Pentru ca avem tot timpul din lume....

.... ca un fel de replica la postul Adei va ilustram azi drumul spre gradinita al gazei. Stiu ca am mai povestit dar azi lasam imaginile sa va povesteasca.
Cat timp "pierdem" noi in fiecare dimineata pe drum.....



care drum spre gradi incepe cu primul pas: sa iesim din casa.

Apoi alegem vehicolul cu care ne vom deplasa, azi boby car.

Pornim in tromba

Sus la deal...

Auzim de departe zgomote iar dupa colt zarim monstrul

Pierde mai bine de 4-5 minute admirand buldozerul la lucru

In trei zile a disparut un complex de case vechi si suri si maine cand va fi curatat locul de moloz vom vedea pana departe, taman la gara, trenurile.

Daca tot e pit stop ma relaxez si-mi odihnesc piciorul

Teiul cel mare din curtea bisericii a inverzit si acopera cadranul ceasului din turn asa ca nici nu mai stiu de cand suntem pe drum....

O vecina aeriseste si si-a scos floaea in geam

Trec tractoare.....

Casc ochii, normal si am tras o tranta. S-a ridicat repede ...nimic grav.

Uite-un biciclist. I-a strigat ca si el are bici fara pedale.

Am trecut repede strada, invat sa ma asigur....

Uite mama, azi pisica e iar pe pres....

O persana despre care gaza crede ca e mereu suparata...

In curtea de vis-a vis tractoarele sunt gata de startul intr-o noua zi de munca

Uneori ne mai oprim si in fata cutiei postale....scapam de o scrisoare.

Oare acum ce se mai intampla pe sosea?

Domnul cu bicicleta vine la Sparkasse banca din sat. A doua. Mai avem doua macelarii, un oficiu postal, doua saloane de coafura, un mic magazin alimentar, o brutarie si o gara. Iar in zona industriala daca o putem numi asa cativa intreprinzatori.

Gaza e foarte atent sa vada cum "parcheaza" nenea.

Care ne face cu mana....:-)

Am luat coltu la primarie.

Tocmai mi-a trecut in gand pe sub palarie ;-)

Ii face o vizita lui Zorro

Grajdul care adaposteste doi cai ........

si o capra!

Indicator pe strada cu gradinita, limita de viteza e 30km/h, de fapt e circulabila numai pentru riveranii automobilisti....

Accelerez

Hai, mai mami, ai ramas in urma rau!

Poarta gradinitei trebuie mereu inchisa

"gazeta de perete"

Am ajuns in sfarsit

Usa cu hublou si maner separat pentru parinti si pentru copii.

N-are de gand sa parcheze mai da o tura prin curte

A venit Sara sa il cheme inauntru

Si-a pierdut si ea rabdarea si il someaza: "unu, doi, la trei mergi inauntru!"

Gata mami poti sa pleci!

Un drum pe care la pranz, cand merg sa il iau, il fac in 5 minute a durat 30! Varianta alternativa de drum e prin spate, pe la dig unde ne holbam in gradinile oamenilor, hranim gainile cu frunze de papadie si constatam progresele zilnice la construirea unei case.

Dupa ce am parcat copilul la gradi am pornit spre oficiul postal si apoi am trecut si pe la banca. Pe drum mi-a zambit un cires japonez.

Cine ne mai povesteste, ilustrat daca se poate, drumul spre gradi, parc sau job?

