.JPG)
Fiicele mării, Eleanor Buchanan – fragment
Acum 18 minute
sâmbătă, 11 februarie 2012
miercuri, 8 februarie 2012
Rülps
-Stii ca am papat un Berliner, nu? A fost buuuuun!
-Da?!
-Dupa aia am ragait si a avut gust de Berliner.
Noi ne-am prapadit de ras.
PS Scuze de detalii...
-Da?!
-Dupa aia am ragait si a avut gust de Berliner.
Noi ne-am prapadit de ras.
PS Scuze de detalii...
Cand? Ce? Cum?
Exista atatea curente cu la fel de vajnici promotori. Aud de copii care nu merg la gradinita pentru ca probabil s-a interpretat ca nu si-as dori asta. Aud de copii care sunt alaptati pana la 4 ani. Aud, aud, aud.
Noroc ca de ceva vreme iau la cunostiinta si incerc sa conduc corabia noastra printre curenti cat pot eu de bine. Nu stiu cine s-ar incumeta sau ar avea drept sa judece si sa ne gaseasca chiar pe noi altfel.
Despre copii perceputi altfel era vorba in documentarul de aseara, care m-a tinut treaza pana spre dimineata. Copii care in gradinita sunt considerati supradotati si pe care scoala ii pierde pe parcurs. Care ajung sa treaca mai usor prin viata si sa fie acceptati daca se justifica "am un usor ADS" decat daca spun ca asa sunt ei si asa trebuie luati de buni.
http://madimih.blogspot.com/2012/01/ii-iubim-dar-ne-place-de-ei.html m-a pus pe ganduri.
Ma uit cum doarme si stiu ca il iubesc cu o iubire ce nu se poate explica in cuvinte. E fiul meu!
Fara accent pe pronumele posesiv. E el! Si trebuie sa il ajut sa fie el insusi. Am zis nu de putine ori ca daca el va fi candva fericit si va gasi poezie in a fi ingrijitor la Zoo sau gunoier ii voi respecta alegerile. Sigur daca va fi candidatul la premiul Nobel de pste 30 de ani nici asta nu mi-ar displace.
Deci ii iubim. Dar ne si place de ei? Putem fi impartiali? Sa le constatam defectele si sa le acceptam? Sa le admiram calitatile fara sa le ascundem dar nici sa nu ii coplesim cu ele? Sa nu ii modelam pana la transformarea in altcineva?
Ca bebelus ii pazeam cu strasnicie somnul. As fi legat cu calti limba clopotului de la biserica din apropiere fiindca il trezea prea devreme din somnul de dupa masa. Orele 11 si 15 sunt foarte galagioase. In somn bebelusii cresc fizic si psihic. Dar nici azi nu il pot convinge sa doarma mai multe de 9-10 ore pe noapte. Fara somn la pranz.
Alimentatia conteaza si ea mult. Si aici a trebuit sa cedez gusturilor proprii. Nu il pot face sa iubeasca fasolea verde si nici brocoli.
Il cunoastem bine zic eu. Discutam despre ce stie si face, mai ales seara cand el doarme. Acceptam toate plusurile si calitatile si ne concentram pe asa zisele defecte. Unele sunt mai evidente altele mai putin. Evident e ca are zile in care e mai agitat, se concentreaza mai greu. Am avut prima discutie cu educatoarea. Am descoperit ca unele din lucrurile care fac ca el sa aibe un vocabular mult peste medie ii dauneaza in ceea ce priveste concentrarea si atentia. E insa un paradox cum aparent distrat receptioneaza detalii a ceea ce se desfasoara in jurul lui. Si cum neconcentrat reuseste sa retina fraze complicate si sa rosteasca cuvinte noi corect, din prima incercare. Se exprima mai bogat decat alti copii. Verbal. Spuneam ca nu stie sa deseneze si nici sa faca puzzle nu il atrage.
Accepta greu regulile, si le-ar deforma cu drag dupa propriul plac. Vrea sa castige cu orice pret. Desi nu ii insuflam asta. Am spune ca e ca la jocurile olimpice: important e sa participi. El inca nu stie asta.
Si pana implineste varsta oficiala imi e important sa participe: la antrenamentele de karate.
