Azi e miercuri! Pst!

We`re back!

... parca mi-am tinut rasuflarea vreme de 4 saptamani! De azi avem iar restabilita legatura cu lumea: internet. Zile intregi computerul nici nu a fost deschis, eventual pentru ratia aproape zilnica de muzica clasica (acelasi cd) pentru urechile lui Dudumicsicapos! Care opreste singur auditia scotand cd-ul din unitate cand s-a plictisit ... si trece la sunete mai pamantene: aspiratorul sau masina de spalat vase.
Deja hiperventilez ... am rasfoit in graba forumul, bloguri, am citit mailurile importante. Toti dorm, eu pe-aici.....
De maine incepem seria de aventuri cu Dudumicsicapos in casa noua..Sa le rememoram aici, happening-uri avem zilnic. Cum spuneam.... we`re back!

Nazbatii

Inca imi mai dospeste in minte post-ul "Craciun 2008"-dar il mai las sa dospeasca, azi n-am dispozitie!
In schimb am dispozitie sa va arat ce nazdravan cresc in ograda!




1. "Aici inca nu am nimic de comentat!"



2 . "Pun ceva la cale!"

3. " In secunda urmatoare dispar din cadru."

Mai jos incepe negocierea. In traducere sau cum ma traduce Dudumicsicapos: intai zice ca le papa pe toate, apoi doar trei. In al doilea filmulet promite iar ....

......destinul oualelor jumari a fost insa acesta:
De la inceputul anului a facut: boom! Aproape zilnic ceva nou: mestereste cu ta-su la computer (stie sa il stinga si din buton si de la sursa), imi face inventar in dulapul cu conserve si borcane, spala pe jos cu lavete umede pentru sters popou de Dudumicsicapos ( toata ziua m-a urmarit pe mine harnicuta in actiune).

Aici: o manuta dar nu cea din Adams Famliy!!!!!

Si pentru ca e si artist a pictat cu piciorul urmatoarea opera de arta!
(Aici e loc pentru un filmulet care nu a vrut sa se incarce atat de urgent cum am vrut eu si arata o talpa de Dudumicsicapos albastra)

"Prima mea opera de arta!"

Termen de comparatie

ian 2009 23 dec 2007

Noapte buna!

Am stat mai mult de 00:00 sa se faca 7 ian, sa plece postul asta de mamica nevrotica ce sunt, de ziua mea, cadou pentru Dudumicsicapos!

23 decembrie 2008

Odiseea venirii pe lume a lui Dudumicsicapos incepe pe 22 dec 2007 la 8 dimineata cand mi s-a rupt apa. Anul asta pe 22dec la 8 dimineata gargarita mult iubita inghite lingurita dupa lingurita de cereale cu fructe. Toti ai casei (la soacra mea) dorm. Pun de cafea ca si acum un an, atunci in asteptarea moasei ce venea sa ne vada. Apoi ne retragem cuminti in camera cu jucarii pana la micul dejun. Mai incolo am pornit sa gasim tortuletul pentru a doua zi. Pe la ora pranzului faceam ultimele aprovizionari cu lapte praf si pampers pentru Sarbatori. Acum 1an la 12:02 intram pe usile batante ale clinicii strangand tare mana taticului lui Dudumicsicapos. Acum gargarita a dormit putin in masina si inca putin in pat, dupa-masa. Probabil asta a facut si la eco-ul facut la internare unde au prorocit 3,7kg! Ceva mai tarziu pe la 18:00 a ajuns la noi (ii multumim ca ar fi venit dupa noi si la capatul lumii sa ii fie alaturi la prima aniversare) sora mea si nasa/matusa gargaritei. Acum 1an spre seara tati ii anunta pe cei din Romania ca vom mai avea de asteptat. Dudu mic isi lasa timp. In ajunul aniversarii i-a facut baita nasica dupa ce s-au jucat frumos, gargarita incercand sa-si descoase nasa despre cadouri.

Am mai stat pana tarziu cand au mers la culcare nasa si Thorsten obositi dupa drumul lung. Eu am ramas multa vreme treaza ca si in noaptea de 22 spre 23 decembrie cand de fapt chiar nu am inchis ochii deloc. Doar tati a sforait atunci intai pe hol, apoi in rezerva iar acum la dreapta mea. E linistitor sa auzi in noapte respiratia regulata chiar daca pe tonalitati diferite a celor dragi (de fapt sforaie amandoi in noaptea asta, Dudumicsicapos are nasul infundat si respira greu iar tati sforaie de felul lui).

