La multi ani!

Pe 22 am implinit un an de prezenta pe blogosfera cu povestiri despre cum creste mare o gaza, gargarita mea iubita. Ne mai dorim inca multi de-acum inainte si va multumim ca aratati interes pentru ce va povestim de-un an incoace.

Advent

La origine Advent vine din grecescul epiphaneia (aparitie) si insemna sosirea, prezenta, vizita unui functionar, anunta sosirea unui rege sau imparat. Putea exprima si prezenta lui Dumnezeu in Templu. Cuvantul a fost preluat de crestini pentru a exprima relatia cu Isus Hristos, Fiul Domnului. Perioada Adventului era initial una de post, tinut de biserica veche intre 11 noiembrie si data initiala a Craciunului (6 ianuarie). Cele 8 saptamani insumau (cu exceptia zilelor de sambata si duminica) 40 de zile. Din 1917 Biserica Catolica nu mai impune postul. Aceasta perioada a anului a inceput sa aiba insemnatate de prin secolul 7. La inceput cuprindea intre 4 si 6 duminici de Advent, pana cand Papa Gregor cel Mare a stabilit numarul de 4 duminici. Acestea 4 simbolizau cei 4000 de ani cat a asteptat biserica (de la inceputurile istoriei consemnate bisericeste) sosirea Mantuitorului. Aceasta a devenit regula abia prin Conciliul de la Trient - pana atunci existau diferite traditii regionale, si lege abia in 1570 prin Papa Pius V. In ritul ambrosian si unele dioceze de azi -cum e cea de Milano- se pastreaza Adventul de 6 saptamani. 　

Adventul in calendarul bisericesc
Prima duminica de Advent e sarbatorita undeva intre 27 noiembrie si 3 decembrie. Cu Adventul incepe in biserica catolica si evanghelica anul nou bisericesc. Adventul se incheie in Ajun odata cu prima vespera ce Craciun. In aceasta perioada biserica catolica tine slujbele rorate, dimineata devreme in lumina lumanarilor. Duminicile de Avdent au in calendarul bisericesc un caracter special. Prima aminteste de intrarea lui Isus in Jerusalim, a doua are ca tema revenirea Domnului. Cea de-a treia duminica aminteste de Ioan Botezatorul ca premergator al lui Isus Hristos iar cea de-a patra duminica are in centru cantul de lauda inchinat Mariei. Culoare liturgica a Adventului e violet. Biserica orodoxa vede Adventul ca pe o perioada de post de 6 saptamani, din 15 noiembrie pana pe 24 decembrie.

Traditii de Avdent
Daca initial aceasta era o perioada de post in secolul 20 ea tinde sa devina o avantpremiere la sarbatoarea Craciunului. O activitate tipica de Advent e coacerea unor prajituri uscate mici, Plätzchen. Aluatul se intinde subtire iar copiilor le revine de cele mai multe ori sarcina sa faca figurine din forme cu motive traditionale: stele, brazi, oameni de zapada.

Prajitura/checul cu fructe, cea mai veche reteta de prajitura de Craciun documentata in Germania pe la 1329-1330 e coapta cu multe saptamani inainte de momentul consumului caci aluatul trebuie sa se impregneze cu romul in care au fost insiropate stafidele pentru a dezvolta acel gust specific. Dupa ce au fost coapte sunt impachetate bine si se patreaza intr-un loc uscat. Pe mese si in sufragerii apar incet incet spargatorul de nuci, figurine cu mineri, ieslea, cutiute muzicale, casute de vrajitoare din turta dulce cu figurile lui Hänsel si Gretel, piramidele de Craciun cu motive crestine sau "pagane", stele de Craciun si ingerasi. Casele sunt si ele decorate cu ghirlande de lumini.

In unele zone ale Austriei, Germaniei si Elvetiei in sate si cartiere sunt alese un numar de case corespunzator zilelor Adventului si sunt decorate si luminate cate o fereastra. Astfel in fiecare seara lumea se aduna in fata cate unei ferestre, se canta cantece traditionale, se ofera vin fiert, punch, chifle si prajituri de casa. In case se aprinde in fiecare duminica cate o lumanare in coroana de Advent. Copiii se bucura de un calendar de Advent in spatele a 24 de usii se ascund ciocolata, prajituri, mici jucarii si surprize. De Sf Barbara (4decembrie) sunt taiate si aduse in case crengi de cires. Cu putin noroc ele vor inflori in 20 de zile, adica in Ajun. Pe 6 decembrie, de Sf Nicolae copii gasesc in ghetute dulciuri si mici cadouri.

