joi, 17 decembrie 2009

Prima zapada

...a cazut azi. Dimineata la 6 dansau prin aer primii fulgi. Spre pranz se depusese un strat de cam de 4-5 cm dar de-atunci nu a mai nins.
Tot azi, cat a dormit gaza, am impodobit cu tati bradul iar cand s-a trezit primul lucru pe care l-a vazut a fost bradul cu instalatia aprinsa. Ochi mari, topaiala, atins ramurele, "autch!", botezat globurile mere caci bardul de la grupa de pitici nu are globuri ci mere.
Bradul nostru arata cam ciudat: ornamentele incep undeva de la 75cm in sus in speranta ca vor scapa de mangaierile gazei. Pana acum nu am avut incidente...
Avem brad, avem zapada, poate veni Mosul...

PS Azi am mai facut o tura de prajiturele cu gem de capsuni si pomadate cu zahar praf. Cred ca ii vom lasa Mosului un pahar cu lapte, turta dulce, bulgari de cocos si pomadatele de azi. Sa-si traga putin sufletul la noi.


Curtea din spatele casei



Ninge linistit

Troiene? Am vrea noi! E doar stratul de zapada depus pe balustrada de la balcon.


Spre seara am iesit in livada dar am uitat aparatul. Gaza a exersat pasi de pinguin in zapada, a tras o tranta si a incercat sa faca si ingerasi. L-am bulgarit usor pe tati... iar gaza tot nu vrea sa
poarte manusi!

miercuri, 16 decembrie 2009

Christmas Tale by Paulo Coelho


Poveste de Craciun


Conform unei vechi si cunoscute legende, cu o saptamana inainte de Craciun, arhanghelul Mihail si-a trimis ingerii sa viziteze Pamantul. Vroia sa stie daca totul e pregatit pentru celebrarea Nasterii lui Isus. Si i-a trimis perechi, un inger mai batran si intelept in compania unuia tanar, astfel va avea o imagine completa si relevanta despre ce se intampla pe Pamant.

Una dintre aceste perechi a ajuns in Brazilia, seara tarziu. Cum nu aveau unde innopta, s-au cazat intr-unul din marile hanuri din Rio de Janeiro. Proprietarul, un om instarit odata, acum in pragul falimentului (asta se intampla multora in acel oras) era un catolic practicant si a recunoscut in persoana celor doi ingerii, dupa halourile de lumina de desupra capetelor.

Dar foarte ocupat cu organizarea unei mari serbari de Craciun si ca sa nu afecteze decorurile le-a oferit oaspetilor cazare la subsol.

Desi Craciunul inseamna zapada, in Brazilia in decembrie e vara. Soarele dogorea iar aerul foarte umed era sufocant. Ingerii s-au pregatit sa innopteze pe o podea tare dar inainte de a-si incepe rugaciunile, ingerul batran si mai intelept a remarcat o fisura in zid. S-a ridicat si cu puterile de care dispunea a reparat fisura si s-a intors la rugaciunile sale. Cei doi s-au simtit de parca ar fi petrecut o noapte in iad, atat era de cald.

Nu s-au prea odihnit dar aveau o misiune de indeplinit. In ziua urmatoare au cutreierat orasul cu cei 12 milioane de locuitori, plaje si munti, peisajele superbe si locuri groaznice, atat de contrastante. Si-au intocmit raportul despre oras iar spre seara au pornit mai departe realizand ca nu vor avea unde sa doarma nici in aceea noapte.

Au batut la usa unei locuinte umile, unde i-a intampinat un cuplu. Ei nu au recunoscut in persoana oaspetilor pe ingerii Domnului. S-au oferit insa sa ii adaposteasca in casa lor, le-au oferit o masa, le-au aratat copilul nou nascut si le-au oferit propria camera.

S-au scuzat pentru faptul ca sunt saraci si nu isi permit un aparat de aer conditionat care sa alunge dogoarea zilei.

