1 Mai campenesc

Aproape in fiecare dimineata gaza incearca sa mai scurga un strop de cafea din cana mea. Azi dimineata pe balcon incaltat in "blumistiefel" (cizme de flori) cum le zice el pregatit sa iasa afara dupa ploaia de azi noapte.


Noi locuim la sat. Si aici sarbatorile se tin cu fanfara, carnati si bere. Dupa somnul de pranz am iesit in sura din livada mare a satului. Aici a serbat comunitatea noastra, ca in fiecare an, 1Mai-ul. Racoare, noros, sub permanenta amenintare de ploaie. Gaza i-a auzit de departe...

Niste tineri sprijina un tractor

De data asta n-am luat migdale prajite

Asociatia muzicala din satul nostru...

are muzicieni dedicati si setosi (a se observa stativul pentru note cu suport de bere incorporat! :-)) )

Nu stiu de ce acest grup a preferat sa stea la o masa inalta in afara cortului in care mai erau destule mese libere. Cand a inceput sa picure si-au sprijit cu scara o prelata deasupra capului-si-au baut in continuare.

Dupa ce a agitat degetul in aer imitand dirijorul fanfarei gaza l-a ascuns in gura (obicei care a inceput dupa ce am renuntat la suzeta)

Oare ce-si soptesc bicicletele astea doua sub cires?

Uite-o papadie mare!

Un mar in floare

Pufuleti pripleti

Nori. Stalpii astia de inalta tensiune bazaiau la propriu......

Asa a fost toata dupa-masa. Acum ploua. A fost 1MAI 2010.

Pe scurt

Intai si-ntai o telegrama bunicii.ro:

Scapat de lulli STOP Plecat inapoi in Lulliland STOP Asteptam vedere cand ajunge STOP Speram bucurat bunica STOP

Ieri la locul de joaca, imi povestea Luca, coleg de gradi cu gaza, ca s-a dat cu "funicularul" dar ca a ajuns cu fundul pe jos. La care gaza:

-Junge, Junge so ein Unsinn! (mai baiete, ce tampenie!)

Replicile sunt ori de la colegii mai mari de gradi, educatoare sau eroii din DVD-urile lui, actualmente Wickie. Culmea e ca le potriveste situatiei!

Hm, si ce daca asta-i fotoliu de epoca?

Tot stau in pozitia mea favorita.

La parada...

O soparlita s-a aciuat duminica in cabana unchiului G (isi prinsese o gheara intr-o panza de paianjen!) si noi am eliberat-o.

La fel de libera a zburdat gaza mea toata dupa masa de duminica in livada

Spuneti voi cu ce seamana urmele astea de dintisori. Gaza tocmai lasase ultimul iepuras Milka fara codita :-)

Marti seara luna plina f clara si frumoasa. Miercuri seara gaza o cauta pe cer si ma intreba unde s-a dus. Trebuie sa ma apuc de studiul astronomiei: cum se face ca pe cer senin, luna nu mai era acolo unde era in seara precedenta? Intrebarea gazei! Aveti un raspuns?

Muffins cu cranberries, nuca de cocos si iaurt de cirese

Pe cuvant ca-s bune!

Noi inca nu stim ce facem maine de 1Mai. S-au anuntat ploi. Raportam luni daca-am intreprins ceva!

Pentru ca avem tot timpul din lume....

.... ca un fel de replica la postul Adei va ilustram azi drumul spre gradinita al gazei. Stiu ca am mai povestit dar azi lasam imaginile sa va povesteasca.
Cat timp "pierdem" noi in fiecare dimineata pe drum.....



care drum spre gradi incepe cu primul pas: sa iesim din casa.

Apoi alegem vehicolul cu care ne vom deplasa, azi boby car.

Pornim in tromba

Sus la deal...

Auzim de departe zgomote iar dupa colt zarim monstrul

Pierde mai bine de 4-5 minute admirand buldozerul la lucru

In trei zile a disparut un complex de case vechi si suri si maine cand va fi curatat locul de moloz vom vedea pana departe, taman la gara, trenurile.

Daca tot e pit stop ma relaxez si-mi odihnesc piciorul

Teiul cel mare din curtea bisericii a inverzit si acopera cadranul ceasului din turn asa ca nici nu mai stiu de cand suntem pe drum....

O vecina aeriseste si si-a scos floaea in geam

Trec tractoare.....

Casc ochii, normal si am tras o tranta. S-a ridicat repede ...nimic grav.

Uite-un biciclist. I-a strigat ca si el are bici fara pedale.

Am trecut repede strada, invat sa ma asigur....

Uite mama, azi pisica e iar pe pres....

O persana despre care gaza crede ca e mereu suparata...

In curtea de vis-a vis tractoarele sunt gata de startul intr-o noua zi de munca

Uneori ne mai oprim si in fata cutiei postale....scapam de o scrisoare.

Oare acum ce se mai intampla pe sosea?

Domnul cu bicicleta vine la Sparkasse banca din sat. A doua. Mai avem doua macelarii, un oficiu postal, doua saloane de coafura, un mic magazin alimentar, o brutarie si o gara. Iar in zona industriala daca o putem numi asa cativa intreprinzatori.

