Azi dimineata cand ma plangeam mamei la telefon ca numitul gaza cere si apoi nu mananca banana la micul dejun mi-a raspuns ca parca stie cu cine seamana.
Eu una stiu ca am fost un pic mofturoasa, ascundeam bucatile de carne sub marginea farfuriei. Mare pacat caci pe vremea aia se gasea greu carne. Nu am servit o buna bucata de timp fasole verde si mancare/ciorba de fasole uscata. Probabil au mai fost alimente la care strambam din nas. De pateu de ficat am fost insa mereu ingragostita si era sarbatoare cand primeam cateva conserve de la un unchi. La gradinita am fost iremediabil indragostita de cum pregatea bucatareasa papanasii din branza dulce. Poate am mai povestit dar ma stia toata lumea si rugam copii sa ceara portie dubla si sa imi dea si mie ceva. Ceream si eu portie dupa portie (un papanas/portie) si mergeam la sfarsitul mesei in bucatarie sa vad daca a mai ramas ceva. Bucatareasa locuia pe strada cu noi si ma stia, deci aveam pile. Cand citea mama dimineata la afisier meniul zilei era mare bucurie daca rostea cuvantul papanasi. Imi plac si acum mai mult cei fierti, dati prin pesmet cu zahar si scaldati in smantana. Am facut cunostiinta si cu cei prajiti dar.... nu se compara pentru mine cu fratii lor.
In ziua de azi incerc din cand in cand reteta de papanasi si altele pe baza de branza dulce si am noroc ca ii place si gazei si cere des "Quark mit Nudeln". Tata ii spunea "vargabeles" probabil denumire maghiara pentru macaroane cu branza la cuptor. Gaza nu mai are rabdare si le vrea ne prelucrate prea mult: macaroane fierte cu branza dulce si smantana. Incercati si voi!