Desi avem usita cu grilaj mai scapa in bucatarie... Asta e! Sub chiuveta, in dulap am chimicale de facut curatenie. Deschide dulapul, scoate sticla cu vaporizator (pt spalat geamuri sau faianta una din doua) si face:
-Fsssss! Fsssss!
Inca nu poate apuca si apasa sa si vaporizeze ceva. Doamne-ajuta! ca si-ar da precis in ochi.
Tot din aventuri in bucatarie:
Deschide incet frigiderul, se apleaca si invarte rotita termostatului. Eu credeam ca vrea iar sunca!!!!! Si eu ma miram de ce uneori branza de vaci sau pieptul de pui sunt bocna in frigider. Credeam ca ating eu rotita impinga alimente in frigider. Evrika!
Si finaly: ieri, rupt de oboseala in timp ce ii fabricam laptele sa il duc la somnicul de pranz, se apuca sa zgalteie de usa care nu era blocata, doar inchisa. Si se desprinde aia si pica peste el. Sa te tii urlete!!!! Si dupa somn am vazut ca are un semn rosu in frunte si o pata usor rosie pe cap.
UF!
Si v-am mai spus? E f. afectuos de la o vreme. Cu aproape toata lumea. Ieri tati l-a chemat pe cutu (ca la el sta, de gaza fuge ca l-ar dragali toata ziua) ca sa il poata mangaia gaza. Care l-a apucat din laterala de urechi si le freca intre degete (sunt chiar f matasoase urechile labradorului) apoi l-a tinut dupa cap si si-a pus fata pe grumazul cainelui, in blana si a ramas asa o vreme. Nu ne-am dezmeticim sa facem poze......
vineri, 27 martie 2009
joi, 26 martie 2009
I`m in the moovies!
Ieri l-am facut vedeta iar... am tras niste filmulete. In primul mi se parea f haios cu firimituri de crackers pe obraz si conversand imaginar la telefon. In al doilea il urmaream de minute bune cum se joaca singurel, muta plusatii dintr-o cutie in alta, am trecut prin spatele lui sa iau camera, nu m-a simtit atata era de concetrat (i-o fi numarand?). Insa cum am inceput sa filmez m-a reperat. Cu dedicatie speciala pentru Opa Franzi und Tante Andreea!
Si sper ca nu bagati de seama haosul din living-ul nostru care e terenul de joaca al gazei.
Si sper ca nu bagati de seama haosul din living-ul nostru care e terenul de joaca al gazei.
Foto shooting
...gaza e tare atrasa de camera foto. Si ieri am lasat-o sa apese pe declansator. A iesit ce se vede mai jos.
miercuri, 25 martie 2009
joi, 19 martie 2009
Asa ne trece timpul
Pentru cei curiosi cam asta am facut noi in ultimele zile.
Vorbesc muuuuuuuult si cu placere la telefon: cu cine seman oare?
In week end i-am aratat lui tati cum se monteaza niste dulapuri:
Vorbesc muuuuuuuult si cu placere la telefon: cu cine seman oare?
La grupa de piticoti astia mici cred ca inelele alea sunt gogosi (?!)
Mama a adus primavara in blacon:
Edit mama: gaza doarme, eu am ars o oala unde fierbeau niste macaroane asteptand sa se incarce pozele. UF!
marți, 17 martie 2009
Primavara in sufletele noastre... sa spalam geamurile!
O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniştit.
În prima dimineaţa din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon.
„Ce cearceafuri murdare intinde vecina noastra in balcon!Cred că are nevoie de un nou săpun. Poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile!”
Soţul ei privi şi rămase tăcut.
Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.
După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei:
”Priveşte, a învăţat să spele rufele!O fi învăţând-o altă vecină?”
Soţul ei îi răspunse:“Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre!”
Şi în viaţă este aşa!
Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele.
Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar.
Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi.
În prima dimineaţa din noua casă, în timp ce îşi savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care îşi întindea cearceafurile în balcon.
„Ce cearceafuri murdare intinde vecina noastra in balcon!Cred că are nevoie de un nou săpun. Poate ar trebui s-o învăţ să-şi spele cearceafurile!”
Soţul ei privi şi rămase tăcut.
Şi aşa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observaţiile, în timp ce vecina îşi întindea rufele la soare.
După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mult mai curate şi îi spuse soţului ei:
”Priveşte, a învăţat să spele rufele!O fi învăţând-o altă vecină?”
Soţul ei îi răspunse:“Nu, azi m-am trezit mai de dimineaţă şi am spălat geamurile casei noastre!”
Şi în viaţă este aşa!
Totul depinde de curăţenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele.
Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm şi să ne curăţăm sufletul pentru a putea vedea clar.
Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalţi.
duminică, 15 martie 2009
Si nu a fost sfarsitul lumii...
Ieri am disparut din peisaj pentru 4ore. De la 12:20-16:20. Pentru prima data dupa 6 luni, 6 luni in care nu am plecat mai mult de 1h fara copil, lasandu-l in grija soacrei, a socrului
sau a mamei.
Plecam lasand copilul proaspat schimbat si cu instructiuni precise pentru dl tati, cu ce are de facut. Nu stiam cum sa dispar: ne despartim frumos cu pupici si dragaleli sau dispar pur si simplu, ca sa nu planga. Am vrut sa ma retrag pas-pas dar cupilu dupa mine, m-a petrecut pana la usa, cu pupici. Normal ca aveam mobilul deschis si ma holbam mereu sa vad daca nu am apeluri ratate. Am stat unde-am fost cu inima mica...mobilul nu a sunat!
La 16:00 am luat-o repejor spre casa. Aici toate bune: baietii mei dormeau. Tati s-a trezit eu m-am pus langa gaza ca dormeau in patul nostru. Si am stat si l-am admirat cum doarme....
Raportul suna am asa: "dupa ce ai plecat tu, ne-am mai jucat putin apoi i-am dat laptele, strecurat in sacul de dormit si a inchis ochii rapid. Dupa 1h a carait m-am dus si l-am luat in patul nostru unde am adormit amandoi. Si apoi ai venit."
De data asta a fost usor ca tati a prins chiar intervalul de somn (3,5 ore). Nici nu stiu daca plecam altfel?!
Dar mi-a dat totusi curaj ca se poate.... poate mai repet faza.
sau a mamei.
Plecam lasand copilul proaspat schimbat si cu instructiuni precise pentru dl tati, cu ce are de facut. Nu stiam cum sa dispar: ne despartim frumos cu pupici si dragaleli sau dispar pur si simplu, ca sa nu planga. Am vrut sa ma retrag pas-pas dar cupilu dupa mine, m-a petrecut pana la usa, cu pupici. Normal ca aveam mobilul deschis si ma holbam mereu sa vad daca nu am apeluri ratate. Am stat unde-am fost cu inima mica...mobilul nu a sunat!
La 16:00 am luat-o repejor spre casa. Aici toate bune: baietii mei dormeau. Tati s-a trezit eu m-am pus langa gaza ca dormeau in patul nostru. Si am stat si l-am admirat cum doarme....
Raportul suna am asa: "dupa ce ai plecat tu, ne-am mai jucat putin apoi i-am dat laptele, strecurat in sacul de dormit si a inchis ochii rapid. Dupa 1h a carait m-am dus si l-am luat in patul nostru unde am adormit amandoi. Si apoi ai venit."
De data asta a fost usor ca tati a prins chiar intervalul de somn (3,5 ore). Nici nu stiu daca plecam altfel?!
Dar mi-a dat totusi curaj ca se poate.... poate mai repet faza.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
