt clatite, cum se pune masa, etc.
Uneori parca imi citeste gandurile.....
Inca pune intrebari dar stie si f multe raspunsuri la sute de alte intrebari.
E atat de minunat sa il vad in miscare, independent. Are pareri si idei propri.
Salut independenta asta care imi lasa mai mult timp de observatie si ma sperie spectrul independentei totale care va veni si ea.
Acum nu pot decat sa enjoy

Lasst uns immer in den grossen Traum des Lebens, kleine bunte Träume weben. Jean Paul

vrea sa zica: Haideti sa tesem in mare vis al vietii multe mici si colorate vise.

Sub acest motto ni s-a pus in brate o scrisorica. E de la educatoarele gazei si reprezinta invitatia de a fi alaturi de copii prezenti la cununia civila a uneia dintre educatoare. R. e graviduta si vineri "se iau cu acte" ea si prietenul ei.
O "pusculita" a fost plasata in grupa rosie unde putem sa depunem contributia noastra la o cina romantica intr-un hotel romantic pentru proaspetii insuratei.
Noi, eu si gaza repetam acum cantecelul. Azi dimineata am depus o bancnota in pusculita cu pricina iar gaza va inmana educatoarei lui un frumos buchet de flori de vara.

PS Copiii gradinitei care nu au trecut prin misterul care ascunde devenirea spre lume a unui frate urmaresc cu atentia evolutia sarcinii Rebeccai. Ea ii alimneteaza cu poze de la eco si ii lasa sa mangaie burtica.

La cules de visine sau ce le dam mai departe copiilor.

Ieri am fost anuntati ca doi visini mari ca se rup sub greutatea visinelor. Am convins baietii sa vina cu mine in livada sa ma ajute. Nici gaza nici F nu prea aveau chef fiindca tocmai descopereau o cutie imensa cu vehicole lego aduse din podul lui Opa R. Au venit totusi. Intai i-am pus sa vopseasca banca si masa de sub umbrar, acolo unde stam cand iesim la grill. S-au descurcat binisor. Am pornit spre visinii in cauza.
Sunt niste pomi piperniciti. Gaza s-a urcat singur in pom si a inceput sa culeaga. F. nu se poate urca fiindca amaratii de visini nu ar rezista sub el. Felix e un baiat cu greutate dar si cu mai bine de un cap mai mare ca si gaza. Ii propun deci lui Felix sa ii las lui crengile mai joase.
-Hm, nu stiu daca vreau sa culeg visine!
- Nu vrei? Nu iti plac?
- Ba da. Se intinde si culege cateva apoi le mananca scuipand samburii. Normal ca se manjeste cu zeama.
- Daca vrei poti sa mananci tot ce culegi tu, incerc eu sa il momesc.
-Nu mai pot culege fiindca am maini lipicioase.
-Bun, atunci ajuta-l pe B!

Gaza ciripeste din pom, se intinde spre crengile pe care le poate apuca, culege si aduna in galeata fructele.
Ma trezesc ca ii zic lui F.

- Stii? Ohne Fleiss, kein Preis! (fara munca nu e rost de castig! vorba inteleapta, nu?)
- Dar visinele sunt pe gratis!
- Da, dar daca nu aduni visine eu nu am din ce sa iti fac prajitura cu visine. Vrei praji?
-Daaaa? F a raspuns cam ezitant.
- Atunci culege!
- Nu vreau prajitura!
- Serios?
Gaza se amesteca in discutie:
- Mama imi face numai mie fiindca eu o ajut: Ohne Fleiss kein Preis.
- Ce, prajitura e premiu?
- Da, ca tot ce obtii cu munca facuta de tine! ma trezesc ca spun eu.
- Daca nu mergi la serviciu nu ai bani pentru multe lucruri-explica gaza.
- Atunci iti da bani ARBEITSAMT! (agentia de munca, adica de somaj)! a fost replica lui Felix.

Copil de aproape sase ani intelege cine e seful lui tati daca tati nu merge la munca dar are nevoie de bani pentru multe lucruri!!!!!
Si nu vorbesc mai sus despre gaza! F. stie pe unde e de apelat....

Cand...

nemtilor li se topesc mintile la 35C la umbra abia indraznesti sa iesi din casa. So me &gaza ne gasim de lucru prin casa. Ii dau tema sa se gandeasca ce facem pentru corespondentii lui, doua fete carora le suntem restanti cu raspunsul. So eu la comp verific mail-uri gaza isi aduna materialele: foarfeca lipici, pixuri etc. Il las in pace avertizandu-l doar sa nu manjeasca tot cu lipici.

Copilul cu o ureche la tv la o emisiune de copii cu ochii pe ce face, doar umbla singur cu foarfeca.

Rezultatul concentrarii maxime (impinge maxilarul de jos mult in fata si se incrunta un pic) iata-l:

casa noastra si buldozerul  care intai a fost tractor

mandru de propria creatie

primplan

avem o singura problema

cifra, numarul casei. gaza a scris 12 au am corectat 21.

asta a fost si problema mea cand am inceput sa il invat cifrele. pronutia lor in germana e sucita rau, in traducere 21 suna cam asa "unu si douazeci" deci citit de la dr la stg. gaza a scris in consecinta ce a auzit unusidoi. se mai intampla sa scrie litere in oglinda si sa se semneze pe dos. AVIZ celor care corespondeaza cu noi! 

PPPPPPS! artistul, mai degraba orgoliul de artist il face sa EXCLAME ducand degetul la tample si facand miscarea "cineva bate la usa":

ITI DAI SEAMA CE MINTE AM?! AM REUSIT SA LE FAC FARA SABLON DOAR DIN MINTEA MEA!

Sincer? sunt happy si very proud de ce a realizat avand in vedere ca el nu le prea avea cu desenul

si creatii de genul desi imaginatie are cu duiumul.

PPPPPPPPPPPPPPPPSSS!
Mi se pare ca merita subliniat solutia prin care a facut rotile buldozerului. A desenat doua cercuri le-a decupat cam colturos si a taiat in fiecare un slit. A fost atent ca slitul sa se suprapuna pe trunchiul buldozerului si apoi a lipit un pic, ca sa reziste. Nu stiu daca am explicat corect dar e o tehnica in sine chestia asta. AGAIN, so very proud ca a aplicat ce invatase fara sa ii zica cineva cum s-o faca.

Pe frontul de vest

se duc lupte aprige. Baietii rezista, devin nerosi cand munitia e pe terminate. Ca si canonier abia fac fata. Baietii trag salve dupa salve. Pistolul meu e mic, munca e chitibusara: fac bombe de apa. In  baloane speciale pe care nu le poti umfla cu aer din plamani. Nu, trebuie un pistol cu apa special. Eu bag apa, aer si le fac nod. Le arunc in galeata,  baietii vin alimenteaza si pleaca la atac. Toti trecatorii raman pe loc, unii copii vin si cer si ei bombe. Am vreo doua sute de  baloane deci e pt toti. Pacat cu ploaia care ne rade in nas. Cum insa tot suntem uzi pana la piele- rezistam. Pana terminam baloanele.......
Adunam resturile de baloane, ne incaltam si ne retragem. Revenim de indata ce refac stocul de baloane pt bombe de apa.

Baietii fericiti, asta e tot ce conteaza.

PS Fiind in actiune nu am putut face poze.....