A doua zi de dimineata ingerii si-au gasit gazdele in lacrimi. Singurul bun, o vaca care asigura subzistenta familiei a fost gasita moarta in camp. Si-au luat ramas bun de la pelerini rusinati ca nu le puteau oferi un mic dejun.

Pe drumul mocirlos, ingerul cel tanar a izbucnit: "Nu pot intelege! Primul barbat se bucura de tot ce avea nevoie si tu l-ai ajutat reparandu-i fisura din perete. Iar pentru acest cuplu nefericit care s-a aratat atat de ospitalier cu noi, nu ai facut nimic!"

"Lucrurile nu sunt ce par a fi" i-a raspuns tovarasul de drum. " In pivnita aceea groaznica am observat in spatele fisurii din perete un locas plin cu aur ascuns de fostul proprietar al cladirii.

Fisura scotea la iveala comoara si am decis sa o ascund din nou pentru ca noul proprietar nu ar fi facut nimic sa ii ajute pe cei saraci. Aseara pe cand ne pregateam de culcare in chiar patul gazdelor noastre am observat o a treia prezenta, ingerul mortii. Fusese trimis sa ia copilul, dar cum il cunosteam de multi timp, l-am convins sa ia cu el sufletul vacii in loc."


In amintirea zilei pe care ne pregatim sa o sarbatorim aduceti-va aminte: nimeni nu a fost dispus sa o primeasca pe Maria in Bethleem. Doar pastorii au acceptat sa o adaposteasca si de aceea au fost primii care au fost luminati de zambetul Salvatorului Lumii."

marți, 15 decembrie 2009

Stele




..pentru bradul de anul asta - nu stiu daca ajung sa confectionez. Azi ne-am straduit mai bine de 1h la grupa de pitici si nu i-am dat de capat, eu personal.
Poate la noapte cand e liniste si pace sa pot lucra cu atentie minunatii cum le vedeti in poza de mai jos.
Sigur, le putem cumpara dar parca nu ne vor starni aceleasi amintiri ca cele facute de noi insine.

Materialul? Simplu - paie!

luni, 14 decembrie 2009

Ornamente pentru brad....handmade


Inauguram traditia ca in fiecare an de-acu incolo sa realizam noi cateva ornamente pentru bradul de Craciun si speram ca in cativa ani sa avem un brad original.
Saptamana trecuta am taiat o portocala mare si aromata in felii nu foarte subtiri si le-am pus la uscat pe pergament. Sambata am cumparat stelute de anis si bete de scortisoara. Azi am scurtat firul la una din unditele lui tati cum vreo 2m :-)
Si iata ce-am realizat:


Nu cred ca trebuie sa va spun cum imi miroseau degetele dupa 1h de munca: un usor iz de portocala pe fundalul unei note de scortisoara si anis: PARFUM!


A treia Duminica de Advent

"13 decembrie, ora 17, curtea Bisericii, colinde" trona cu litere de-o schioapa in Foaia Comunitatii.
Am asteptat sa se trezeasca gaza dupa somnul de dupa masa, ne-am imbracat bine (gaza nu a vrut manusi, nu le suporta deloc) si am pornit. Afara fulguia de vreo 2ore, dar foarte usor.
Din fata casei am auzit cuvantul de deschidere al organizatorilor si cand am ajuns in curtea bisercii ne astepta fanfara cu un colind german. Corul a pornit imediat:





Piateta de langa biserica e plina de colindatori profesionisti ca cei din cor sau mai putin talentati dar inimosi.


Pe zidul bisericii se proiectau textele colindelor

S-a servit vin fiert si punch pentru copii


Carnat la gratar si covrigi si iarasi vin fiert



Gaza si tati

Fanfara satului




Decorurile exterioare ale unui vecin



Turturi, Mosul cu sania

Tot satul colinda

Mica sceneta

duminică, 13 decembrie 2009

Magia Craciunului... din copilarie (1)

Da, Craciunul din copilarie e special pentru orice adult. Ca a fost ca din poveste sau nu, ne aducem aminte de Craciunul copilariei in fiecare an. Ba sunt cozonacii bunicii sau ai unei matusi, ba colindatorii, zapada, bradul impodobit, prima iubire care inflorea in preajma Craciunului...
Azi sunt in asteptarea zapezii, o miros dar e departe....

