Cu ocazia implinirii a 16 luni , in plina eruptie dentara (ies colti de masele) va oferim acest filmulet. Gaza roade tot ce poate dar cu predilectie doua suzete in tandem!
joi, 23 aprilie 2009
Lacrimi de frustrare
De ieri am devenit "indiferenta". Adica nu mai cedez crizelor de tantrum. Nu de fiecare data. Sigur ca ne jucam impreuna, ne plimbam, facem treaba impreuna dar ...
In schimb il urmaresc din umbra.
Filmul evenimentelor s-ar derula cam asa: vine la mine si incearca sa ma atraga sa ii dau ceva (interzis) etc. Incerc sa il ignor. Incepe criza de plans, lacrimile de crocodil sunt specialitatea lui. "Ihi-ihi-ihi" trage de mine. Nu cedez (la 3 din 5 incercari). Atunci opreste robinetul lacrimilor, ia o mutrita pe care nu o descifrez prea bine inca (ceva de genul "ok, atunci lasa ca ii vin eu de hac singur") si pleaca tipa-tipa la el in camera, in living etc. O scurta pauza in care: produce o dezordine de nedescris in camera lui, se suie pe canapea apuca ciocanul (pus de mine in urma cu cateva secunde acolo sa nu-l ajunga pana caut niste cuie) si merge spre usa de balcon in incercarea de a imita actiunea mea anterioara, de fixare a cablului tv in cuie, imprejurul usii si aproape ne-a facut o gaura in geam!; merge spre bucatarie si isi urmareste umbra ce cade pe perete, vine tiptil si fura ceva de pe birou, trage iar de maneca mea sa merg cu el....
am plecat. Asta e una din cele 2 incercari la care cedez.
Fac bine?
Cel mai mult ma "enervez" cand vad ca renunta prea repede in a face ceva ce in mod normal reuseste cand e calm si singur. Adica de exemplu sa deschida unitatea CD si sa schimbe cedeurile! Acum vrea muzica are un CD pe deget si arata insistent spre unitate sa fac eu operatiunea desi poate si el.... pentru ca continui sa scriu , ma apuca de degetul mic al mainii stangi - mai aproape de el- si mi-l trage de pe tastatura. Repetam faza si pentru ca observa o oarecare ritmicitate rade printre lacrimi..... cedez?
Pe o scara de la 1-10 "how a bad mom am I?"
In schimb il urmaresc din umbra.
Filmul evenimentelor s-ar derula cam asa: vine la mine si incearca sa ma atraga sa ii dau ceva (interzis) etc. Incerc sa il ignor. Incepe criza de plans, lacrimile de crocodil sunt specialitatea lui. "Ihi-ihi-ihi" trage de mine. Nu cedez (la 3 din 5 incercari). Atunci opreste robinetul lacrimilor, ia o mutrita pe care nu o descifrez prea bine inca (ceva de genul "ok, atunci lasa ca ii vin eu de hac singur") si pleaca tipa-tipa la el in camera, in living etc. O scurta pauza in care: produce o dezordine de nedescris in camera lui, se suie pe canapea apuca ciocanul (pus de mine in urma cu cateva secunde acolo sa nu-l ajunga pana caut niste cuie) si merge spre usa de balcon in incercarea de a imita actiunea mea anterioara, de fixare a cablului tv in cuie, imprejurul usii si aproape ne-a facut o gaura in geam!; merge spre bucatarie si isi urmareste umbra ce cade pe perete, vine tiptil si fura ceva de pe birou, trage iar de maneca mea sa merg cu el....
am plecat. Asta e una din cele 2 incercari la care cedez.
Fac bine?
Cel mai mult ma "enervez" cand vad ca renunta prea repede in a face ceva ce in mod normal reuseste cand e calm si singur. Adica de exemplu sa deschida unitatea CD si sa schimbe cedeurile! Acum vrea muzica are un CD pe deget si arata insistent spre unitate sa fac eu operatiunea desi poate si el.... pentru ca continui sa scriu , ma apuca de degetul mic al mainii stangi - mai aproape de el- si mi-l trage de pe tastatura. Repetam faza si pentru ca observa o oarecare ritmicitate rade printre lacrimi..... cedez?
Pe o scara de la 1-10 "how a bad mom am I?"
16 luni
luni, 20 aprilie 2009
Hm!
Poza asta e facut saptamana trecuta cand era inca enterocolicos. La un loc de joaca, la o ora cand e in forma maxima. Am pus-o pe desktop si a centrat-o putin asa ca am un close up cu capsorul gargaritei si incerc in fiecare zi sa deslusesc mutrita asta si ce ganduri ii treceau oare prin cap.
Eu una stiu ca inca nu am reusit vreodata sa am capul gol de ganduri. Nu pot medita.... ca ajung prea departe (din gand in gand, hopa-hopa)!
Oare ei gandesc acolo in background deja? Oare ce mi-ar fi zis daca vorbea deja????
Dl tati de gargarita:" il supara soarele, atata tot!"
Voi ce credeti? Ce vedeti pe mutrita lui?
vineri, 17 aprilie 2009
marți, 14 aprilie 2009
Bunica
Cand eram mica imi citea tatal meu basme si povesti. Una din ele se numea "Bunica". De fapt face pereche cu "Bunicul", ambele de B. Stefanescu-Delavrancea (cred).
Asa cum ii descria Delavrancea imi inchipuiam si eu bunicii de basm, perfecti si copilaria ideala cu astfel de bunici.
Gaza mea are un bunic la 5 minute de noi si unul foarte departe. Acuma e si bunica de foarte departe pentru cateva zile la noi. E de poveste ce fac ei toata ziua. Priviti si voi:
Ne iubim muuuuuuuuuuult!
Asa cum ii descria Delavrancea imi inchipuiam si eu bunicii de basm, perfecti si copilaria ideala cu astfel de bunici.
Gaza mea are un bunic la 5 minute de noi si unul foarte departe. Acuma e si bunica de foarte departe pentru cateva zile la noi. E de poveste ce fac ei toata ziua. Priviti si voi:
Ne iubim muuuuuuuuuuult!
Inca suntem somnorosi...
In loc de inviorarea de dimineata....
...facem ture cu camionul....
si ceva cascadorii sarind din camion in mers.
Ne iubim muuuuult de tot!
Scamatorii cu un servetel
Uite-un cap de gaza....
......nu se mai zareste!
PREFERATA MEA
De-ale naturii primavara
Gaza admirand decorul de Paste
Pui de gaina de-o zi
Fratii iepurasului de Paste
Au inflorit crengutele mele de cires
Magnolie uriasa
Pui de salamandra
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
