Pleci in concediu in Spania, daca tot esti acolo programezi o intalnire cu un oficial spaniol, nu?#
Pentru asta iti chemi masina cu sofer din DE, Berlin-Sudul Spaniei....
Ghinionul? Au pus unii ochii pe Mertan si l-au luat ei sa se plimbe.
Ministeriasa (meseriasa) trebuie sa raspunda acuma in fata unei comisii parlamentare pentru fapta ... plimbat masina cu sofer in Spania (retur nu a mai apucat) pe banii contribuabililor germani.
Uite ca se poate si in alte tari!
PS Masinile demnitarilor germani si cele oficiale nu au asigurare contra furt!
luni, 27 iulie 2009
Pasii vietii
"Invatatoarea mea spune ca elefantii calatoresc o viata intreaga. Urmeaza carari invizibile de la o pasune la alta, pe care au pasit mii de elefanti inaintea lor. Incerc sa-mi inchpui cam cum vine asta- la fiecare rasuflare mai pui un pas in fata celuilalt- si ma intreb: cati pasi are o viata?
Nu stiu cati pasi va avea viata mea-nu cunosc nici cararile pe care voi purcede si asta ma inspaimanta uneori. Poti realiza tot ce-ti doresti, imi spune mama mereu. Si are dreptate. Dar tot ma gandesc uneori ca ar fi frumos sa am pe cineva alaturi sa imi arate drumul. Aventurile sunt cu adevarat interesante cand le poti imparti cu cineva.
Elefantii fac asa: nu merg niciodata singuri, iar bebelusii elefantii isi petrec primii doi ani de viata mai mult sub burta mamei. Mai tarziu au alaturi o intreaga cireada de surori, matusi si verisoare si oriunde i-ar duce drumul au mereu pe cineva alaturi care sa ii calauzeasca prin vai, deserturi si prapastii. Elefantilor nu trebuie sa le fie frica. Isi cunosc drumul si stiu unde duce el. Unora dintre oameni le poate parea plictisitor dar elefantii nu se ratacesc niciodata si nici nu sunt pierduti.
Fiecare pas al lor urmeaza o carare. Ei au un drum in viata si convingerea ca e cel bun. Elefantii nu trebuie sa se intrebe daca au luat decizia buna pentru ca decizia a fost luata pentru cu ei cu multa vreme in urma.
Eu nu voi avea toate cunostiintele elefantilor.Pasii mei nu trebuie sa urmeze o anume carare, ei ma duc unde am chef. Nici nu trebuie sa am un tel final si daca totusi e bine sa am unul, trebuie sa il gasesc singura. Asta e aventuros si sigur ca mama are dreptate: pot realiza orice. Cine stie, poate ajung chiar la Hollywood?
Doar ca uneori, si in secret ma gandesc ca ar fi frumos sa calc pe urmele cuiva.
Pentru asta as renunta chiar si la Hollywood. Pentru convingerea ca desi am ales drumul mai plictisitor, nici un singur pas pe cararea vietii mele nu a fost de prisos."
Annie Beechcombe, 13ani
PS
Revista noastra cu programul tv saptamanal are o rubrica foarte inteleapta. O sa incerc sa traduc cate putin din ceea ce ma impresioneaza. Se vor gasi de-acum incolo la labels: minuni-mirari.
Nu stiu cati pasi va avea viata mea-nu cunosc nici cararile pe care voi purcede si asta ma inspaimanta uneori. Poti realiza tot ce-ti doresti, imi spune mama mereu. Si are dreptate. Dar tot ma gandesc uneori ca ar fi frumos sa am pe cineva alaturi sa imi arate drumul. Aventurile sunt cu adevarat interesante cand le poti imparti cu cineva.
Elefantii fac asa: nu merg niciodata singuri, iar bebelusii elefantii isi petrec primii doi ani de viata mai mult sub burta mamei. Mai tarziu au alaturi o intreaga cireada de surori, matusi si verisoare si oriunde i-ar duce drumul au mereu pe cineva alaturi care sa ii calauzeasca prin vai, deserturi si prapastii. Elefantilor nu trebuie sa le fie frica. Isi cunosc drumul si stiu unde duce el. Unora dintre oameni le poate parea plictisitor dar elefantii nu se ratacesc niciodata si nici nu sunt pierduti.
Fiecare pas al lor urmeaza o carare. Ei au un drum in viata si convingerea ca e cel bun. Elefantii nu trebuie sa se intrebe daca au luat decizia buna pentru ca decizia a fost luata pentru cu ei cu multa vreme in urma.
