Fratii de cruce
miercuri, 29 iulie 2009
"Cu ce m-am ales!"
Sa v-arat cu ce m-am ales?
Domino cu animale (2+) (stiu ca da dureri de cap fundalul cromatic-sorry)
Uite-aici ce mare vreau sa cresc! Am si cuier cu barca, masina si locomotiva.
Am acum si pantaloni de ploaie/pescuit.
Jacheta de ploaie o am de mai demult...PS In ordinea aleatoare de pe bonul de casa gaza s-a mai ales cu: set tacamuri inox pentru copii (care stiu sa se hraneasca singuri), set sigurante pentru dulap (cel de haine din camera lui unde face zilnic inventar si cel cu produse de curatat de sub chiuveta din bucatarie), un set de umerase.
Rabatul de 20% l-am dat in cazul nostru (suma mica, avem tot ce ne trebuie in rest) pe biletele de tren si o cola. Dar am descoperit iar lumea care sta pe iarba in parcul din Schlossplatz, bea o cafea la terasa, iese cu sacose pline si portofele goale din magazine mai mult sau mai putin de lux; tatici cu inline skates impingand carucioare, doamne purtand in sacose catei pitici, lume in haine office iesind de la birou, familii si copii in vacanta, o pereche de indragostiti.
Tati a vazut ca se impaca bine, foarte bine cu juniorul si nu trebuie sa ii fie frica de "Bau-Bau"!
Pe cine iau cu mine la urmatorul late night shopping tour?
Late night shopping tour
Da, ieri a fost o zi incarcata. O zi marcata de "pentru prima oara".
Pentru ca am fost invitata la PRIMA sedinta cu parintii la gradinita si asta se petrecea in orele de somn ale gazei am chemat bunicul sa-l pazeasca. A venit cu Luky si o carte, au iesit pe balcon, eu am plecat. Faceau amandoi pentru prima data baby sitting. :-)
Emotii cu carul, daca s-o trezi? Am uitat de ele pe timpul sedintei ,mi-am adus amite cand una din educatoare m-a intrebat daca oare mai doarme gaza la ora asta (15:00) cand am vizitat zona de liniste din gradinita (din ce imi aduc eu aminte noi la gradi dormeam in patuturi ca piticii din Alba ca zapada, ei vor face nani pe saltelute direct pe jos -vor visa in haiku-uri oare?)
Am un teanc de formulare de completat, trebuie sa ajungem cumva la zi cu vaccinurile (inca sunt nehotarata) si o lista cu ce are gaza nevoie pentru gradi.
Va fi in ianuarie 2010, la 2 ani unul dintre cei mai mici "gradinari". Cum inca nu va face la olita va fi "gradinar" purtator de pampers... Poate pana atunci va manca oarecum independent si va stii sa bea apa dintr-o cana normala fara sa faca in acelasi timp si dus (rece-rece sau fierbinte-fierbinte, Doamne-fereste!)
Astea sunt oricum targeturi pe care ni le asumam... vedem ce iese.
Nu vreau sa incep sa povestesc cum e o gradinita aici pentru ca si mie inevitabil imi va trece prin cap sa o compar cu cealalta, din capatul opus de sat. O fi mai mare? Mai multe educatoare? Au patuturi pentru copii? Curte mai mare? Mancare mai buna? Au microbus cu care fac excursii etc? STOP!
In primul an va manca pranzul acasa si va dormi in patutul lui -asa arata planul de acum.
La final de tur prin gradinita m-am desprins usor si tule-o acasa unde sosesc si regasesc aceeasi stare de fapt ca la plecare:gaza doarme, "gardienii" pe balcon, unul citind, altul vanand muste. Nu se petrecuse nimic. Nici vantul nu bate....
Incurajata de acest succes si cu permisiunea lui tati de gaza care si-a facut curaj, mi-am dat si eu voie la ... late night shopping tour in metropola Stuttgart. Nu va imaginati ca am mers sa cumpar toale, pantofi sau parfumuri, da?!
Primisem sambata o invitatie pe mail la o seara deschisa la un magazin cu articole pentru copii. Urma sa fim VIP-urile serii la un pahar de sampanie, printre umerase cu body-uri, sticle de lapte si suzete, olite si carucioare. Ne mai asteptau si niste atragatoare 20% rabat la cumparaturi.
