Controlul efectuat la 4ani se cheama U8. L-am facut in doua parti, miercuri masuratori (totul in grila personala, in media acceptata: 102cm, 17,7kg, 56cm circumferinta craniana) test auz si vaz (la pediatru ochiul drept nu a fost in "cote" si am mai facut un control la oftalmolog care a spus ca e totul in regula) azi control medical efectiv, discutie cu pediatrul.
Gaza e in regula, in afara faptului ca nu stie (inca) sa deseneze si nu are interes pentru puzzle-uri totul in regula. La motricitatea fina se mai poate lucra.
Vocabular ultra bogat, stie sa numere pana la 10 (atata i s-a cerut), a recunoscut culorile, a descris, explicat si motivat scene si situatii (plansa arata un loc de joaca, a descris diferitele activitati reprezentate, a motivat de ce un baietel doarme -s-a jucat destul- si de ce o fetita plange -a batut-o/suparat-o cineva.) A repetat jocuri de cuvinte de complexitate crescanda, la fel serii de cifre (2,3,4 cifre). A stiu sa arate toate partile corpului inclusiv genunchi si coate, degetul mare de la picior.
M-a intrebat chiar de la inceput daca am eu ca parinte lucruri de reclamat, pe care le consider nesatisfacatoare in dezvoltarea lui fizica si psihica. Ma deranjeaza doar durata scurta de concentrare si nerabdarea gazei, am raspuns.
Nu prezinta nici un indiciu pentru ADS. Pediatrul imi spune ca e intrebarea ce o pun aproape 80% din parintii copiilor (mai ales baieti) de 4-5ani si ca a citit-o printre randuri din afirmatia de mai sus.
E pur si simplu un copil istet, dezghetat poate un pic in fata altor copii de varsta lui, in anumite directii, cu anumite interese. Ultimele doua caracteristici ar explica de ce nu e mereu interesat de ce se intampla la gradi (in cerc etc) si de ce are tonul de "de la sine inteles" cand raspunde la intrebari, unele percepute ca prea banale.
vineri, 17 februarie 2012
Carnaval sau cavalerul gargarita
Dap. Al cincelea sezon, varianta de primavara. Azi la gradinita gazei. Noi avem dimineata programare la doctor controlul de 4 ani dar dupa ne luam armura si ne prezentam: cavalerul gargarita...
In pijamale cu dinozauri si jumatate de echipament (armura).
In pijamale cu dinozauri si jumatate de echipament (armura).
miercuri, 15 februarie 2012
duminică, 12 februarie 2012
Gaini si oua
-Stii, gainile fac oua?!`?
-Da?
-Hmhm.
-Si cocosul ce face?
-Nimic!
-E un mare lenes?
-Adica nu, el pazeste gainile si ouale.
-Da?
-Hmhm.
-Si cocosul ce face?
-Nimic!
-E un mare lenes?
-Adica nu, el pazeste gainile si ouale.
sâmbătă, 11 februarie 2012
.JPG)
miercuri, 8 februarie 2012
Rülps
-Stii ca am papat un Berliner, nu? A fost buuuuun!
-Da?!
-Dupa aia am ragait si a avut gust de Berliner.
Noi ne-am prapadit de ras.
PS Scuze de detalii...
-Da?!
-Dupa aia am ragait si a avut gust de Berliner.
Noi ne-am prapadit de ras.
PS Scuze de detalii...
Cand? Ce? Cum?
Exista atatea curente cu la fel de vajnici promotori. Aud de copii care nu merg la gradinita pentru ca probabil s-a interpretat ca nu si-as dori asta. Aud de copii care sunt alaptati pana la 4 ani. Aud, aud, aud.
Noroc ca de ceva vreme iau la cunostiinta si incerc sa conduc corabia noastra printre curenti cat pot eu de bine. Nu stiu cine s-ar incumeta sau ar avea drept sa judece si sa ne gaseasca chiar pe noi altfel.
Despre copii perceputi altfel era vorba in documentarul de aseara, care m-a tinut treaza pana spre dimineata. Copii care in gradinita sunt considerati supradotati si pe care scoala ii pierde pe parcurs. Care ajung sa treaca mai usor prin viata si sa fie acceptati daca se justifica "am un usor ADS" decat daca spun ca asa sunt ei si asa trebuie luati de buni.
http://madimih.blogspot.com/2012/01/ii-iubim-dar-ne-place-de-ei.html m-a pus pe ganduri.