Ieri a fost prima sedinta. Eu stiu clar de ce imi doresc karate pentru el. Nu stim daca isi va dori el insusi asta. Ieri a aflat ca e vorba de disciplina, de a urmari atent ce i se spune si a se concentra intr-atat incat sa reuseasca sa transpuna indicatiile. Si atunci poate avea succes. Il vad capabil sa se concentreze daca exista sanse sa ii reuseasca ceva, sa aibe succes. Mai trebuie sa afle ca astanu se obtine usor. Si ca munca e importanta.
Ramane sa il convingem impreuna pe instructor ca poate continua dupa cele 4 saptamani de contact cu acest sport. Nu l-am citit pe instructor inca de tot. Dar sper sa am ocazia in urmatoarele trei saptamani.
E prea devreme sau nu? Vom vedea.
Nu il vom obliga nici acum si nici mai tarziu sa faca ceva impotriva vointei lui. Sunt insa de aceeasi parare si de acord cu Opa Franz care mi-a repetat destuld e des: intr-un om sunt mai multi oameni. Adica gaza poate fi un karateka care sa bata tobele si sa fie interesat de reptile. Dar toate astea sau poate doar alte cateva talente stau ascunse si cauta sa iasa la lumina. Noi trebuie sa le oferim oportunitati sa le descopere.
Avem incredintate diamante. Sa le slefuim fara sa le stirbim din naturalete.
Noroc ca de ceva vreme iau la cunostiinta si incerc sa conduc corabia noastra printre curenti cat pot eu de bine. Nu stiu cine s-ar incumeta sau ar avea drept sa judece si sa ne gaseasca chiar pe noi altfel.
Despre copii perceputi altfel era vorba in documentarul de aseara, care m-a tinut treaza pana spre dimineata. Copii care in gradinita sunt considerati supradotati si pe care scoala ii pierde pe parcurs. Care ajung sa treaca mai usor prin viata si sa fie acceptati daca se justifica "am un usor ADS" decat daca spun ca asa sunt ei si asa trebuie luati de buni.
http://madimih.blogspot.com/2012/01/ii-iubim-dar-ne-place-de-ei.html m-a pus pe ganduri.
Ma uit cum doarme si stiu ca il iubesc cu o iubire ce nu se poate explica in cuvinte. E fiul meu!
Fara accent pe pronumele posesiv. E el! Si trebuie sa il ajut sa fie el insusi. Am zis nu de putine ori ca daca el va fi candva fericit si va gasi poezie in a fi ingrijitor la Zoo sau gunoier ii voi respecta alegerile. Sigur daca va fi candidatul la premiul Nobel de pste 30 de ani nici asta nu mi-ar displace.
Deci ii iubim. Dar ne si place de ei? Putem fi impartiali? Sa le constatam defectele si sa le acceptam? Sa le admiram calitatile fara sa le ascundem dar nici sa nu ii coplesim cu ele? Sa nu ii modelam pana la transformarea in altcineva?
Ca bebelus ii pazeam cu strasnicie somnul. As fi legat cu calti limba clopotului de la biserica din apropiere fiindca il trezea prea devreme din somnul de dupa masa. Orele 11 si 15 sunt foarte galagioase. In somn bebelusii cresc fizic si psihic. Dar nici azi nu il pot convinge sa doarma mai multe de 9-10 ore pe noapte. Fara somn la pranz.
Alimentatia conteaza si ea mult. Si aici a trebuit sa cedez gusturilor proprii. Nu il pot face sa iubeasca fasolea verde si nici brocoli.
Il cunoastem bine zic eu. Discutam despre ce stie si face, mai ales seara cand el doarme. Acceptam toate plusurile si calitatile si ne concentram pe asa zisele defecte. Unele sunt mai evidente altele mai putin. Evident e ca are zile in care e mai agitat, se concentreaza mai greu. Am avut prima discutie cu educatoarea. Am descoperit ca unele din lucrurile care fac ca el sa aibe un vocabular mult peste medie ii dauneaza in ceea ce priveste concentrarea si atentia. E insa un paradox cum aparent distrat receptioneaza detalii a ceea ce se desfasoara in jurul lui. Si cum neconcentrat reuseste sa retina fraze complicate si sa rosteasca cuvinte noi corect, din prima incercare. Se exprima mai bogat decat alti copii. Verbal. Spuneam ca nu stie sa deseneze si nici sa faca puzzle nu il atrage.