Jucariile copilariei

Circula de ceva vreme in blogosfera un fel de leapsa si de la Salmi a ajuns si la mine: jucariile copilariei mele.
Hm , sa vedem daca imi aduc aminte. Pentru golurile de memorie o rog din start pe nasa gazei sa umple gaurile din "svaitar"-posibil sa fi considerat preferate tocmai jucariile ei, oricum are memorie mai buna ca mine si doar ne-am impartit copilaria :-)))
Din copilaria foarte mica nu-mi aduc aminte aproape nimic legat de jucarii. Cat eram inca nesigura pe picioare se pare ca umblam cu o grebla dupa mine. De la ea am amintire un semn in spranceana...
Apoi parca exista un cal de plastic pe roti mari rosii, o jucarie de tras dupa tine.
A fost o vreme in care purtam un ursulet si o papusa in carucioare mici.
Mi-au placut toate bicicletele pe care le-am avut, prima cu roti ajutatoare.
Trebuie sa spun ca eram un adevarat baietoi care sub uniforma-rochita de gradinita imbraca mereu pantaloni scurti si prefera tenisii sandalelor tocmai ca sa poata juca fotbal cu baietii.
De la vecinii nemti din colt am mostenit mereu reviste glamour germane ale anilor 80 (eram la curent cu venirea pe lume a printilor de Wales sau nuntile din monarhiile europene) si cataloage, gen Quelle, Otto, Bauer etc. Si mai tin minte ca joaca dupa-amiezelor ploioase sau cand eram singure acasa si conjurate sa nu iesim in strada, era sa ne atribuim fiecare, eu si sora mea, cate o pagina -eu stanga, ea dreapta din catalog - si ne consideram posesoarele bunurilor din imagine. Cu care ne decoram imaginar jumatatea corespunzatoare de camera. Sau faceam schimb: de rochii, de frigidere sau chiar barbati, pardon, viitori soti - modelele masculine din catalog.
In strada la copii gama de jocuri (extensia de la jucarii e jocuri, nu?) se intindea de la fotbal la trait viata in cort, ca nomazii sau ca niste camperi mereu in vacanta. Aveam bucatarii foarte bine "utilate" cu sticle, conserve metalice, capace de bere sau chiar de aluminiu de la sticlele de lapte ale anilor 80. Cei mai gospodari aduceau de-acasa strachini si oale miniaturale, tacamuri. De mai mult ori ne-am jucat de-a fabrica de boia si macinam in scopul asta caramizi.
Scoala sau sotronul, tara-tara vrem ostasi, ratele si vanatorii, ascunselea ne tineau in vacante pe-afara zi de vara pana-n seara. Saream coarda sau jucam "elasticul"-la ultima disciplina se organizau campionate adevarate.
Pe biciclete ne aventuram in alte cartiere, spre Turbina, sa furam corcoduse (ne era totusi jena sa facem asta vecinilor).
O vreme pedeapsa cea mai crunta era sa nu ai voie afara, in strada.
Pana am descoperit cartile si cititul-din momentul ala aventurile si-au extins radiusul pe oceanele lumii alaturi de Capitan la 15ani, vacantele durau doi ani si nu doar o vara........
Pe cand ne pregateam de adolescenta am inceput sa recopilarim amadoua alaturi de sora noastra mai mica.
Azi traiesc care va sa zica a treia copilarie cu fiul meu.
Am in sfarsit partener la fotbal, construit cu cuburi, curse de masini, expeditii pe bicicleta........
Sunt curioasa cum si cu ce se jucau Ana Maria (Amalgam de ganduri) si Creata la patrat.

Benjamin........Blümchen sau din familia gazei (2)

Acum trei ani, cam intr-o ora de la mesajul cu doua liniutze roz am cazut de acord, amandoua unitatile parentale ale gazei de azi, asupra numelui ce avea sa-l poarte copilul nostru. Ambele variante: masculin si feminin. A fost cum se stie cazul de masculin si in 9 luni de sarcina nu ne-am clintit de la alegerea din prima ora.

Dl tatic de gaza sugerase mai intai un Mathias care mi-a placut si mie (si il ador la baietelul unei mamici colege de odisee pe DC) dar la care am renuntat cand am intrebat "si cum se alinta un copil cu numele Mathias?" Pentru ca raspunsul a fost:

-"Matze!" iar in romana cuvantul nu-i chiar de alint.

Cum sa alerg pe ulita copilariei mele dupa propria odrasla (in concediu in Romania fiind se intelege) strigand:

-Matze, iubitule, vino-ncoa la mama!!??????

Si asa am ramas cu raul mai mic. Adica copilul sa fie tachinat in Germania (caci in Romania n-a auzit nimeni de BB) cu Benjamin Blümchen? Benjamin floricica....

