A inceput luni gradi si m-a uimit cum si-a regasit locul si rolul. A vrut sa dea buzna incaltat in sala de clasa la trenulet, a dat in primire rapid pietricica unei educatoare si nu doar lui Yvette; incaltat in papuci a mers la raft sa isi ia o carte si dupa ce a rasfoit-o pe repede-inainte s-a infipt in dialogul unei educatoare cu o fetita.
Ieri s-a despartit de mine evident.
Am descoperit aseara privind luna plina si usor rosie in spatele unor nori diafani, ca tati, dupa ce epuizeaza arsenalul de trei cantece de noapte buna, trece la cele cazone. Nu ma prea incanta ideea cu instigari la lupta, pornit avioane si "hai, la lupta spre rasarit". Chiar deloc! Dar gaza a prins deja cateva strofe si le canta chiar militareste.
Aseara insa am ramas surprinsi sa auzim ce isi fredoneaza singur:
"Mani, mani, mani, mast bi fani, in da ricimens world!"
Si mai stie cateva refrenuri din ABBA-the movie.
Din primul DVD cu Winnie, primit in engleza si reluat spre vizionare incepe sa redea iar replici...
Redarea bruta a unor replici memorate nu denota chiar capacitatile sale intelectuale dar le foloseste mereu in contextul potrivit.
Din raftul de carti, favoritele sunt zilele astea "Aeroportul" (nu, nu e romanul omonim ecranizat cu actori celebri) si "Dinozauri". Pe locul trei e povestea unei plimbari cu vaporasul turistic.
In rest devoreaza carti: asezat pe taburetul salteluta culege o carte din raftul din fata lui, o frunzareste si ii da drumul sa cada pe jos in favoarea urmatoareia. Intrebat ce face raspunde "citesc cuiva" traducere improprie a sintagmei "ich tue vorlesen!" Ramane sa gasesc argumente sa il conving sa se poarte mai uman cu cartile si sa le aseze pe toate inapoi in raft.
E baietelul care l-a luat pe "nu!" in brate si e foarte negativist. Ori poate trebuie sa spun ca a invatat negatia si o foloseste un pic prea des?
Zilele astea am avut ocazia sa asist la declaratii de dragoste: la adresa cainelui, a primelor rosii culese din gradina noastra, pentru un fir de busuioc intr-un ghiveci pe balcon, la adresa unei frunze prematur colorate tomnatic.
Luky, aflat saptamana asta la noi, ii e cel mai bun prieten, chiar inaintea lui Felix, vecinul nostru.
De doua zile se cuibareste langa el pe jos, sub birou sau langa canapea.
Prima chestie negativa e ca azi dimineata a refuzat sa se spele pe dinti, intr-o prima etapa, fiindca nici Luky nu se spala si deci nici el nu trebuie sa se spele. Am scapat de discutii pana la absurd cand i-am explicat ca Luky nu are maini ca ale noastre sa se poata folosi de ele pentru spalat pe dintii. Doar replica: "atunci sa il speli tu cum ma speli si pe mine uneori cu periuta!"
Azi dupa masa avem programare la dentist si as fi curioasa sa aud ce raspuns i-ar da stomatologul la replica de mai sus?!
Mai sunt multe replici haioase sau dialoguri nastrusnice intre el si unele jucarii doar ca nu in orice moment ma pot aseza sa le notez... Pacat!
Ieri la pranz am facut cunostiinta cu fratiorul nou nascut al unui coleg de gradi. Si gaza a zis ca e mic si apoi: "dar eu de ce n-am frate?!"
Gata primul episod din "Ce mai face gaza?"!
Fiicele mării, Eleanor Buchanan – fragment
Acum 18 minute