Accepta greu regulile, si le-ar deforma cu drag dupa propriul plac. Vrea sa castige cu orice pret. Desi nu ii insuflam asta. Am spune ca e ca la jocurile olimpice: important e sa participi. El inca nu stie asta.
Si pana implineste varsta oficiala imi e important sa participe: la antrenamentele de karate.
Ieri a fost prima sedinta. Eu stiu clar de ce imi doresc karate pentru el. Nu stim daca isi va dori el insusi asta. Ieri a aflat ca e vorba de disciplina, de a urmari atent ce i se spune si a se concentra intr-atat incat sa reuseasca sa transpuna indicatiile. Si atunci poate avea succes. Il vad capabil sa se concentreze daca exista sanse sa ii reuseasca ceva, sa aibe succes. Mai trebuie sa afle ca astanu se obtine usor. Si ca munca e importanta.
Ramane sa il convingem impreuna pe instructor ca poate continua dupa cele 4 saptamani de contact cu acest sport. Nu l-am citit pe instructor inca de tot. Dar sper sa am ocazia in urmatoarele trei saptamani.
E prea devreme sau nu? Vom vedea.
Nu il vom obliga nici acum si nici mai tarziu sa faca ceva impotriva vointei lui. Sunt insa de aceeasi parare si de acord cu Opa Franz care mi-a repetat destuld e des: intr-un om sunt mai multi oameni. Adica gaza poate fi un karateka care sa bata tobele si sa fie interesat de reptile. Dar toate astea sau poate doar alte cateva talente stau ascunse si cauta sa iasa la lumina. Noi trebuie sa le oferim oportunitati sa le descopere.
Avem incredintate diamante. Sa le slefuim fara sa le stirbim din naturalete.
duminică, 5 februarie 2012
sâmbătă, 4 februarie 2012
Invatam sa desenam
Fara legatura cu postarea in care ma vaitam ca nu stie a desena, gaza a primit azi urmatoarea carte:
Asa ca ne-am pus pe desenat ratuste, buburuze, melci, fluturi etc.
Revenim cu rezultatele....
Asa ca ne-am pus pe desenat ratuste, buburuze, melci, fluturi etc.
Revenim cu rezultatele....
vineri, 3 februarie 2012
De vineri dupa masa sau cum am facut clatite rosii
Vinerea dupa masa e cea mai lunga dupa-amiaza a saptamanii. Pentru mine. Asa ca am grija sa ne umplem timpul care pare ca se taraste foarte incet, pas-pas.
Azi, provocata de Laura aici http://laurafrunza.com/2012/02/02/chandeleur-sarbatoarea-clatitelor/ am hotarat sa facem clatite.
De cand cu gaza am ajuns sa iubim pancakes-urile dar cand vine vorba de a avea si varianta sarata ne intoarcem la Pfannkuchen cum sunt numite aici.
Reteta noastra e una din cartea de bucate Dr Oetker
Ingrediente:
250g faina, 4 oua, 1LG zahar, 1 priza sare, 375ml lapte, 125ml apa minerala, ulei pentru prajit
Mod de preparare:
Oualelor batute li se adauga zaharul, sarea apoi laptele si apa minerala. Se toarna incet pe masura ce amestecam usor (eu am folosit totusi mixerul la treapta cea mai joasa de frica cocoloaselor) pana obtinem un aluat potrivit de vascos. Lasam neaparat sa se odihneasca 20-30 minute.
Cum procedez eu:
Incing tigaia antiaderenta, pregatesc spatula de lemn. Torn 1-3 stropi de ulei pe care ii intind pe toata suprafata invartind un pic tigaia. Torn din aluatul de clatite cu polonicul exact masura potrivita sa acopere in strat subtire intreaga tigaie.Asta inseamna insa ca tigaia nu va fi acoperita de continutul polonicului ci voi ajuta aluatul sa se intinda uniform rotind tigaia usor. Se coc pe ambele parti pana devin aurii. Focul trebuie sa fie potrivit si trebuie sa fim atenti sa nu punem prea mult ulei in tigaie.
Fiindca e vineri si ne jucam de-a "cine face cele mai bune clatite" am diversificat. Aluatul de clatite l-am impartit in trei. 1/3 a ramas alb, intr-o treime in alt vas mai mic am pus 2 LG de cacao iar in al treilea vas un plic de colorant alimentar natural de culoare .... rosie. Din pacate violet, verde si albastru le-am folosit deja la toppinguri pt muffins.
