Am reusit azi in sfarsit sa pun perdele si la fereastra de la birou. Da, orange cu imprimeul unor margarete in terracotta.
Ducand gunoiul si revenind in casa am constatat, oprindu-ma in mijlocul holului cu toate usile la incaperile adiacente larg deschise, ca noi trebuie sa fim considerati macar foarte zen daca nu chiar budisti. Perdele orange, orange auriu, orange-terracotta, orange si galben. Canapea maro cu perne galbene, orange si terracotta, lenjerie de pat..... da, tot orange. Mobila in tonuri de maron cam peste tot. Laminatul e in acelasi ton. Ce mai, la noi se aude muzica sferelor... ca tot vorbim de tonuri.
Ne strica un pic nota zen doar camera gazei, in nuante de albastru....linistitor.
M-am trantit pe canapea si m-am simtit...zen.
vineri, 11 februarie 2011
joi, 10 februarie 2011
Vine primavara?

Asa s-ar spune dupa trilurile pe care le aud cu usa de la balcon larg deschisa. Ghiocei si branduse isi fac timid loc la lumina. Dupa ceata ce abia s-a ridicat avem soare si sper sa tina. Merg probabil mai incolo sa culeg salata din gradina. Ma mananca palmele sa ma apuc sa scormon prin pamantul reavan sa ascund niste bulbi de ceapa verde, niste seminte de ridichii, sa plantez flori in jardiniere...
Voi fotografia din 48h in 48h acest ghiveci. Banuiesc ca am ascuns doi bulbi de narcise...Sa vedem...
miercuri, 9 februarie 2011
Who`s sick?
Me! As in mama de gaza. L-am trimis la gradi caci e in forma maxima. Aproape ca il invidiez. Eu o sa incerc sa imi revin pana dupa-masa. Domnul tati de gaza are grija azi de baieti: gaza si Tim, colegul de la gradi. Sunt curioasa cum va arata casa cand ma intorc!
PS
Copiii au sarit ciorchine pe gaza in dimineata asta!
PS
Copiii au sarit ciorchine pe gaza in dimineata asta!
Labels:
Boli,
De-ale mamei,
jurnal de gaza "gradinar"
marți, 8 februarie 2011
Rasare soarele
Desi afara ploua pentru noi rasare soarele. Gaza e mai bine, nu a mai vomat de ieri de la ora 16. Numai eu sunt obosita de parca nu as fi dormit nopti la rand. Si sunt atatea de recuperat prin casa....
luni, 7 februarie 2011
Cosmarul de la pranz
In weekend am reusit sa dorm si eu iar la pranz, alaturi de gaza. Adica ea alaturi de mine in patul nostru. Ieri a adormit insa pe canapea si eu am trecut in dormitor dupa ce l-am baricadat sa nu cada si am lasat usa deschisa sa il aud daca se trezeste sau vomita in somn. Am avut amandoi un somn destul de lung dar al meu a fost populat de un cosmar groaznic. Daca scriam ieri despre el as mai fi stiut despre ce era vorba, pana azi am uitat. Dar... faza s-a repetat si azi. Gaza a cerut sa doarma la el in camera in propriul pat, eu la noi. Si iar cosmare. Se facea ca din nu stiu ce motiv nu mai vedeam sau oricum nu bine. Ba eram in locuinta noastra, ba intr-o camera de spital ba intr-un birou. Ma atacau chestii (unii vroiau sa puna mana pe mine) si eu eram la un moment dat in varf de pat dand din maini si picioare nebuneste. Nasol era cand vroiam sa ma pornesc din loc caci dadeam cu capul de coltul de la dulap, ma loveam la picioare etc. Groaznic a mai fost ca desi am auzit gaza mormaind ceva, se trezea probabil, eram convinsa ca nu voi putea sa ma ridic din pat, sa vad la propriu cum si daca ajung pana la usa. Si imi mai era frica cumva, "printre randuri", sa nu fie si gaza parte din cosmar...
Acum ma doare capul sa-mi plesneasca. Probabil nici nu mai judec corect fiindca am dat voie copilului sa bea cola mix (cola+portocala)...
Acum ma doare capul sa-mi plesneasca. Probabil nici nu mai judec corect fiindca am dat voie copilului sa bea cola mix (cola+portocala)...
Norovirus
scrie pe noi amandoi. Pe el mai mult ca pe mine. E o umbra. La 11 avem programare la medic. Sper sa ne revenim un pic pana miercuri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



