miercuri, 18 noiembrie 2009

Vine iarna?

Vine! Chiar daca afara e un soare cald de noiembrie, copacii inca nu si-au pierdut toate frunzele, inca nu am ajuns la minus grade noapte de noapte dar se intuneca devreme....


Trebuie sa ne trecem timpul cumva. Modelajul cu plastelina e o varianta si avem motive de iarna...




Ieri a sosit comanda de carti pentru gaza, normal avand ca tematica tot sarbatorile de iarna.

Cele patru carti, una pentru fiecare duminica de Advent.



Cele opt cartuli 10x10, din care va primi fiecare invitat la ziua gazei cate una, sunt foarte haioase...

Aceasta, desi va suciti gatul s-o vedeti (nu stiu de ce uneori pozele mi se incarca sucite) va insoti cadoul de Craciun pentru gaza.


Una din carti are si un CD cu colinde in germana, e frumos ilustrata, cu textul melodiilor, pe note cu acordurile pentru ghitara. O sa ne pregatim astfel in toata perioada Adventului pentru colindele din Ajun, sub brad.



Inca o poza sucita dar reprezinta un colind foarte frumos.




Ultima poza tot sucita dar merita sa incercati sa o vedeti caci ne-a surprins putin duplicitatea ilustratorului. E frumos reprezentata scena ieslei, Betlehemul dar in "ghidusia" lui domnul ilustrator a asezat undeva, nu departe de Steaua Viflaimului si o barza. Pentru atei?




Vestea cea mai veste dintre toate: matusica nasica, Thorsten, bunicii.ro vor fi cu noi de ziua gazei pe 23 decembrie. URA! De trei ori URA pentru Craciunul de anul acesta!
PS Matusica A. te asteptam cand poti.....

marți, 17 noiembrie 2009

Vasul cel crapat



O femeie batrana din China avea doua vase mari, pe care le atarna de cele doua capete ale unui bat, si le cara pe dupa gat.Un vas era perfect si tot timpul aducea intreaga cantitate de apa.Un vas era crapat si la sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, ajungea doar cu jumatate din cantitatea de apa.

Timp de doi ani, asta se intampla zilnic: femeia aducea doar un vas si jumatate de apa.Dar bietului vas crapat ii era atat de rusine cu imperfectiunea sa, si se simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru care fusese menit!

Dupa doi ani de asa zisa nereusita, dupa cum credea el, i-a vorbit intr-o zi femeii langa izvor: “Ma simt atat de rusinat pentru ca aceasta crapatura face ca apa sa se scurga pe tot drumul pana acasa!”

Batrana a zambit si i-a spus: “Ai observat ca pe partea ta a drumului sunt flori, insa pe cealalta nu? Asta pentru ca am stiut defectul tau si am plantat seminte de flori pe partea ta a potecii si in fiecare zi, in timp ce ne intoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspateaza casa.”…

Multumesc, Angela!

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Imaginatie

Tati a cazut rapus de raceala dupa expeditia "gasca" . A adormit pe canapea. Luky, imita perfect stapanul. Gaza imita cainele: e lungit pe parchet la o palma de catel. Il intreb:
-Ce faci?
-Dorm. Luky doarme. Tati doarme.
-Dar eu vin si te trezesc. Te pap tot, tot, tot.
Ma apropii de el si ma prefac ca il atac si il iau la gadilat.
Gaza:
-Raul Sher-Khan.... si incepe sa rada sub ploaia de gadilici.
Luky crede ca e rost de joc si se baga in horjoneala noastra.
Tot gaza imbratisand cainele dintre noi:
-Baghera, Luky!
Luky e un caine negru.
Horjoneala continua, tati doarme.

Gasca

Scriam intr-un post trecut ca una din traditile de Sf Martin e friptura de gasca. Daca am fost la procesiunea de lampioane, ne-am platit darile scadente, am zis sa bifam si gasca pe lista. Spre incantarea taticului de gaza care e fan inaripate la cuptor. Mare fan. Pentru ca nu sunt in forma maxima si afara ploua i-am trimis pe barbatii de nadejde ai familiei, sot si caine sa rezolve de materie prima. NU la vanatoare cum s-ar crede. Doar pana la Real,-. Si daca tot merge, sa cumpere si o tava ca lumea pentru friptura, ce aveam noi cam suferise socuri in ultima vreme si am trimis-o la reciclare. Pe lista tati mai avea: varza rosie, oua, macaroane si clementine.
Buuuun!

Imi fac de lucru cu gaza, in asteptarea lor fierbem macaroane, pisam nuca (intr-o punga invelita in prosop de bucatarie cu batatorul de carne fiindca nu suntem dotati cu moara de macinat nuca) garnisim cu zahar brun si un praf de scortisoara. Gaza nici gand sa se atinga... Ma sacrific tot eu.

La scurt timp se intorc cercetasii nostrii.

Gaza ajuta la golit plasele.... am emotii cu ouale, se rupe punga de clementine si fug alea de nebune prin casa, taiteii i-am luat eu in primire-sunt in siguranta. Tati a uitat varza rosie!!!! Desaga tot umflata rau. Asa ca tati extrage cu greu o tava-oala uriasa. (42cm diametru, usor ovala, cu capac).

Atat de uriasa incat ii facem proba: nu incape in cuptor. Adica incape dar nu se mai inchide usa cuptorului.