Gaza e foarte atent sa vada cum "parcheaza" nenea.

Care ne face cu mana....:-)

Am luat coltu la primarie.

Tocmai mi-a trecut in gand pe sub palarie ;-)

Ii face o vizita lui Zorro

Grajdul care adaposteste doi cai ........

si o capra!

Indicator pe strada cu gradinita, limita de viteza e 30km/h, de fapt e circulabila numai pentru riveranii automobilisti....

Accelerez

Hai, mai mami, ai ramas in urma rau!

Poarta gradinitei trebuie mereu inchisa

"gazeta de perete"

Am ajuns in sfarsit

Usa cu hublou si maner separat pentru parinti si pentru copii.

N-are de gand sa parcheze mai da o tura prin curte

A venit Sara sa il cheme inauntru

Si-a pierdut si ea rabdarea si il someaza: "unu, doi, la trei mergi inauntru!"

Gata mami poti sa pleci!

Un drum pe care la pranz, cand merg sa il iau, il fac in 5 minute a durat 30! Varianta alternativa de drum e prin spate, pe la dig unde ne holbam in gradinile oamenilor, hranim gainile cu frunze de papadie si constatam progresele zilnice la construirea unei case.

Dupa ce am parcat copilul la gradi am pornit spre oficiul postal si apoi am trecut si pe la banca. Pe drum mi-a zambit un cires japonez.

Cine ne mai povesteste, ilustrat daca se poate, drumul spre gradi, parc sau job?

Jucariile copilariei

Circula de ceva vreme in blogosfera un fel de leapsa si de la Salmi a ajuns si la mine: jucariile copilariei mele.
Hm , sa vedem daca imi aduc aminte. Pentru golurile de memorie o rog din start pe nasa gazei sa umple gaurile din "svaitar"-posibil sa fi considerat preferate tocmai jucariile ei, oricum are memorie mai buna ca mine si doar ne-am impartit copilaria :-)))
Din copilaria foarte mica nu-mi aduc aminte aproape nimic legat de jucarii. Cat eram inca nesigura pe picioare se pare ca umblam cu o grebla dupa mine. De la ea am amintire un semn in spranceana...
Apoi parca exista un cal de plastic pe roti mari rosii, o jucarie de tras dupa tine.
A fost o vreme in care purtam un ursulet si o papusa in carucioare mici.
Mi-au placut toate bicicletele pe care le-am avut, prima cu roti ajutatoare.
Trebuie sa spun ca eram un adevarat baietoi care sub uniforma-rochita de gradinita imbraca mereu pantaloni scurti si prefera tenisii sandalelor tocmai ca sa poata juca fotbal cu baietii.
De la vecinii nemti din colt am mostenit mereu reviste glamour germane ale anilor 80 (eram la curent cu venirea pe lume a printilor de Wales sau nuntile din monarhiile europene) si cataloage, gen Quelle, Otto, Bauer etc. Si mai tin minte ca joaca dupa-amiezelor ploioase sau cand eram singure acasa si conjurate sa nu iesim in strada, era sa ne atribuim fiecare, eu si sora mea, cate o pagina -eu stanga, ea dreapta din catalog - si ne consideram posesoarele bunurilor din imagine. Cu care ne decoram imaginar jumatatea corespunzatoare de camera. Sau faceam schimb: de rochii, de frigidere sau chiar barbati, pardon, viitori soti - modelele masculine din catalog.
In strada la copii gama de jocuri (extensia de la jucarii e jocuri, nu?) se intindea de la fotbal la trait viata in cort, ca nomazii sau ca niste camperi mereu in vacanta. Aveam bucatarii foarte bine "utilate" cu sticle, conserve metalice, capace de bere sau chiar de aluminiu de la sticlele de lapte ale anilor 80. Cei mai gospodari aduceau de-acasa strachini si oale miniaturale, tacamuri. De mai mult ori ne-am jucat de-a fabrica de boia si macinam in scopul asta caramizi.
Scoala sau sotronul, tara-tara vrem ostasi, ratele si vanatorii, ascunselea ne tineau in vacante pe-afara zi de vara pana-n seara. Saream coarda sau jucam "elasticul"-la ultima disciplina se organizau campionate adevarate.
Pe biciclete ne aventuram in alte cartiere, spre Turbina, sa furam corcoduse (ne era totusi jena sa facem asta vecinilor).
O vreme pedeapsa cea mai crunta era sa nu ai voie afara, in strada.
Pana am descoperit cartile si cititul-din momentul ala aventurile si-au extins radiusul pe oceanele lumii alaturi de Capitan la 15ani, vacantele durau doi ani si nu doar o vara........
Pe cand ne pregateam de adolescenta am inceput sa recopilarim amadoua alaturi de sora noastra mai mica.
Azi traiesc care va sa zica a treia copilarie cu fiul meu.
Am in sfarsit partener la fotbal, construit cu cuburi, curse de masini, expeditii pe bicicleta........
Sunt curioasa cum si cu ce se jucau Ana Maria (Amalgam de ganduri) si Creata la patrat.