Cum nu-l cunoasteti????? Pai sa va facem cunostiinta

http://www.youtube.com/watch?v=mjIrionk0W0

Copilul a iesit in lume, pardon gaza. Merge la gradinita.
Am fost constienti ca si ceilalti copii il cunosc pe elefantelul BB. Iar gaza e singurul benjamin in toata gradinita.
Si incercam sa il calim punand in masina la drum CD-ul cu muzica pentru copii pe care e si melodia cu Blümchen. Noi insistam pe partea cu "lumea ta e frumoasa, te iubim BB!" adica refrenul.
In dimineata asta pe drum spre gradi de dupa colt au rasarit Michael si Nicole, frati care merg la aceeasi gradi cu gaza mea. Si dragutul de Michael a inceput sa strige de la o posta "Benjamin, Benjamin Blümchen!"
Mamica lor era cu ei si n-a zis nimic. Eu intial am vrut sa-i strig ceva inapoi lui Michael dar apoi am vazut reactia gazei: doar a zambit!
La fel si pe holul gradinitei cand Michael a mai incercat sa il tachineze si se schimonosea la gaza mea. Gargarita mea s-a strambat si el inapoi zambind.
Stiu ca e o nimica toata de copii, el e acum prea mic sa inteleaga si nu trebuie sa ne rusinam cu temerarul elefantel Blümchen dar copiii sunt uneori cruzi si rai si .........
Oare va putea mereu si mai incolo sa raspunda unor rautati, mai mari sau mai mici cu zambetul pe buze? Ii doresc sa nu-l afecteze niciodata.
Voi ati avut porecle? V-au necajit copiii mai mari?

Din familia gazelor (1)

....incepem cu duminica.
Primul lucru care strabate pana in creierul mamei gaze e ciripitul pasarelelor. Deschide ochii si vede cum intra cateva raze de lumina prin storul camerei. Percepe susurul apei circulate de pompa vecinilor care au un mic elesteu sub geamul dormitorului.

In fundal se aud tatal gazei si Gaza insasi care sforaie la unison. Pas-pas afara din dormitor, spre baie apoi pe canapea in sufragerie. Mama gaza foloseste momentele astea pentru a mai citi un capitol din Convorbirile fostului cancelar german Helmut Schmidt cu istoricul Fritz Stern.

Pe la 7 scartaie usor clanta usei de la dormitor, apasata de insasi Gaza.

-Mami?

-Da?!

-Sunt treaz acum.

-Si cum a dormit puiul?

-Bine! rade si fuge in bratele mamei gaza.Se culcusesc putin pe canapea sub patura.

-Mami, suzeta?

-Ti-am mai spus ca a plecat la mamica ei, in luliland

-Nu, s-o cautam in casa.

-Nu-i! Doar si tu vrei mereu la mamica ta, asa si suzeta a plecat la mamica ei. Acum te poate lasa singur esti baiat mare, iti mai lipsesc doar 4 masele!

-.........

-Vrei....gaza ciuleste urechile .... sa facem......pan cakes?

-Oh, ja!

Pornesc spre bucatarie.

-Si de ce avem nevoie intai si-ntai? mama gaza se gandea ori la faina ori la oua.

-De o reteta!

Cu multa voie buna au trecut la prepararea clatitelor americane dupa reteta mamei Piticului urias. Gaza a numarat si scos trei oua din cofrag, a turnat in cana gradata 140ml lapte, a numarat apoi 1 lg zahar si 5lg faina. A batut albusul spuma cu un pic de sare, zaharul si galbenusul s-au albit de atata frecat, a turnat cu pauze faina si laptele, praful de copt iar la final albusul batut.
De cuptor gaza nu se apropie ca stie ca se frige, cam asa cum pateste fluturele cand se apropie de bec. Dar pe scaunelul lui taia cubulete mici de unt, inmana gazei mama cutitul cu untul si tot asa au procedat la copt pentru fiecare pancake. Au iesit 9 bucati pe care le-au pus pe masa alaturi de sirop de artar, peanut butter, gem de capsuni, nutela si branza dulce cu smantana si un strop de zahar vanilat. Cafeaua era si ea gata si au chemat bunicul gaza la micul dejun. Gaza tata inca sforaia. Dupa ce gazele mama, fiu si bunic au dat gata fiecare aproape 3 pancake aroma de cafea l-a trezit si pe seful clanului gaza.