Tati a primit instructiuni precise, i-am mai scris o data numarul de mobil. Premiera consta in program de seara complet (minus baita, cireasa de pe tort a lipsit) efectuat de unitatea parentala masculina: schimbat, pus pijamale, preparat si dat laptele, adormit copil. Premiera absoluta!
Am plecat la tren, mi-am lasat gandurile sa zburde prin podgorii si livezi vazute din mers, am flanat pe corso-ul capitalei landului nostru, admirat vitrine, holbat la trecatori, remarcat mici detalii. Daca as fi avut aparatul foto nu mai ajungeam la shopping tour....Culmea, iar am uitat aproape de tot de baietii lasati acasa. Cu un pahar de sampanie cu suc de portocale in mana am pornit sa rascolesc magazinul. In minte inca era proaspata lista cu must have-uri ale gazei, pentru la gradi.
Timpul a trecut repede. Noroc cu incidentul de la casa care s-a blocat putin (10 min) ca altfel flanam iar spre gara... asa am alergat la propriu, ultimul tren pleca la 21:15 iar pe bonul de casa aparea ora 20:55. Lac de apa ajung la gara, iau bilet, automatul mi-a oferit rest bacsa numai maruntei de 10 centi..... alerg pe peron,urc in tren, ma asez, rasuflu... si aud in boxe anuntul ca vom pleca cu intarziere de 3 minute. UF!
La 21:55 varam incet, incetisor cheia in broasca.... SUPRIZE! Din dormitor se aud chicoteli... baietii se gadilau in loc sa sforaie cuminti. Am aflat ca au avut o seara intre baieti cu bunicul si cainele, gaza s-a umflat de jeleuri Haribo, iar tati se gandise sa ii imbrace numai juma din tinuta de seara, asa ca juniorul avea inca pantaloni scurti si sosete in picioare. Am preluat eu operatiunea adormit copil si la 23:00 cred ca sforaiam si noi, ambele unitati parentale....
Pentru ca am fost invitata la PRIMA sedinta cu parintii la gradinita si asta se petrecea in orele de somn ale gazei am chemat bunicul sa-l pazeasca. A venit cu Luky si o carte, au iesit pe balcon, eu am plecat. Faceau amandoi pentru prima data baby sitting. :-)
Emotii cu carul, daca s-o trezi? Am uitat de ele pe timpul sedintei ,mi-am adus amite cand una din educatoare m-a intrebat daca oare mai doarme gaza la ora asta (15:00) cand am vizitat zona de liniste din gradinita (din ce imi aduc eu aminte noi la gradi dormeam in patuturi ca piticii din Alba ca zapada, ei vor face nani pe saltelute direct pe jos -vor visa in haiku-uri oare?)
Am un teanc de formulare de completat, trebuie sa ajungem cumva la zi cu vaccinurile (inca sunt nehotarata) si o lista cu ce are gaza nevoie pentru gradi.
Va fi in ianuarie 2010, la 2 ani unul dintre cei mai mici "gradinari". Cum inca nu va face la olita va fi "gradinar" purtator de pampers... Poate pana atunci va manca oarecum independent si va stii sa bea apa dintr-o cana normala fara sa faca in acelasi timp si dus (rece-rece sau fierbinte-fierbinte, Doamne-fereste!)
Astea sunt oricum targeturi pe care ni le asumam... vedem ce iese.
Nu vreau sa incep sa povestesc cum e o gradinita aici pentru ca si mie inevitabil imi va trece prin cap sa o compar cu cealalta, din capatul opus de sat. O fi mai mare? Mai multe educatoare? Au patuturi pentru copii? Curte mai mare? Mancare mai buna? Au microbus cu care fac excursii etc? STOP!
In primul an va manca pranzul acasa si va dormi in patutul lui -asa arata planul de acum.
La final de tur prin gradinita m-am desprins usor si tule-o acasa unde sosesc si regasesc aceeasi stare de fapt ca la plecare:gaza doarme, "gardienii" pe balcon, unul citind, altul vanand muste. Nu se petrecuse nimic. Nici vantul nu bate....
Incurajata de acest succes si cu permisiunea lui tati de gaza care si-a facut curaj, mi-am dat si eu voie la ... late night shopping tour in metropola Stuttgart. Nu va imaginati ca am mers sa cumpar toale, pantofi sau parfumuri, da?!
