Cand am iesit din dormitor la 5:47 inca dormea. Eu m-am intins apoi pe canapea si am atipit. Adanc. Dar am auzit cum s-a deschis -specific-usa de la dormitor. Pauza. Asteapta. Asculta. De obicei la momentul asta il interoghez deja -dupa "buna dimineata, raza de soare!" -despre cum a dormit si daca a visat. Acum sunt inca un pic prinsa in atipeala asta grea. Cred ca a facut cativa pasi spre mijlocul casei de unde poti cuprinde cu privirea usile tuturor incaperilor. S-a intors insa in dormitor: -Tati, unde-i mami? -Aaaa, vezi la baie, i s-a raspuns pe un ton adormit. -Nu-i! Nu stiu cum a a stiut ca nu-s acolo caci nu s-a miscat din loc, altfel ii auzeam tropotind picioarusele pe parchet. -Atunci e la bucatarie?! Sau in birou? -Nu e! Nu e! cu voce tremurata. Deja la momentul asta ma ingrijoram dar am zis ca poate se intoarce in cazul asta inapoi in pat langa tati de gaza????? -E la lucru? Mergem sa o luam? -Nu e la lucru! -Atunci unde poate fii???? Pe balcon nu e! Unde a plecat???? Se intoarce langa tati la marginea patului si incepe sa planga.... Normal ca am sarit si am mers dupa el. Puiul mamii avea in brate papucii mei de casa culesi de la marginea patului, coborase pe partea mea. Plangea si era un pic speriat. L-am linistit aducandu-l pe canapea... -Unde-ai fost? -Aici pe canapea, dormeam! -Da? cu ochi mari si potolindu-se din plans. -Mergem inapoi in pat? -Nuuu, sunt treaz acum. -Mai stam un pic aici imbratisati? -Da! Pauza lunga, nu pot insa spera ca a adormit ...... -Eu acum sunt mic dar cresc si atunci te tin (ridic) eu in brate. Imi vine mie sa plang la momentul asta.... Si incet incet revenim la dialoguri mai puerile: -Eu sunt Winnie si tu esti Cristopher Robin. -Nuuuuuuuuu, eu sunt mama ta? -Esti mama lui Cristopher Robin? -Nu, mai, a ta! -Atunci hai in bucatarie sa imi faci paine cu unt si cu miere! PS Nu stiu de ce nu ma lasa blogspot sa editez ca lumea dialogurile si am totul in plaintext.