Cu burtile pline au iesit apoi la soare.....

to be continued

Inspirat si dedicat unuia din noii fani ai gazei, Carmen.

Circul de la sat pentru copii de la oras

In oraselul vecin (14.000 locuitori) a poposit conform afiselor circul si azi am fost sa vedem ce minunatii ascunde. E insa doar circul din titlu caci atractiile sunt animale domestice comune, nimic exotic. Poate sa fie interesant pentru copiii de la oras care sunt probabil mai familiarizati cu maimutele, elefantii, tigrii si leii de la Zoo decat cu animalele din curtea unei gospodarii taranesti??
Gazei i-a placut capra pitica

Ponei mici si foarte mici

Capra alba-capra neagra, de fapt tapi!

Oi si vaci in devenire :-)

Iezi

Caii pe pajistea din spatele circului.

Nimic specataculos, poate clownul sa fie atractia zilei?

Re-zis-ten-ta.....

Va rog pe voi sa completati, daca stiti, ce cantecel sau joculet al copilariei noastre avea refrenul "rezistenta, .......... si cadenta?"
Asta imi vuia mie in cap azi noapte.
Stiti deja: gaza e mare fan suzeta. Silvia si nasa ne-au "cerut" in comentariile la un post sa renuntam la ea degraba, bunica din Ro desi iubeste gaza la infinit nu e deloc multumita cand il vede cu "obectul". Si eu as vrea sa scapam de ea. Gaza o cere nu numai la somn ci si peste zi. Cand iese de la gradi si ma vede primul lucru e sa ne imbratisam, apoi cere suzeta. Asa ii mai trece un pic oboseala, e rupt la 12. La fel pe-acasa, o tot cere. De multe ori incepe adevarate discursuri cu ea in gura, o tine in echilibru precar dar pentru ca nu intelegem ce zice ii cerem sa o scoata. Se executa dar la terminarea discursului, cand pleaca in treaba lui, o vara la loc si nu vrea sa o dea de buna voie.
Ieri i-am spus ca luli (luli e prescurtarea noastra de la schnuller=suzeta) nu mai e si nu o sa o gasim oricat am cauta-o caci a plecat la mamica ei inapoi, in luliland, ii era dor de ea. Am trecut asa hopul. La culcare am zis sa mai incerc aceeasi varianta. A mers. Nu stiu daca incearca compasiune fata de luli care a fost atata vreme departe de casa, de mamica ei si acum a trebuit sa plece de la noi inapoi in luliland sau era doar obosit si nu a comentat prea mult.
Alta chestie e ca inca se mai trezeste noaptea sa bea lapte. Dar si asta doar in faze: 10-14zile doarme dus pana dimineata apoi incepe, ca acum, o faza in care se trezeste ori la 2 ori la 5 sa ceara lapte.
Cum eram marcata de succesul cu luli la adormire, azi noapte la 2 l-am dus cu zaharelul si in privinta laptelui.
-Mami, B. vrea lapte.
-Acum e noapte, toti dorm, unii chiar sforaie si ne culcam si noi la loc. Maine dimineata cand rasare soarele primesti iar lapte. Suuuuuuu-suuuu, dormi!
A stat ce a sta si a inceput sa ceara suzeta. I-am oferit varianta luliland. A cerut iar lapte, l-am susuit putin sa adoarma si candva a si reusit. Probabil era 4 dimineata.
Dimineata m-am trezit cu acelasi refren in cap:"re-zis-ten-ta, .... si cadenta". Mamicile vor modifica probabil refrenul in "con-sec-ven-ta", nu?
Tineti-ne pumnii sa scapam definitiv de luli, de baut lapte noaptea si in curand si de pampers. Aici mai trebuie sa gandesc strategia si explicatiile de rigoare. Any idea?

Scaparici