Indraznesc sa intreb:

-Tu ai luat cea mai mare oala pe care o aveau?

-Da!

-Pai?

-Am luat si cea mai mare gasca?!


Ei, in cazul asta mi se pare corect sa avem si cea mai mare tava, nu?

Urmatoarea intrebare:

-Da`, aveau si mai mici, nu? Trebuie sa o schimbam!

-OF! Vii cu mine?

-Dap. Dam si gasca inapoi? glumesc eu.

-Si le zicem ca nu incape nici ea in cuptor?!

-Normal. Ce sa fac cu gasca daca nu intra tava in cuptor?

Glumesc.

Gasca-un monstru-am pastrat-o. Am schimbat numai tava cu una mai mica ce incape in cuptor. Adica, merg imediat sa verific :-)

Tati in masina, spre casa:

-Si o facem asa, adevarat, cum au aratat la tv?

Ce sa facem daca televiziunea e invadata numai cu emisiuni concurs si show-uri cu bucatari mai mult sau mai putin instelati.

-Pai cum ziceau aia sa o facem?

-Cam 8 ore la cuptor.

-Opt?

-Da! 1h la 190C apoi alte 7 la 100C.

-Da, asa facem. Adica faci tu ca esti expert, nu?

-Bine....


Maine de pe la 11 AM ar trebui sa inceapa procesul de creatie al celei mai fantastice fripturi de gasca. Tati cu doi asistenti pe masura: mami si gaza.

Va fi fun!

Rezultatele, speram sa fie onorabile, vi le prezentam maine seara.

Avem invitati, sa nu va ganditi ca ii venim de hac in doi, da?

In doi o sa tragem de osciorul ala si ne-om pune dorinte cand vom face siesta de dupa festin.

Pubertatea primei copilarii?

Baiatu` meu, un mucos ( la propriu zilele astea) de nici 2 ani poarta in barbie de vineri primul sau cos. Pubertatea primei copilarii?

joi, 12 noiembrie 2009

Cum ne trecem timpul

Cand incepi ziua la 5:30 parca are mai mult de 24h, nu vi se pare?

Si incepem cu lapte si Mowgli, Thomas sau Winnie pe DVD la care servim un muffin...



Apoi punem un CD cu muzica si trecem la activitati cu plastelina, cumparata nu fabricata de noi si moale numai buna pentru manute de 2ani.

Trebuie sa pun si un film unde se vede ca asta vara la bunica a fost atent si acum stie sa ruleze plastilina foarte, foarte bine intr-un rulou lung si subtire. Devine astfel sarpe ori trebuie sa intervin sa-l impletesc sa semene cu un covrig.

Ne e dor de cirese.........

Si vrem sa vina primavara cu lalele, nori pufosi si soare caldut



Sa danseze-n hore gaze si fluturi.



Urmeaza dupa ce ne luam adio de la plastilina si o punem in cutii la loc, program de voie pentru gaza (aici se intoarce casa cu fundul in sus, jucariile care dorm in camera lui isi muta resedinta in sufragerie, se imbiba laminatul in suc de portocale, se fura sapunul lichid din baie si se intinde pe canapea, golim cosul de gunoi, extragem reclamele sa avem ce mazgali, etc) si de nevoie pentru mama - treburi gospodaresti.

Maine o luam de la capat. Again and again.....

marți, 10 noiembrie 2009

Laterne, laterne

Si a fost prima procesiune cu lampioane de Sf Martin la care a participat gaza.



In miscare


Cu bunicul.de si Luky



Ii arat lui Marie lampionul meu




La una din opriri la care am cantat cantecele specifice




Lampionul confectionat de noi la grupa de pitici avea o lumanare de asta nu a incaput pe mana gazei care s-a multumit cu un lampion cu baterii.





Gaza si Lisa dupa ce au dat gata cate o chifla cu carne si au inchinat o cana de vin fiert (ale parintilor si goale se intelege).
Trebuie sa spun ca am fost singura mama care si-a inchipuit ca piciul de 2 ani va parcurge pe jos tot traseul destul de lung de altfel, prin juma de sat. Caruciorul nostru a stat frumos acasa. Gaza a fost foarte in forma, a tinut pasul cu noi si chiar am fost in fruntea plutonului in rarele ocazii, doua-trei cand eu sau bunicul.de l-am purtat in carca. Pe traseu am facut pauze in care am cantat cantecele specifice de Sf Martin. Gaza nu s-a mai despartit de foaia cu textul decat cand i-am infipt in mana chifla cu carne.
Ajunsi la clubul tinerilor de pe deal am primit chifle cu carne si vin fiert sau punch de fructe pentru copii. Foarte incantati si activi au fost fratii mai mari ai copiilor nostri, caci au participat toate familiile ale caror mamici si pici se intalnesc martea. Am avut copilasi de la 4 luni la 11ani.
Pe drumul de intoarcere (parcurs pana la masina integral pe jos) gaza a mers singurica pe trotuar purtand lampionul si a insistat sa mearga in echilibru precar pe fiecare bordura mai inalta sau zid. Trebuie sa fii fost un grupulet tare ciudat: mama, bunic, copil si caine cantand cat ne tineau plamanii:
Ich geh mit meiner Laterne und meine Laterne mit mir.
Dort oben leuchten die Sterne und unten, da leuchten wir.
Mein Licht ist aus,
ich geh nach Haus.
Rabimmel, rabammel, rabum.