Cel mai aproape fizic imi e Vlad STEFAN fiul mai mic al prietenei mele din Timisoara. I-am facut baita, l-am tinut in brate, am fost cu el in spital si la medic.
In ordineacronologica primul e insa BIBI. Am aflat de el cand mama lui se zbatea sa gaseasca o clinica care sa infirme diagnosticul crunt de DBA. E un inger de copil si mi-a ramas la inima.
Al treilea STEFAN e Vladi, un bondarel care bazaie de 7 luni intr-o camera de spital asteptand ca cineva sa nu se mai joace cu viata lui ci sa actioneze. Stim cine poate da unda verde destinului lui Bondarel. O comisie din MINISTERUL SANATATII din Romania, la Bucuresti.
Comisia asta e formata cred din medici adica oameni. Atat de ocupati si atat de prinsi incat NU AU TIMP SA SE INTRUNEASCA sa bifeze VIATA PENTRU STEFAN.
Sunt foarte indignata!
Daca zilele astea prioritatile sunt altele in ROMANIA aflati ca undeva intr-un spital din Bonn isi asteapta randul si destinul unui copil roman nevinovat ca traieste in epoca aceasta.
Parinti blogeri si nu numai, va rog preluati acest mesaj de protest si faceti-l sa ajunga in strada, undeva la o usa a MINISTERULUI SANATATII care sa nu ii mai fie inchisa in nas familiei lui STEFAN VLADIMIR, pustiul roman care traieste exilat si uitat aproape de compatrioti, la Bonn intr-o rezerva de spital. Daca ii e dor de parcul cu tiroliana, de Bucuresti, de acasa noi ne putem aduce contributia la a-i ostoi acest dor. Ii putem scurta chinul intervenind pentru el pe unde stim si putem....
Numai sa ne organizam un pic ca sa putem darama o usa mereu inchisa si sa scoatem din tatani o ureche surda: STATUL ROMAN, MINISTERUL SANATATII!
O mamica de gaza.....