Gargarita a dormit fara intreruperi pana la 7:30. Laptic, imbracat frumos (in toate pozele e prins fara camasuta) si giugiulit pana la micul dejun al celor mari. Care i-au cantat pe rand "Zum Geburtstag viel Glück" , "Happy birthday" si "La multi ani!" Sigur ca mi-au dat lacrimile....

Acum 1an in dimineata de 23 decembrie scriam:

"9:50

afara frig dar superb, chiciura imbraca totul. Cerul e alb-gri. Am facut poze de pe geam pt Benji-pt mai tarziu.

11:50a revenit acceasi moasa de la internare.Facem CTG, colsult local, col 0, dilatatie 2-3cm. Dureri destul de puternice.......

11:57

tocmai s-a nascut brotacelul din sala de langa. Noi suntem de aproape 24h in spital. Il vreau pe Benji, ACUM, intreg, bine, sanatos."

Si pentru ca nu puteam astepta pana la 23:26 cand a rasunat pentru prima data glasciorul gargaritei mele ....am inceput sa deschidem cadouri dupa micul dejun.

Wow, ce de cadouri!

Mai bine ma apuc sa le deschid imediat!

La pranz a tras un pui de somn iar la cafea am aprins lumanarea pe tort, a ales obiecte de pe tava si a jertfit un mot dupa cum se vede:

Tortuletul cu tizul meu, Benjamin Blümchen si trandafirii albastri de pe tortul de la botez, pastrati de bunica Johanna.

Mi se taie motul!

si se pune la pastrare.

De pe tava am ales cheile de la masina, bani, pix si o carte.

Moment de mare emotie, eu si nasa mea..... Nasa a plecat mai departe iar spre seara a ajuns si nasul meu dar eu faceam deja nani.

A fost prima aniversare a lui Dudumicsicapos!

O sa-mi fie dor...

De la fereastra mansardei noastre....se vede lumea atat cat o stie Dudumicsicapos

Sambata dupa-masa tarziu Dudumicsicapos a dormit putin si s-a trezit plangand. In cazuri din astea il alina sa ne uitam pe geamul de mansarda la masinile care trec pe strada: lumini albe in fata si rosii in spate (astea ii plac cel mai mult).
Cu el in geam am realizat ca in curand va trebui sa gasesc alt mod de a-l alina (nu vom mai avea nici calutii de mare pe perdeaua de la dus) pentru ca ...ne mutam.
Ne mutam din mansarda noastra mic si romantica intr-o locuinta mai mare. Doar ca o sa-mi fie dor de cuibul asta mic unde am fost intai in doi apoi in trei. E primul camin pe care il cunoaste Dudumicsicapos-desi ma indoiesc ca va avea vreo amintire despre el. Aici am venit cu el din maternitate. Aici am putut si eu sa spun pentru prima oara: "bucataria mea", "casa mea". Sa incerc sa o amenajez cat de cat (acum arata zilnic ca dupa razboi, aseara au ramas patura si cuburile imprastiate pe jos), sa ne simtim bine. Aici ne-au vizitat parintii mei sa isi cunoasca nepotul si au dormit pe canapeaua din living din lipsa de spatiu!
Sigur ca ne topea vara caldura iar acum iarna parca iese prin acoperis caldura cuibului nostru.
Dar e... acasa, aici, departe de singura casa pe care o cunoscusem pana acum doi ani: casa parintilor mei.
Inca voi mai putea sa vin o vreme sa ridic din cand in cand corespondenta care va mai sosi la vechea adresa, sa aerisesc, toate astea dupa ce o vom fi renovat putin... o scoatem la vanzare!
Vrea cineva o mansarda mica si romantica?

No "no comment!"

-comment la postul Silviei.