Eu nu voi avea toate cunostiintele elefantilor.Pasii mei nu trebuie sa urmeze o anume carare, ei ma duc unde am chef. Nici nu trebuie sa am un tel final si daca totusi e bine sa am unul, trebuie sa il gasesc singura. Asta e aventuros si sigur ca mama are dreptate: pot realiza orice. Cine stie, poate ajung chiar la Hollywood?
Doar ca uneori, si in secret ma gandesc ca ar fi frumos sa calc pe urmele cuiva.
Pentru asta as renunta chiar si la Hollywood. Pentru convingerea ca desi am ales drumul mai plictisitor, nici un singur pas pe cararea vietii mele nu a fost de prisos."
Annie Beechcombe, 13ani
PS
Revista noastra cu programul tv saptamanal are o rubrica foarte inteleapta. O sa incerc sa traduc cate putin din ceea ce ma impresioneaza. Se vor gasi de-acum incolo la labels: minuni-mirari.
sâmbătă, 25 iulie 2009
vineri, 24 iulie 2009
Ohooooooooooo, incepe
Pana deunazi bateam cu degetul in lemn ca al meu gazoi nu face crize de tantrum sau cum le-o fi zicand! Uite de azi au inceput! Ca sa fie si el in rand cu altii de varsta lui mai precoci sub acest aspect....
Oricum proprietarul si ceilalti co-locatari din casoi au anticipat mai bine ca mine si ne-au trimis scrisoare cum ca suntem o familie galagioasa... si ne miram noi foarte candid oare de la cati decibeli in sus se clasifica galagia?????
Acum au si ei si noi toate sansele sa afle ce inseamna cu adevarat galagie facuta de copil mic treaz de la 04:50.....
Oricum proprietarul si ceilalti co-locatari din casoi au anticipat mai bine ca mine si ne-au trimis scrisoare cum ca suntem o familie galagioasa... si ne miram noi foarte candid oare de la cati decibeli in sus se clasifica galagia?????
Acum au si ei si noi toate sansele sa afle ce inseamna cu adevarat galagie facuta de copil mic treaz de la 04:50.....
Mergem la gradi
Da, mergem la gradi... din ianuarie 2010.
Daca tot a fost ieri o zi in care a implinit gaza 19 luni si s-a diagnosticat varicela a mai venit si vestea buna cu gradinita. Marti, pe 28 avem sedinta cu parintii copiilor noi...Numai bine tati s-a gandit putin si e de parere ca ar fi prea mica gaza sa mearga la gradi la 2ani. Scuze, cresa.
Eu zic ca e numai bine sa incepem, facem perioada de acomodare relaxati;
oricum primul an nu ii accepta decat pentru 4-6h/zi, abia de la 3ani full time.
Voi ce ziceti?
Daca tot a fost ieri o zi in care a implinit gaza 19 luni si s-a diagnosticat varicela a mai venit si vestea buna cu gradinita. Marti, pe 28 avem sedinta cu parintii copiilor noi...Numai bine tati s-a gandit putin si e de parere ca ar fi prea mica gaza sa mearga la gradi la 2ani. Scuze, cresa.
Eu zic ca e numai bine sa incepem, facem perioada de acomodare relaxati;
oricum primul an nu ii accepta decat pentru 4-6h/zi, abia de la 3ani full time.
Voi ce ziceti?
joi, 23 iulie 2009
CA-RAN-TI-NA!
luni, 20 iulie 2009
Avion cu motor...
Si a fost primul zbor al gazei. A fost zborul spre casa....
Ne pregatim de aterizare pe aeroportul Stuttgart
Ne pregatim de aterizare pe aeroportul StuttgartPrimul zbor pentru gaza a fost si primul cu turbulente multe pentru mine. Gaza obisnuita cu libertate de miscare aproape absoluta a suportat cu greu sa stea mai tot timpul cu centura pusa.
A incercat sa patruleze pe culoar cautand mereu din priviri sa vada daca nu se apropie insotitoarea de zbor. Care venea repede sa ne roage sa ne punem centurile. Buuuuuun. Dar incepea plansul! Asa ca tot ele trebuiau sa presteze entertainment. Dupa ce ni s-a servit micul dejun am pastrat un paharel de apa.... bad idea. In secunda doi a zburat prin cabina tot continutul....
Nu stiu cum ar fi fost daca aveam un zbor intercontinental. Cele doua ore Timisoara-Stuttgart pareau sa nu se mai sfarseasca. Am ras, am plans, am admirat norii. Cred ca amandoi am fost fericiti cand am aterizat si mult mai fericiti cand l-am regasit pe tati de gaza mica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)