Am copt cu multa rabdare clatitele si spre final au venit invitatii: Felix si mamica lui. A fost o surpriza pentru gaza ca vine prietenul si vecinul Felix. Da, in dupa amieze lungi invit mereu pe cineva la joaca la noi acasa.
Baietii au servit clatitele albe (inca sunt un pic dezamagita, pentru ei le-am colorat) cu mousse de mere si Nutela. Elke si cu mine am gustat din cele cu cacao. Le-am umplut cu crema de branza dulce si ceva zmeura on top.
Cele rosii raman pentru a ilustra cu mult efect sper o alta reteta cu clatite.
Ca aluat sarat clatitele poate furniza baza pentru antreuri sau feluri principale in functie de umplutura aleasa.
Din perioada petrecuta candva in Bavaria m-am ales cu reteta de Supa cu clatite. Aici in Schwabenland ea se cheama Flädlesuppe.
Intr-o supa de legume sau carne se folosesc in loc de taitei clatite. Rulate si taiate fasii se aseaza cuiburi in farfuria de supa.Se orneaza cu frunze de patrunjel.
Azi, provocata de Laura aici http://laurafrunza.com/2012/02/02/chandeleur-sarbatoarea-clatitelor/ am hotarat sa facem clatite.
De cand cu gaza am ajuns sa iubim pancakes-urile dar cand vine vorba de a avea si varianta sarata ne intoarcem la Pfannkuchen cum sunt numite aici.
Reteta noastra e una din cartea de bucate Dr Oetker
Ingrediente:
250g faina, 4 oua, 1LG zahar, 1 priza sare, 375ml lapte, 125ml apa minerala, ulei pentru prajit
Mod de preparare:
Oualelor batute li se adauga zaharul, sarea apoi laptele si apa minerala. Se toarna incet pe masura ce amestecam usor (eu am folosit totusi mixerul la treapta cea mai joasa de frica cocoloaselor) pana obtinem un aluat potrivit de vascos. Lasam neaparat sa se odihneasca 20-30 minute.
Cum procedez eu:
Incing tigaia antiaderenta, pregatesc spatula de lemn. Torn 1-3 stropi de ulei pe care ii intind pe toata suprafata invartind un pic tigaia. Torn din aluatul de clatite cu polonicul exact masura potrivita sa acopere in strat subtire intreaga tigaie.Asta inseamna insa ca tigaia nu va fi acoperita de continutul polonicului ci voi ajuta aluatul sa se intinda uniform rotind tigaia usor. Se coc pe ambele parti pana devin aurii. Focul trebuie sa fie potrivit si trebuie sa fim atenti sa nu punem prea mult ulei in tigaie.
Fiindca e vineri si ne jucam de-a "cine face cele mai bune clatite" am diversificat. Aluatul de clatite l-am impartit in trei. 1/3 a ramas alb, intr-o treime in alt vas mai mic am pus 2 LG de cacao iar in al treilea vas un plic de colorant alimentar natural de culoare .... rosie. Din pacate violet, verde si albastru le-am folosit deja la toppinguri pt muffins.
Am copt cu multa rabdare clatitele si spre final au venit invitatii: Felix si mamica lui. A fost o surpriza pentru gaza ca vine prietenul si vecinul Felix. Da, in dupa amieze lungi invit mereu pe cineva la joaca la noi acasa.
Baietii au servit clatitele albe (inca sunt un pic dezamagita, pentru ei le-am colorat) cu mousse de mere si Nutela. Elke si cu mine am gustat din cele cu cacao. Le-am umplut cu crema de branza dulce si ceva zmeura on top.
Cele rosii raman pentru a ilustra cu mult efect sper o alta reteta cu clatite.
Ca aluat sarat clatitele poate furniza baza pentru antreuri sau feluri principale in functie de umplutura aleasa.
Din perioada petrecuta candva in Bavaria m-am ales cu reteta de Supa cu clatite. Aici in Schwabenland ea se cheama Flädlesuppe.
Intr-o supa de legume sau carne se folosesc in loc de taitei clatite. Rulate si taiate fasii se aseaza cuiburi in farfuria de supa.Se orneaza cu frunze de patrunjel.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