Memoria selectiva alege sa-si aduca azi aminte de Craciunul.........la care aveam vreo 7-8ani?
Si asteptam ca Mosul sa vina cu sania si ca sa se intample asta doar trebuia sa ninga, nu? Si uite ca se incapatana sa nu cada fulgi mari de nea ci doar stropi grei de ploaie, apoi lapovita. In mintea noastra de copii aproape ca excludeam sa fie posibil ca Mosul sa vina daca nu are zapada.
Asta a fost Ajunul. Afara mocirla ingheta peste noapte usor, ziua se inmuia iar. In fiecare dimineata ridicam storurile cu speranta ca afara totul va fi alb. Nu stiu cum a facut Mosul de a gasit drumul spre noi si fara zapada. Dar a venit!
Sora mea sarbatoreste si a doua zi de Craciun.......aniversarea personala. Si in acel an urma sa plecam la tara la niste rude. Cu aceeasi speranta am ridicat storurile si pe 26 decembrie: zapada?
Nu ne-am putut crede ochilor cand am descoperit ca totul era alb. Tata trebuia sa stie de peste noapte ca lapovita a lasat loc zapezii grele, care isi croia troienele-dar a asteptat sa ne vada reactia. Ochi mari, nasuri lipite de geam, inimi fericite. Cred ca ne-am echipat in timp record si am pornit... Nu aveam masina pe-atunci si urma sa mergem cu trenul. Pana la tramvai aveam obrajii rosii si manusile deja ude. Cizmele erau de calitate si au facut fata: am facut urme de pinguini in zapada si ingeri. Cred ca a fost cel mai lung drum spre statia de tramvai. Am fost bucurosi ca nu s-a anulat trenul si pe tot drumul am stat lipite de geam urmarind spledoarea de afara. E cu totul altfel iarna in afara orasului. Campii nesfarsite, copaci albi, stalpi de telegraf cu fire grele de nea care atunci cand poposea vreo cioara pe ele se scuturau de poleiala alba.
La tara iarna e altfel. Ogorul de-un alb nesfarsit, aburii vitelor din grajd, apa inghetata in caldarea de la fantana, derdelusul, sunetul lung al clopotelor in aerul rar. 15cm de zapada la tara sunt mai mult decat 15 cm de zapada la oras. Acolo nimeni nu iese sa curete soselele, nimeni nu intra in panica. Toti par sa accepte si chiar sa se bucure in taina. Sub patura calda incepe metamorfoza din bob de grau spre spic.
A fost frumos, chiar foarte. Seara ne-am intors acasa. Incarcati cu bunatati din camara de la sat. Sarcina mea a fost sa tin un borcan maaaare de smantana pentru sarmalele de Revelion... care insa mi-a alunecat din mana si s-a spart in fata portii. Am fost tristi pentru smantana-atat de rara-dar am continuat sa ne bucuram de zapada cateva zile.
Unde sunt zapezile de-alta dat`???

sâmbătă, 12 decembrie 2009

Good news to the WORLD WIDE WEB

Mosul care cauta ajutoare pentru SECTORUL 1, Bucuresti, Romania, Europa s-a bucurat ca lumea virtuala are radacini ancorate in realitate, reprezentanti saritori si cu inima buna.
Le multumesc si eu tuturor celor care s-au oferit sa il ajute.
Bianca a avut probabil reni mai sprinteni la sanie si a ajuns la destinatar in numele Mosului blogosferic si avem vesti bune....
Ho-ho-ho!
Multumim! Multumim! Multumim!