Primisem sambata o invitatie pe mail la o seara deschisa la un magazin cu articole pentru copii. Urma sa fim VIP-urile serii la un pahar de sampanie, printre umerase cu body-uri, sticle de lapte si suzete, olite si carucioare. Ne mai asteptau si niste atragatoare 20% rabat la cumparaturi.
Tati a primit instructiuni precise, i-am mai scris o data numarul de mobil. Premiera consta in program de seara complet (minus baita, cireasa de pe tort a lipsit) efectuat de unitatea parentala masculina: schimbat, pus pijamale, preparat si dat laptele, adormit copil. Premiera absoluta!
Am plecat la tren, mi-am lasat gandurile sa zburde prin podgorii si livezi vazute din mers, am flanat pe corso-ul capitalei landului nostru, admirat vitrine, holbat la trecatori, remarcat mici detalii. Daca as fi avut aparatul foto nu mai ajungeam la shopping tour....Culmea, iar am uitat aproape de tot de baietii lasati acasa. Cu un pahar de sampanie cu suc de portocale in mana am pornit sa rascolesc magazinul. In minte inca era proaspata lista cu must have-uri ale gazei, pentru la gradi.
Timpul a trecut repede. Noroc cu incidentul de la casa care s-a blocat putin (10 min) ca altfel flanam iar spre gara... asa am alergat la propriu, ultimul tren pleca la 21:15 iar pe bonul de casa aparea ora 20:55. Lac de apa ajung la gara, iau bilet, automatul mi-a oferit rest bacsa numai maruntei de 10 centi..... alerg pe peron,urc in tren, ma asez, rasuflu... si aud in boxe anuntul ca vom pleca cu intarziere de 3 minute. UF!
La 21:55 varam incet, incetisor cheia in broasca.... SUPRIZE! Din dormitor se aud chicoteli... baietii se gadilau in loc sa sforaie cuminti. Am aflat ca au avut o seara intre baieti cu bunicul si cainele, gaza s-a umflat de jeleuri Haribo, iar tati se gandise sa ii imbrace numai juma din tinuta de seara, asa ca juniorul avea inca pantaloni scurti si sosete in picioare. Am preluat eu operatiunea adormit copil si la 23:00 cred ca sforaiam si noi, ambele unitati parentale....
luni, 27 iulie 2009
La seceris
Caldura mare...
Spice de aur
Aratare..
...la treaba
Lucru nemtesc
Acum ca am terminat cu secerisul sa culegem niste musetel?
Pornim spre casa
Lucru nemtesc
Acum ca am terminat cu secerisul sa culegem niste musetel?
Pornim spre casaGhinion de ministru....
Pleci in concediu in Spania, daca tot esti acolo programezi o intalnire cu un oficial spaniol, nu?#
Pentru asta iti chemi masina cu sofer din DE, Berlin-Sudul Spaniei....
Ghinionul? Au pus unii ochii pe Mertan si l-au luat ei sa se plimbe.
Ministeriasa (meseriasa) trebuie sa raspunda acuma in fata unei comisii parlamentare pentru fapta ... plimbat masina cu sofer in Spania (retur nu a mai apucat) pe banii contribuabililor germani.
Uite ca se poate si in alte tari!
PS Masinile demnitarilor germani si cele oficiale nu au asigurare contra furt!
Pentru asta iti chemi masina cu sofer din DE, Berlin-Sudul Spaniei....
Ghinionul? Au pus unii ochii pe Mertan si l-au luat ei sa se plimbe.
Ministeriasa (meseriasa) trebuie sa raspunda acuma in fata unei comisii parlamentare pentru fapta ... plimbat masina cu sofer in Spania (retur nu a mai apucat) pe banii contribuabililor germani.
Uite ca se poate si in alte tari!
PS Masinile demnitarilor germani si cele oficiale nu au asigurare contra furt!
Pasii vietii
"Invatatoarea mea spune ca elefantii calatoresc o viata intreaga. Urmeaza carari invizibile de la o pasune la alta, pe care au pasit mii de elefanti inaintea lor. Incerc sa-mi inchpui cam cum vine asta- la fiecare rasuflare mai pui un pas in fata celuilalt- si ma intreb: cati pasi are o viata?