E perioada in care se scriu scrisori lui Mos Craciun.
In aproape fiecare oras se desfasoara Targuri de Craciun unde se ofera spre vanzare artizanat, decoratiuni de Craciun si "idei" de cadouri. Vizitatorii e incalzesc la un pahar de vin fiert.
Firme, organizatii, cluburi si asociatii, gradinite si scoli, camine de batrani organizeaza petrecerile de Craciun.
Se trimit urari de Craciun, in scris rudelor, cunostiintelor, prietenilor; copii invata poezii si colinduri.
Au loc concerte de Craciun: Oratoriul de Craciun al lui JS Bach, Messiah de Händel; se insceneaza in aceasta perioada cu precadere operele Hänsel&Gretel de Engelbert Humperdinck sau Flautul fermecat de Mozart.

Telegrame

-Hai sa stragem plastelina, vrei?
-Nu!
-Hai!
-De ce?
-Fiindca e vremea sa mergi la nani, poate ca esti obosit?
-Nu, treaz! De-adevaratelea! (Nein, wach! Wirklich!)

==================================
Pt matusa A care poate isi mai aduce aminte de teleionciclopedie, martinate (maternitate) si actaleti (actualitati)????

Gaza recunoaste logo-ul emisiunii Galileo si vine urland sa-mi sparga urechile:
-Galelo! Galelu? Galeo!

-Hai sa imbracam sosetele astea cu pinguini.
-Wonderbra!
Tati a ramas interzis. Gaza nu vroia sutiene sau lengerie intima de dama ci gasea sosetele "wunderbar=nemaipomenite".

============================================
Vine si ma trage de maneca:
-Harst, harst! si imi arata un creion colorat.
Inteleg ca trebuie ascutit, ok.
Dupa ce ascutim si avem iar varf la un capat, ar vrea sa ascutim si capatul celalalt.
-Nu se poate, numai un capat are varf.
Ce face gaza? Apasa cu varful proaspat obtinut pe masa, il rupe, ridica creionul trimfator:
-Wieder harst! (iar harst!)

Vine iarna?

Vine! Chiar daca afara e un soare cald de noiembrie, copacii inca nu si-au pierdut toate frunzele, inca nu am ajuns la minus grade noapte de noapte dar se intuneca devreme....

Trebuie sa ne trecem timpul cumva. Modelajul cu plastelina e o varianta si avem motive de iarna...

Ieri a sosit comanda de carti pentru gaza, normal avand ca tematica tot sarbatorile de iarna.

Cele patru carti, una pentru fiecare duminica de Advent.

Cele opt cartuli 10x10, din care va primi fiecare invitat la ziua gazei cate una, sunt foarte haioase...

Aceasta, desi va suciti gatul s-o vedeti (nu stiu de ce uneori pozele mi se incarca sucite) va insoti cadoul de Craciun pentru gaza.

Una din carti are si un CD cu colinde in germana, e frumos ilustrata, cu textul melodiilor, pe note cu acordurile pentru ghitara. O sa ne pregatim astfel in toata perioada Adventului pentru colindele din Ajun, sub brad.

Inca o poza sucita dar reprezinta un colind foarte frumos.

Ultima poza tot sucita dar merita sa incercati sa o vedeti caci ne-a surprins putin duplicitatea ilustratorului. E frumos reprezentata scena ieslei, Betlehemul dar in "ghidusia" lui domnul ilustrator a asezat undeva, nu departe de Steaua Viflaimului si o barza. Pentru atei?

Vestea cea mai veste dintre toate: matusica nasica, Thorsten, bunicii.ro vor fi cu noi de ziua gazei pe 23 decembrie. URA! De trei ori URA pentru Craciunul de anul acesta!

PS Matusica A. te asteptam cand poti.....

Vasul cel crapat

O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupa gat.Un vas era perfect si tot timpul aducea intreaga cantitate de apa.Un vas era crapat si la sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, ajungea doar cu jumatate din cantitatea de apa.

Timp de doi ani, asta se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa.Dar bietului vas crapat ii era atat de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!

Dupa doi ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit intr-o zi femeii langa izvor: “Ma simt atat de rusinat pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!”