"Luati atitudine, dragii mei! Pentru ca va asigur eu ca merita! Si nu asteptati un loc in rai pentru faptele voastre, ci asteptati un "multumesc" din inima. Sau, stiti ceva??? Nu asteptati nimic!!! Faptele bune nu trebuiesc rasplatite."
Asta mi-a adus aminte de ceva. Cam acum o saptamana impingand in parcarea unui supermarket caruciorul cu cumparaturile am trecut pe langa o masina care avea lipit un sticker :
"Raiul nu are nevoie de organele tale, Raiul stie ca e nevoie de ele aici, pe Pamant!" Pe tot drumul pana acasa, in masina am rumegat la cele citite.
Faptul ca e pomenit Raiul ma facea sa ma gandesc la posesorul masinii ca la o persoana credincioasa (sau era folosit metaforic termenul?). Nu stiu insa in ce masura Biserica Ortodoxa Romana sustine donarea de organe sau transplantul lor, de exemplu. Sau orice alta religie. Daca aproba ca organele donatorului sa traiasca mai departe dupa decesul acestuia, in alt trup.
Cert e ca medicina si progresele in aceasta ramura au facut posibila salvarea de vieti prin aceasta metoda: transplantul de organe. De la primul transplant de inima al doctorului Barnard au trecut mai bine de 30de ani. Se poate transplanta aproape orice, inclusiv un membru (mana cu antebrat).
Problema se rezolva simplu (simplu e aici minimalizat, normal) in cazul unui transplant de maduva unde donatorul ramane in viata, sau in cazul in care cineva doneaza un rinichi si continua sa traiasca relativ normal. Cu acest gen de donare de organe (rinichi) e precis toata lumea de acord.
In momentul in care viata unei persoane dragi depinde de un transplant de organe in timp util, cand esti un numar pe o lista lunga pe care avansezi lent, prea lent, atunci mai ales cei apropiati sunt de acord cu donarea de organe chiar daca ei (apartinatorii) insisi nu au un card de donator de organe sau nu au dat de inteles familiei ca vor dispune in acest sens, in cazul unui deces accidental. E mai greu sa dai decat sa primesti!
Cel mai greu cred ca e in cazul pacientilor in coma, cand apartinatorii au speranta ca
cel/cea drag/a isi va reveni si nu isi dau acordul cu incetarea mentinerii lor artificiale in viata si apoi donarii de organe. Aici, sigur, intram in alt subiect care a facut zilele trecute valva in Anglia: eutanasia.
Aici si in sala de asteptare la pediatru am vazut un afis care face propaganda donarii de organe!
Mi s-a strans inima gandindu-ma ca as fi pusa in situatia sa decid ce fac in cazul in care fiul meu...
dar stiu sigur ca nu as inceta o viata intreaga sa multumesc unui parinte cu inima mare care ar face posibil ca fiul meu sa continue sa traiasca!
Ma invart si aman sa-mi spun parerea, nu?
Teoretic sunt de acord. Da, nu plec cu inima, rinichiul sau ficatul in buzunar spre Rai. Acela e locul sufletului meu, in cel mai bun caz. Practic inca nu am un card de donator de organe!

Ce stiu eu sa fac!

Am primit o leapsa de la mamica lui Andrei si ne conformam:

-stiu sa strig ma-maaaaaaaaaaa, mai ales cand nu-mi convine ceva sau mi-e dor de o giugiuleala

-mai strig si ta-ta; care tati nu crede ca pe el il strig dar in romaneste! mai am in vocabular si urmatoarele: ba-ba, wa-wa, ne-ne, dai-dai!

-incep sa prind curaj si ma las ghidat numai de o manuta cand ma invart prin casa

-cel mai mult am stat in picioare, nesustinut 7-8secunde!! :-(

-am descoperit gustul la ciocolata, sunca, castraveti murati, covrigi

-in premergator sunt o vijelie iar scaunul de masa il escaladez

-mai pot sa stau singur pe calutul de lemn si sa ma balansez

-fac kuku-bau de dupa perdeaua de la dus

-ii fac lui tati cu mana wincke wincke in fiecare dimineata cand pleaca la serviciu

-mai stiu sa arat cat de mare voi creste (intind mana cat pot de tare spre tavan)

-am invatat sa imi pieptan singur carliontii

-stiu ca mami vrea un pupic de la mine cand imi cere: "kuss-kuss"

-rasfoiesc cu mama sau tata carti cu pagini groase cartonate

-imi place sa "lucrez" cu mami la calculator iar mouse-ul optic mi se pare tare cool

-sa urmaresc de la geamul mansardei noastre masinile pe strada si ma straduiesc sa fac si eu brrrr! brrrrr! (accelerez)

-si mai vreau sa invat multe, multe, multe!