Nu stiu cati pasi va avea viata mea-nu cunosc nici cararile pe care voi purcede si asta ma inspaimanta uneori. Poti realiza tot ce-ti doresti, imi spune mama mereu. Si are dreptate. Dar tot ma gandesc uneori ca ar fi frumos sa am pe cineva alaturi sa imi arate drumul. Aventurile sunt cu adevarat interesante cand le poti imparti cu cineva.
Elefantii fac asa: nu merg niciodata singuri, iar bebelusii elefantii isi petrec primii doi ani de viata mai mult sub burta mamei. Mai tarziu au alaturi o intreaga cireada de surori, matusi si verisoare si oriunde i-ar duce drumul au mereu pe cineva alaturi care sa ii calauzeasca prin vai, deserturi si prapastii. Elefantilor nu trebuie sa le fie frica. Isi cunosc drumul si stiu unde duce el. Unora dintre oameni le poate parea plictisitor dar elefantii nu se ratacesc niciodata si nici nu sunt pierduti.
Fiecare pas al lor urmeaza o carare. Ei au un drum in viata si convingerea ca e cel bun. Elefantii nu trebuie sa se intrebe daca au luat decizia buna pentru ca decizia a fost luata pentru cu ei cu multa vreme in urma.
Eu nu voi avea toate cunostiintele elefantilor.Pasii mei nu trebuie sa urmeze o anume carare, ei ma duc unde am chef. Nici nu trebuie sa am un tel final si daca totusi e bine sa am unul, trebuie sa il gasesc singura. Asta e aventuros si sigur ca mama are dreptate: pot realiza orice. Cine stie, poate ajung chiar la Hollywood?
Doar ca uneori, si in secret ma gandesc ca ar fi frumos sa calc pe urmele cuiva.
Pentru asta as renunta chiar si la Hollywood. Pentru convingerea ca desi am ales drumul mai plictisitor, nici un singur pas pe cararea vietii mele nu a fost de prisos."
Annie Beechcombe, 13ani
PS
Revista noastra cu programul tv saptamanal are o rubrica foarte inteleapta. O sa incerc sa traduc cate putin din ceea ce ma impresioneaza. Se vor gasi de-acum incolo la labels: minuni-mirari.
Nu stiu cati pasi va avea viata mea-nu cunosc nici cararile pe care voi purcede si asta ma inspaimanta uneori. Poti realiza tot ce-ti doresti, imi spune mama mereu. Si are dreptate. Dar tot ma gandesc uneori ca ar fi frumos sa am pe cineva alaturi sa imi arate drumul. Aventurile sunt cu adevarat interesante cand le poti imparti cu cineva.
Elefantii fac asa: nu merg niciodata singuri, iar bebelusii elefantii isi petrec primii doi ani de viata mai mult sub burta mamei. Mai tarziu au alaturi o intreaga cireada de surori, matusi si verisoare si oriunde i-ar duce drumul au mereu pe cineva alaturi care sa ii calauzeasca prin vai, deserturi si prapastii. Elefantilor nu trebuie sa le fie frica. Isi cunosc drumul si stiu unde duce el. Unora dintre oameni le poate parea plictisitor dar elefantii nu se ratacesc niciodata si nici nu sunt pierduti.
Fiecare pas al lor urmeaza o carare. Ei au un drum in viata si convingerea ca e cel bun. Elefantii nu trebuie sa se intrebe daca au luat decizia buna pentru ca decizia a fost luata pentru cu ei cu multa vreme in urma.
Eu nu voi avea toate cunostiintele elefantilor.Pasii mei nu trebuie sa urmeze o anume carare, ei ma duc unde am chef. Nici nu trebuie sa am un tel final si daca totusi e bine sa am unul, trebuie sa il gasesc singura. Asta e aventuros si sigur ca mama are dreptate: pot realiza orice. Cine stie, poate ajung chiar la Hollywood?
Doar ca uneori, si in secret ma gandesc ca ar fi frumos sa calc pe urmele cuiva.
Pentru asta as renunta chiar si la Hollywood. Pentru convingerea ca desi am ales drumul mai plictisitor, nici un singur pas pe cararea vietii mele nu a fost de prisos."
Annie Beechcombe, 13ani
PS
Revista noastra cu programul tv saptamanal are o rubrica foarte inteleapta. O sa incerc sa traduc cate putin din ceea ce ma impresioneaza. Se vor gasi de-acum incolo la labels: minuni-mirari.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
