Seara la culcare citim povesti. Avem o serie de cartulii mici ai caror eroi sunt Bärenstark, un urs si Mauseschlau, un soricel.
In povestea de acum cateva seri cei doi invita un broscoi la ei in cada. Iar o simpla baie devine o aventura. Furtuna pe mare (in cada), printesa furata, comori scufundate si recuperate etc.
La final dupa ce baietii au scos dopul vartejul creat mai sa ia cu el si broscuta. Ursul si soricelul il salveaza si infasurati in prosoape, cu turban in cap si papuci caldurosi in picioare cei trei beau lapte cald. Deci e cu happy end, va rog sa notati.
Deunazi pe cand baietii faceau baie se defecteaza dopul de la cada noastra: stiftul se despinde de palarie si alunca in scurgere. Gaza incepe sa se alarmenze, sa planga, sa strige:
- Trebuie sa sunam la statia de epurare, sa salveze stiftul de la dopul cazii noastre!!!!! Unde s-a dus? De ce s-a rupt? Eu nu mai fac baie!
Criza de plans cu sughituri.
Aseara am incercat sa il convingem ca stiftul e acolo, il scoare tati cu o cheie cu magnet, ceva special. Nimic, ca nu face baie, ca nu, ca daca il trage si pe el in jos?????
Nici un argument logic nu a ajutat. A terminat baia in 7 minute cu tot cu spalat pe cap si clatit.
Azi a venit instalatorul si a luat cu el palaria dopului sa ne aduca unul nou la schimb. Am explicat gazei ca a scos stiftul ca e ok ca l-a luat cu el insa (il cerea sa se convinga).
Abia a facut dus.
Maine sper sa se termine povestea de groaza cand vom avea iar un dop de vana functional.
Ce ti-e si cu povestile de adormit copiii?! Le dau cosmaruri!
Fiicele mării, Eleanor Buchanan – fragment
Acum 18 minute