Ma uit cum doarme si stiu ca il iubesc cu o iubire ce nu se poate explica in cuvinte. E fiul meu!
Fara accent pe pronumele posesiv. E el! Si trebuie sa il ajut sa fie el insusi. Am zis nu de putine ori ca daca el va fi candva fericit si va gasi poezie in a fi ingrijitor la Zoo sau gunoier ii voi respecta alegerile. Sigur daca va fi candidatul la premiul Nobel de pste 30 de ani nici asta nu mi-ar displace.
Deci ii iubim. Dar ne si place de ei? Putem fi impartiali? Sa le constatam defectele si sa le acceptam? Sa le admiram calitatile fara sa le ascundem dar nici sa nu ii coplesim cu ele? Sa nu ii modelam pana la transformarea in altcineva?
Ca bebelus ii pazeam cu strasnicie somnul. As fi legat cu calti limba clopotului de la biserica din apropiere fiindca il trezea prea devreme din somnul de dupa masa. Orele 11 si 15 sunt foarte galagioase. In somn bebelusii cresc fizic si psihic. Dar nici azi nu il pot convinge sa doarma mai multe de 9-10 ore pe noapte. Fara somn la pranz.
Alimentatia conteaza si ea mult. Si aici a trebuit sa cedez gusturilor proprii. Nu il pot face sa iubeasca fasolea verde si nici brocoli.
Il cunoastem bine zic eu. Discutam despre ce stie si face, mai ales seara cand el doarme. Acceptam toate plusurile si calitatile si ne concentram pe asa zisele defecte. Unele sunt mai evidente altele mai putin. Evident e ca are zile in care e mai agitat, se concentreaza mai greu. Am avut prima discutie cu educatoarea. Am descoperit ca unele din lucrurile care fac ca el sa aibe un vocabular mult peste medie ii dauneaza in ceea ce priveste concentrarea si atentia. E insa un paradox cum aparent distrat receptioneaza detalii a ceea ce se desfasoara in jurul lui. Si cum neconcentrat reuseste sa retina fraze complicate si sa rosteasca cuvinte noi corect, din prima incercare. Se exprima mai bogat decat alti copii. Verbal. Spuneam ca nu stie sa deseneze si nici sa faca puzzle nu il atrage.
Accepta greu regulile, si le-ar deforma cu drag dupa propriul plac. Vrea sa castige cu orice pret. Desi nu ii insuflam asta. Am spune ca e ca la jocurile olimpice: important e sa participi. El inca nu stie asta.
Si pana implineste varsta oficiala imi e important sa participe: la antrenamentele de karate.
Ieri a fost prima sedinta. Eu stiu clar de ce imi doresc karate pentru el. Nu stim daca isi va dori el insusi asta. Ieri a aflat ca e vorba de disciplina, de a urmari atent ce i se spune si a se concentra intr-atat incat sa reuseasca sa transpuna indicatiile. Si atunci poate avea succes. Il vad capabil sa se concentreze daca exista sanse sa ii reuseasca ceva, sa aibe succes. Mai trebuie sa afle ca astanu se obtine usor. Si ca munca e importanta.
Ramane sa il convingem impreuna pe instructor ca poate continua dupa cele 4 saptamani de contact cu acest sport. Nu l-am citit pe instructor inca de tot. Dar sper sa am ocazia in urmatoarele trei saptamani.
E prea devreme sau nu? Vom vedea.
Nu il vom obliga nici acum si nici mai tarziu sa faca ceva impotriva vointei lui. Sunt insa de aceeasi parare si de acord cu Opa Franz care mi-a repetat destuld e des: intr-un om sunt mai multi oameni. Adica gaza poate fi un karateka care sa bata tobele si sa fie interesat de reptile. Dar toate astea sau poate doar alte cateva talente stau ascunse si cauta sa iasa la lumina. Noi trebuie sa le oferim oportunitati sa le descopere.
Avem incredintate diamante. Sa le slefuim fara sa le stirbim din naturalete.
Noroc ca de ceva vreme iau la cunostiinta si incerc sa conduc corabia noastra printre curenti cat pot eu de bine. Nu stiu cine s-ar incumeta sau ar avea drept sa judece si sa ne gaseasca chiar pe noi altfel.