Batrana a zambit si i-a spus: “Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu? Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii si in fiecare zi, in timp ce ne intoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspateaza casa.”…

Multumesc, Angela!

Imaginatie

Tati a cazut rapus de raceala dupa expeditia "gasca" . A adormit pe canapea. Luky, imita perfect stapanul. Gaza imita cainele: e lungit pe parchet la o palma de catel. Il intreb:
-Ce faci?
-Dorm. Luky doarme. Tati doarme.
-Dar eu vin si te trezesc. Te pap tot, tot, tot.
Ma apropii de el si ma prefac ca il atac si il iau la gadilat.
Gaza:
-Raul Sher-Khan.... si incepe sa rada sub ploaia de gadilici.
Luky crede ca e rost de joc si se baga in horjoneala noastra.
Tot gaza imbratisand cainele dintre noi:
-Baghera, Luky!
Luky e un caine negru.
Horjoneala continua, tati doarme.

Gasca

Scriam intr-un post trecut ca una din traditile de Sf Martin e friptura de gasca. Daca am fost la procesiunea de lampioane, ne-am platit darile scadente, am zis sa bifam si gasca pe lista. Spre incantarea taticului de gaza care e fan inaripate la cuptor. Mare fan. Pentru ca nu sunt in forma maxima si afara ploua i-am trimis pe barbatii de nadejde ai familiei, sot si caine sa rezolve de materie prima. NU la vanatoare cum s-ar crede. Doar pana la Real,-. Si daca tot merge, sa cumpere si o tava ca lumea pentru friptura, ce aveam noi cam suferise socuri in ultima vreme si am trimis-o la reciclare. Pe lista tati mai avea: varza rosie, oua, macaroane si clementine.

Buuuun!

Imi fac de lucru cu gaza, in asteptarea lor fierbem macaroane, pisam nuca (intr-o punga invelita in prosop de bucatarie cu batatorul de carne fiindca nu suntem dotati cu moara de macinat nuca) garnisim cu zahar brun si un praf de scortisoara. Gaza nici gand sa se atinga... Ma sacrific tot eu.

La scurt timp se intorc cercetasii nostrii.

Gaza ajuta la golit plasele.... am emotii cu ouale, se rupe punga de clementine si fug alea de nebune prin casa, taiteii i-am luat eu in primire-sunt in siguranta. Tati a uitat varza rosie!!!! Desaga tot umflata rau. Asa ca tati extrage cu greu o tava-oala uriasa. (42cm diametru, usor ovala, cu capac).

Atat de uriasa incat ii facem proba: nu incape in cuptor. Adica incape dar nu se mai inchide usa cuptorului.

Indraznesc sa intreb:

-Tu ai luat cea mai mare oala pe care o aveau?

-Da!

-Pai?

-Am luat si cea mai mare gasca?!

Ei, in cazul asta mi se pare corect sa avem si cea mai mare tava, nu?

Urmatoarea intrebare:

-Da`, aveau si mai mici, nu? Trebuie sa o schimbam!

-OF! Vii cu mine?

-Dap. Dam si gasca inapoi? glumesc eu.

-Si le zicem ca nu incape nici ea in cuptor?!

-Normal. Ce sa fac cu gasca daca nu intra tava in cuptor?

Glumesc.

Gasca-un monstru-am pastrat-o. Am schimbat numai tava cu una mai mica ce incape in cuptor. Adica, merg imediat sa verific :-)

Tati in masina, spre casa:

-Si o facem asa, adevarat, cum au aratat la tv?

Ce sa facem daca televiziunea e invadata numai cu emisiuni concurs si show-uri cu bucatari mai mult sau mai putin instelati.

-Pai cum ziceau aia sa o facem?

-Cam 8 ore la cuptor.

-Opt?

-Da! 1h la 190C apoi alte 7 la 100C.

-Da, asa facem. Adica faci tu ca esti expert, nu?

-Bine....

Maine de pe la 11 AM ar trebui sa inceapa procesul de creatie al celei mai fantastice fripturi de gasca. Tati cu doi asistenti pe masura: mami si gaza.

Va fi fun!

Rezultatele, speram sa fie onorabile, vi le prezentam maine seara.

Avem invitati, sa nu va ganditi ca ii venim de hac in doi, da?

In doi o sa tragem de osciorul ala si ne-om pune dorinte cand vom face siesta de dupa festin.