Despre copii perceputi altfel era vorba in documentarul de aseara, care m-a tinut treaza pana spre dimineata. Copii care in gradinita sunt considerati supradotati si pe care scoala ii pierde pe parcurs. Care ajung sa treaca mai usor prin viata si sa fie acceptati daca se justifica "am un usor ADS" decat daca spun ca asa sunt ei si asa trebuie luati de buni.
http://madimih.blogspot.com/2012/01/ii-iubim-dar-ne-place-de-ei.html m-a pus pe ganduri.
Ma uit cum doarme si stiu ca il iubesc cu o iubire ce nu se poate explica in cuvinte. E fiul meu!
Fara accent pe pronumele posesiv. E el! Si trebuie sa il ajut sa fie el insusi. Am zis nu de putine ori ca daca el va fi candva fericit si va gasi poezie in a fi ingrijitor la Zoo sau gunoier ii voi respecta alegerile. Sigur daca va fi candidatul la premiul Nobel de pste 30 de ani nici asta nu mi-ar displace.
Deci ii iubim. Dar ne si place de ei? Putem fi impartiali? Sa le constatam defectele si sa le acceptam? Sa le admiram calitatile fara sa le ascundem dar nici sa nu ii coplesim cu ele? Sa nu ii modelam pana la transformarea in altcineva?
Ca bebelus ii pazeam cu strasnicie somnul. As fi legat cu calti limba clopotului de la biserica din apropiere fiindca il trezea prea devreme din somnul de dupa masa. Orele 11 si 15 sunt foarte galagioase. In somn bebelusii cresc fizic si psihic. Dar nici azi nu il pot convinge sa doarma mai multe de 9-10 ore pe noapte. Fara somn la pranz.
Alimentatia conteaza si ea mult. Si aici a trebuit sa cedez gusturilor proprii. Nu il pot face sa iubeasca fasolea verde si nici brocoli.
Il cunoastem bine zic eu. Discutam despre ce stie si face, mai ales seara cand el doarme. Acceptam toate plusurile si calitatile si ne concentram pe asa zisele defecte. Unele sunt mai evidente altele mai putin. Evident e ca are zile in care e mai agitat, se concentreaza mai greu. Am avut prima discutie cu educatoarea. Am descoperit ca unele din lucrurile care fac ca el sa aibe un vocabular mult peste medie ii dauneaza in ceea ce priveste concentrarea si atentia. E insa un paradox cum aparent distrat receptioneaza detalii a ceea ce se desfasoara in jurul lui. Si cum neconcentrat reuseste sa retina fraze complicate si sa rosteasca cuvinte noi corect, din prima incercare. Se exprima mai bogat decat alti copii. Verbal. Spuneam ca nu stie sa deseneze si nici sa faca puzzle nu il atrage.
Accepta greu regulile, si le-ar deforma cu drag dupa propriul plac. Vrea sa castige cu orice pret. Desi nu ii insuflam asta. Am spune ca e ca la jocurile olimpice: important e sa participi. El inca nu stie asta.
Si pana implineste varsta oficiala imi e important sa participe: la antrenamentele de karate.
Ieri a fost prima sedinta. Eu stiu clar de ce imi doresc karate pentru el. Nu stim daca isi va dori el insusi asta. Ieri a aflat ca e vorba de disciplina, de a urmari atent ce i se spune si a se concentra intr-atat incat sa reuseasca sa transpuna indicatiile. Si atunci poate avea succes. Il vad capabil sa se concentreze daca exista sanse sa ii reuseasca ceva, sa aibe succes. Mai trebuie sa afle ca astanu se obtine usor. Si ca munca e importanta.
Ramane sa il convingem impreuna pe instructor ca poate continua dupa cele 4 saptamani de contact cu acest sport. Nu l-am citit pe instructor inca de tot. Dar sper sa am ocazia in urmatoarele trei saptamani.
E prea devreme sau nu? Vom vedea.
Nu il vom obliga nici acum si nici mai tarziu sa faca ceva impotriva vointei lui. Sunt insa de aceeasi parare si de acord cu Opa Franz care mi-a repetat destuld e des: intr-un om sunt mai multi oameni. Adica gaza poate fi un karateka care sa bata tobele si sa fie interesat de reptile. Dar toate astea sau poate doar alte cateva talente stau ascunse si cauta sa iasa la lumina. Noi trebuie sa le oferim oportunitati sa le descopere.
Avem incredintate diamante. Sa le slefuim fara sa le stirbim din naturalete.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
